Miercuri după-amiază a venit verdictul Comisiei de Disciplină în cazul Valentin Țicu – Dragoș Iancu. Lecturarea sentinței presupune mai întâi perplexitate, apoi câteva clipiri insistente, voluntare, pentru limpezirea privirii, și apoi recitirea deciziei. Indiferent cât ai clipi, acolo tot 16 etape scrie. Șaisprezece! Plus 10 mii de lei amendă, dar asta aproape că nu mai contează.
Tot un fel de tamponări și accidente
Sigur că nimeni nu-și dorește ca pe terenurile de fotbal să existe faze precum cea petrecută între Valentin Țicu și Dragoș Iancu. Dar ele există, fotbalul e un sport unde adversarii intră în contact, neregularitatea faultului, amendată de regulament, e frecventă. E ca și cum ne-am dori să nu existe tamponări în trafic. E imposibil. Sigur, episodul de pe terenul de la Ploiești n-a fost o simplă tamponare, ci ceva mult mai grav. Dar și în traficul rutier, cu toată prudența și cu toată prevenția, accidentele grave, cu victime, continuă să existe.
L-a accidentat cu genunchiul celălalt!
Chiar dacă sănătos și pedagogic este să eradicăm intrările violente de pe terenurile de fotbal, trebuie să conchidem, revăzând, dacă e nevoie, de o sută de ori nefericita fază de atunci, că Țicu nu s-a dus la Iancu să-l rupă. N-a fost nimic din clasicele intrări Lăcătuș – Ardeleanu sau Șeroni – Bancu, soldate și ele cu oase rupte. A intrat doar mai voinicește decât e cazul, iar întâmplarea nefericită a făcut ca piciorul avariat al sibianului să fie prins sub celălalt genunchi al lui Țicu, nu sub cel al piciorului cu care petrolistul s-a dus spre duel! Așadar, ghinion, ceas rău, dar nicio intenție. Poate doar o intrare cu mai mulți newtoni pe metrul pătrat decât ar fi fost cazul.
Un târg mizerabil
Ce a urmat a fost între normalitate și absurd. Normalitatea e că Țicu și-a vizitat victima la spital, l-a îmbărbătat pe Dragoș. Anomalia e că Petrolul a procedat negustorește, încercând ca în schimbul unei despăgubiri de o mie de euro, să-l determine să semneze o hârtie prin care-l iartă pe Țicu, iar această „probă la dosar” să fie așezată pe masa Comisiei de Disciplină. O eroare un târg meschin, bunăvoința nu se cumpără cu bani. Nici în procesele penale de viol făptuitorul nu mai scapă dacă se căsătorește cu victima!
Cum au judecat?
Apoi au venit cele 16 etape venite din partea Comisiei, când toată lumea se aștepta la cel mult opt. Ce urmărește tribunalul sportiv prin asta? Eradicarea violenței, fără îndoială. Dar oare printre judecători se află vreo persoană care să fi dat vreodată cu piciorul în minge, care să înțeleagă diferența dintre un atac criminal, la intimidare, la rupere, și o întâmplare nefericită precum cea în cauză? Probabil că osânda lui Țicu pretinde că ar avea și caracter educativ, și preventiv. Potrivit acesteia, Țicu va reintra la anul, în 2024, tot atunci când e posibil să intre și Iancu, dacă se reface conform așteptărilor. Dar are cineva interesul ca Țicu să stea cât stă Iancu? Și dacă da, de ce? Doar pentru că a intrat ceva mai tare într-o fază, fără intenția de a-și ologi adversarul?
În căutarea recordurilor
Sigur că aceste 16 etape pot fi reduse la apel. Dar poate că nu vor fi. Să ne amintim că Gardoș (cu Băcilă) a primit mult mai puțin, și cam cât Țicu a primit Lăcătuș, atunci, cu Ardeleanu, când intenția a fost evidentă. Și tot cam atât a stat Ionel Ganea, după ce a strâns de gât un arbitru. Poate fi comparată gravitatea spețelelor? Evident că nu!
