COPIII PĂRINȚILOR LOR
De parcă nu era destulă amărăciune în finalul acestei usturătoare înfrângeri a Farului în Transnistria, serii cernite i s-a adăugat și tărăboiul iscat în tribune de tatăl lui Enes Sali. Tânărul de 17 ani neintrodus deloc pe teren, ocolit de cele șase înlocuiri operate de Hagi.
Retorica e tipică
Tatăl lui Enes a ținut un adevărat rechizitoriu în aer liber, al cărui adresant era, fără îndoială, Hagi. A acuzat, a reproșat, a amenințat că se întoarce în Canada cu Enes cu tot, a avut acel discurs al părintelui nemulțumit de tratamentul aplicat fiului. Retorica e tipică în asemenea situații, întotdeauna copilul părintelui merită să joace, e cel mai bun, antrenorul îl persecută, îi are pe alții pe lista favoriților și așa mai departe.
De ce nu s-a supărat și pe selecționeri?
Domul Sali senior e supărat că Enes n-a evoluat cu Sheriff. Dar a fost supărat și când Hagi i-a debutat fiul la 15 ani? Sau când selecționerii l-au băgat în prima reprezentativă a României când copilul încă nu împlinise 16 ani? Atunci nu mai pleca în Canada? Nu mai amenința? Nu mai făcea scandal? Atunci era bun și Hagi, era bună și echipa națională, era bun și fotbalul românesc. Acum se pare că nu mai e…
De pierdut, pierde Enes
Din toată această furie publică a tatălui lui Enes, cel care are de pierdut e jucătorul. Chiar și rezervă neutilizată la Tiraspol, Enes n-avea nevoie de o asemenea intervenție parentală. A jucat foarte bine în acel derby cu FCSB din campionatul trecut (cu scorul întors de la 0-2 la 3-2), a jucat bine și în alte dăți, a dovedit calități, e de viitor, are 17 ani și jumătate și toată cariera înainte. Avea el nevoie de tot acest circ?
Diferite moduri de a iubi
Dar există această categorie a părinților vocali, veșnic nemulțumiți, sfătuitori ai antrenorilor, omniprezenți la antrenamente și meciuri, băgăcioși, puși întruna pe arțag. Ei nu-și dau seama că procedând astfel nu-și ajută copiii, ci mai mult îi încurcă. Îi pun în ipostaze jenante față de antrenor și față de coechipieri, le pricinuiesc niște necazuri complet inutile și evitabile dacă dumnealor s-ar putea stăpâni și nu și-ar manifesta frustrările în public, în fața unei armate de ziariști. Dar chiar dacă toți ne iubim copiii, fiecare dintre noi înțelegem altfel iubirea.
Asta e stilul canadian. Nu-ți convine ceva, mergi direct la antrenor….O spun din proprie experiență. Degeaba le explici motivele, marea majoritate sunt bâta la fotbal dar își văd copiii superstaruri. Nu vreau să intru in detalii…
Cunosc foarte bine și clubul la care a jucat Sali în Canada. Un club bine cotat însă pestriț, un exponent al fuduliei, administrat de persoane dubioase de origine italiană.
Sali este într-o postură proastă acum dar în același timp cea mai bună pentru el. E în România la echipa campioană. Încă n-a confirmat, nu este constant, trăiește din sclipiri, nu este decisiv. Are room for improvement, desigur, dar cam bate pasul pe loc de ceva timp.
Aici, în Canada volumul de jucători e uriaș, sunt mulți jucători de vârstă lui mult peste el(din toate punctele de vedere). Ar intra în anonimat încă de pe aeroport….