TREI LUNI DE VÂNZOLEALĂ
Nu s-a terminat bine sezonul, adică era încă sfârșit de mai, când am aflat deja despre câteva primeniri în loturi. Gigi Becali a întocmit lista disponibilizaților, Mihai Rotaru anunța câte o despărțire pe zi, cu mulțumirile de rigoare, cam la fel era și pe la alte cluburi. Se înfiripaseră și câteva posibile veniri, care de care mai fanteziste. Cum ar fi a lui Balotelli, de exemplu. După principiul ”unul pleacă, altul vine, pân-la urmă va fi bine!”
O jumătate de sezon într-un fel, o jumătate în alt fel
Noi, românii, legumim acea listă de transferuri de la sfârșitullui mai până la începutul lui septembrie, când se încheie oficial perioada de mercato. Chiar și atunci, în ultimele clipe ale ultimelei zile, la ora 23, 59 de minute și câteva secunde, mai adăugăm câte ceva. Toată lumea așa face, dar la noi situația e puțin altfel. În sensul că până atunci noi, românii, disputăm vreo opt etape de campionat. Echipele care ne reprezintă în Europa joacă până atunci câte 6 sau 8 meciuri. Deci sunt cluburi care până când se închide mercato-ul au la activ 14 sau 16 meciuri. După ce se închid listele, mai joacă încă vreo 20 de partide și vine pauza de iarnă, adică alt mercato.
Există exemple
La modul concret, cluburile românești abordează cam jumătate din sezonul de toamnă într-o alcătuire, și cealaltă jumătate cu altă distribuție. Până-n septembrie, unii dintre jucătorii care par acum de neclintit, devin indezirabili. Cine se gândea de exemplu anul trecut că Paul Papp, om de bază la Craiova, va fi invitat la reziliere după doar o lună din noul sezon, așa cum s-a întâmplat?
Incertitudinea antrenorilor
Mai mult, s-ar putea ca până la începutul lui septembrie, jumătate dntre antrenorii care acum sunt confirmați din tot sufletul sau instalați cu mare pompă să nu mai stea pe acele bănci tehnice. Același an precedent, la care tot facem referire, ne spune că pe Laszlo Balint (la Craiova) și pe Toni Petrea (la FCSB) nu i-a mai prins începutul lui septembrie în funcție. Iar dacă unele dintre transferurle efectuate au fos propuse de ei, acelea nu s-au mai regăsit în planurile tactice ale înlocuitorilor lor.
Impresarii câștigă, fotbalul pierde
Deocamdată postulăm că trebuie să plece X și Y. Apoi, vreme de trei luni și 14-16 meciuri vedem că ne-am pripit, că înlocuitorii nu sunt la nivelul celor plecați, că trebuie să aducem pe altcineva. Și transferăm în ultima clipă, înainte de nemilosul dead-line, oameni pe care nu-i cunoaștem, doar pentru a-i transfera. Nu mai poate fi vorba de omogenitate, această mare vânzoleală, aceste mutări făcute pe picior sunt un avantaj doar pentru impresarii care încasează comisioane, nicidecum pentru fotbal.
Această vânzoleală și presiunea de a face transferuri pe ultima sută de metri pot afecta calitatea alegerilor făcute și pot favoriza impresarii în detrimentul dezvoltării fotbalului în sine. Este important să existe o abordare mai echilibrată și planificată în ceea ce privește transferurile, astfel încât cluburile să poată crea echipe solide și sustenabile pe termen lung.
Sper că în viitor se vor găsi soluții pentru a reduce agitația din perioada de transferuri și a promova stabilitatea și continuitatea în echipamentele noastre de fotbal.