Denis Alibec este pentru a treia oară campion al României. Dar, în premieră, a luat titlul cu echipa sa de suflet. Farul Constanța, acolo de unde a plecat în lumea mare a fotbalului.
Multă vreme a fost considerat doar un jucător capricios. Extrem de talentat, dar fără să-și atingă vreodată nivelul maxim. Sigur ar fi putut mult mai mult în carieră. Dar ultimul sezon a scos la suprafață sufletul mare al atacantului tricolor.
Și lacrimile de bucurie de la golul decisiv în duelul cu FCSB au spus totul. Denis este unul dintre noi. Exact așa cum îl alintă fanii constănțeni.
Copilul din Milano
Îl știu pe Denis de pe vremea când juca la juniorii Farului. Un puști îndrăgostit de fotbal, care trăia la maximum momentele de pe teren. Când a urcat la seniori, a rămas același. Fără ifose, fără pic de aroganță, bucuros că oferă bucurie fanilor alb-albaștri.
Nu l-a schimbat nici transferul la Inter Milano. Rămas după 15 ani cel spectaculos din istoria clubului de pe Litoral. Talentul său uriaș a fost remarcat de marele Jose Mourinho. Așa a ajuns să-și treacă în palmares trofeul Campionatului Mondial al cluburilor.
Plecarea portughezului de la Milano a fost însă marele ghinion al carierei sale. Rămas fără sprijin, copilul din Mangalia s-a simțit singur. Nu i s-a mai dat încredere. A fost împrumutat, dar nu a confirmat speranțele. Poate că a fost și vina lui. Dar să nu uităm că era doar un puști. Plecat în lumea înaltă a fotbalului după doar 18 meciuri în prima ligă din România.
Cel mai bun jucător român
S-a întors în țară la club fără strălucire. În doi ani, a condus Astra Giurgiu din subsolul clasamentului direct spre titlul de campioană. Și a fost desemnat cel mai bun jucător român al anului în 2016. Transferul la FCSB nu i-a priit. Pur și simplu nu s-a acomodat la clubul lui Gigi Becali. S-a întors la Giurgiu și a fost din nou decisiv. Iar asta i-a adus un nou transfer peste hotare.
NUMĂRUL 76 (128) 100% SPORT ROMÂNIA ESTE PE PIAȚĂ! SAMARA, CAMPIOANA NOASTRĂ LA PUTEREA A 4-A
Nu i-a mers prea bine nici în Turcia. Un singur sezon, fără reușite, la Kayserispor. Și din nou împrumut, la CFR Cluj. În Gruia a cucerit al doilea titlu de campion. Fără să fie însă vioara întâi. Așa că a schimbat din nou echipa. Și-a încercat norocul și în Grecia, la Atromitos. Nu a convins și mulți îi prevedeau sfârșitul ca jucător.
Din suflet pentru Constanța
În vara anului trecut, astrele s-au aliniat. Denis s-a întors acasă, la Constanța. Și, la fel ca în primul sezon la Inter, a avut un nume uriaș pe banca tehnică. Gheorghe Hagi, ca și Jose Mourinho, a știut din start ce are în curte. Și i-a citit rapid dorința imensă de a fi în top. Mai ales că se întorcea la Farul. La Constanța, între cei care-l iubesc necondiționat.
Iar Denis nu a dezamăgit. A tras echipa după el. A devenit golgeter. Și-a ajutat tinerii colegi din ofensivă. A dat pase decisive. Totul pentru echipă, nu doar pentru el. Nici măcar prostia de la Craiova nu a fost privită ca o trădare. Alb-albaștrii s-au strâns în jurul său. Și l-au încurajat, promițându-i titlul de campion.
Meciul decisiv cu FCSB l-a privit de pe margine. A suferit când și-a văzut echipa condusă cu două goluri. A sperat când alb-albaștrii au egalat. Și a izbucnit în lacrimi de fericire la golul decisiv marcat de Louis Munteanu.
Sărbătoarea titlului l-a avut în prim-plan. L-a luat în brațe pe Hagi și l-a pupat. Ca pe un părinte. A fost ovaționat de o mulțime uriașă în piața centrală a orașului. Și a petrecut în mijlocul galeriei. Totul făcut din suflet. Pentru că Denis, așa cum au spus fanii mereu, este unul dintre noi.
Comments 1