Unii ar zice că norocul lui Edy Iordănescu s-a dus. Dar n-aș zice. Egal cu Belarus? Și ce dacă? Le punem lângă cele cu Kosovo, Elveția și Israel. Punct cu punct spre calificare. Sau, mai degrabă, din greșeală în greșeală spre victoria finală. Și, dacă nu iese pe teren, mai este o variantă. Cu Israel forțată să joace trei meciuri într-o săptămână. Sau poate chiar să fie nevoită să se retragă din cauza războiului. Și uite așa merge Edy Iordănescu la turneul final.
Egaluri nemeritate
Cuvântul de bază al mandatului la naționala României pentru Edy Iordănescu este norocul. Sau bulanul, cum ar spune microbiștii. Și s-a manifestat pe tot parcursul preliminariilor. Apropo, vă vine să credeți că tricolorii sunt neînvinși? Nu prea, ținând cont de prestațiile din teren.
Este adevărat, sunt doar trei victorii. Cea mai importantă, împotriva celor din Kosovo. Și alte două, mici, cu Andorra și Belarus. Plus o pleiadă de egaluri. Trei dintre acestea oarecum nemeritate. În Kosovo, cu un gol anulat al gazdelor pentru un ofsaid la “mustață”. În Elveția, cu două goluri marcate pe final de România, după o evoluție rușinoasă. Și, pe teren propriu, cu Israel, după ocazii uriașe ratate de oaspeți. Și acum, cu Belarus.
Dominare fără cap
Care a fost diferența de această dată? Că dominarea le-a aparținut tricolorilor. Dar a fost una fără prea multe idei. Și pentru că norocul nu și-a făcut iveală la finalizare, una fără gol marcat. Dar bulanul a apărut în forma intervențiilor lui Horațiu Moldovan. Altfel, venea și prima înfrângere.
NUMĂRUL 81 (133) 100% SPORT ROMÂNIA ESTE PE PIAȚĂ! NAȚIONALA DE VOLEI MASCULIN, LA ÎNĂLȚIME!
În privința tacticii de joc, nu sunt prea multe de spus. Pentru că lipsește cu desăvârșire. Sau poate că este una secretă, inventată de Edy Iordănescu. Pentru că noi, ceilalți, nu prea o vedem. Sunt doar 11 jucători, trimiși în teren. Fiecare cu calități, mai multe sau mai puține. Și fiecare pregătit la echipa de club.
Alegeri de neînțeles
Multe semne de întrebare sunt și în privința formulei de start. De ce Denis Drăguș și nu Valentin Mihăilă? Primul s-a întors la națională după o pauză de un an. Al doilea a marcat de trei ori în aceste preliminarii, din postura de rezervă. Poate că merita șansa să fie titular.
De ce doi închizători în fața unei echipe total defensive? Cei doi, Răzvan Marin și Vladimir Screciu, și-au făcut treaba. Doar că nu au avut prea multă.
Și de ce Daniel Bîrligea lăsat în afara lotului? Când joci împotriva unei formații concentrate doar pe apărare, ai nevoie de soluții. Iar naționala României a avut momente în care a rămas fără un număr 9 pe teren. Timp de un sfert de oră, între ieșirea lui Denis Alibec și intrarea lui Louis Munteanu. În mod normal, ar fi fost nevoie de doi atacanți de careu. Mai ales că s-a centrat în neștire în fața porții belaruse.
Variante de rezervă
Ce-i rămâne lui Edy Iordănescu? Un noroc fantastic în ultimele trei meciuri. Sau, mai degrabă, ultimele două. Pentru că următorul este cu Andorra și nu trebuie luat în calcul.
Și o variantă de avarie. Pași greșiți ai israelienilor, aflați sub presiune războiului. Deja se știe că vor disputa trei meciuri într-o săptămână, după amânările anunțate de UEFA.
Și, dacă totuși se vor descurca pe teren, să fie nevoiți să se retragă. Tot din cauze extrasportive. Ar fi norocul suprem pentru fiul lui Anghel Iordănescu.
