Opinie Răzvan Toma, după etapa a 17-a / Paradoxul din fruntea clasamentului

În această rundă a fost așazisul derby, dar și o amenințare din partea vremii de a o lăsa descompletată, mă refer la meciul de la Galați. În perioada rece, vor mai tot apărea asemenea situații, sperăm rezolvate cu bine, așa cum s-a întâmplat acum în orașul de la Dunăre.

Cândva, un Dinamo – Steaua umbrea restul etapei din toate punctele de vedere. Este drept, în tribune a fost ceva lume care s-a manifestat ca atare. Mai ales atunci când s-a aruncat deja obișnuita ploaie de pocnitoare pe teren, de aveai impresia că acesta era un câmp de război în care jucătorii erau niște soldați aflați în cătarea armamentului din dotare. De imbecilitățile astea ca și de înjurăturile scabroase nu se va scăpa prea curând pe arenele noastre. Dar pe asta nu interesează pe nimeni. Dacă s-ar fi strigat „cioară”, „jidan” sau „poponar”, probabil că s-ar fi activat toți decidenții precum și penibilele site-uri, cu toate că înjurăturile de mamă, nevastă, copii și restul familiei sunt cu mult mai grave. Revenind la derby, cum spuneam, a devenit doar o caricatură a ceea ce reprezenta cândva. Și ca abordare mediatică, dar să nu mai spunem de ceea ce s-a oferit pe dreptunghiul verde. Și dacă la Dinamo te-ai fi așteptat, mai penibilă a fost FCSB, cu un nou  joc jenant și o nouă victorie nemeritată. Dacă n-ar fi fost execuția de excepție pe care a nimerit-o Fl. Coman, rezultatul ar fi fost cel corect, nul la nul. Cei de la Dinamo chiar au avut momente când și-au dominat, chiar presat adversara în propria ei treime. Dar ca și în etapa trecută, cu CSU Craiova, au arătat voință, dar din nefericire pentru ei, nu este și putirință. Au și ghinion, căci atunci când fac cea mai mică greșeală, acest lucru apare imediat pe tabela de marcaj, însă când așa ceva li se întâmplă adversarilor, nu se produce ceva similar. Așadar, a fost unul dintre cele mai urâte meciuri din istoria de peste șapte decenii a acestui derby. Iar FCSB, cu cât joacă mai prost, cu atât se detașează în fruntea clasamentului, iată un paradox al unui fotbal modest și ilogic precum cel din Liga I de astăzi. Astfel, Ēlias Haralampous are un bilanț anormal de pozitiv, pentru valoarea sa modestă ca tehnician. Vom vedea de ce este capabil cu adevărat, când va fi pe cont propriu, dincolo de FCSB.

Dacă FCSB joacă prost dar ia trei puncte, principalele sale contracandidate la prima poziție nu au același noroc. La ele, prestațiile modeste se traduc în punctajele din clasament. Astfel, CFR Cluj, la capătul unui nou meci fad, a pierdut alte puncte acasă, cu UTA, un 0-0 perfect conform cu ceea ce a fost în teren. Chiar nu ai ce spune mai mult despre un asemenea joc. Mult mai interesant a fost meciul din Giulești, la care startul n-ar fi făcut pe nimeni să anticipeze finalul. La 2-0, Rapid zbura și zburda pe teren în ovațiile fanilor, chiar dacă Universitatea a încercat să răspundă cu niște acțiuni consistente. Probabil că cei care urmau să scrie despre acest meci, își alegeau deja expresiile laudative pentru Bergodi și ai săi. Dar, calitatea jucătorilor echipei oaspete a început să se contureze din ce în ce mai bine, mai ales în partea a doua, când încet-încet au anihilat acțiunile ofensive adverse, atacând apoi tăios, cu substanță. Și au urmat trei goluri, toate lucrate, deloc întâmplătoare, care aveau să facă KO echipa adversă. De remarcat însă faptul că grosul galeriei giuleștene a continuat să cânte și să-și încurajeze favoriții, spre lauda ei. Chiar și adversarii, prin vocea lui Dan Nistor, au avut cuvinte de laudă în acest sens. Le reproșez „Șepcilor roșii” lipsa de constanță în evoluții, putând deveni o echipă complet diferită cu adversare mult mai modeste. Dacă nu ar avea material de calitate, aș mai zice. Dar așa, își bat joc de propria înzestrare. Revenind la Rapid, care a pierdut, putem spune, în stilu-i caracteristic, mă întreb totuși, cu ce a fost în această rundă inferioară prestația sa față de cea a FCSB-ului, ca să nu mai spunem că a fost o diferență clară valoric între adversarele pe care le-au întâlnit, Universitatea Cluj, respectiv Dinamo, net în favoarea primeia…

Început cu dreptul în mandatul bulgarului Ivailo Petev la CSU Craiova, cu două succese din tot atâtea posibile. Numai că victoria de la Galați a fost influențată de o eroare de arbitraj, la golul egalării marcat de Mitriță, primul din „tripla” sa, fiind ofsaid. Iar pe Oțelul, care este o echipă de moral, nu trebuie să o lovești mai mult. Este adevărat că teritorial, CSU domina. Dar ca de atâtea alte ori, echipa gălățeană era capabilă să absoarbă o asemenea dominare. Meciul a fost în pericol să nu se joace, din cauza faptului că gazonul a fost luat cu asalt de zăpadă. Dar, cu eforturi mari și eficiente, aceasta a fost înlăturată într-un timp scurt. Printre cei care au pus mâna pe lopată a fost și tehnicianul gazdelor, Dorinel Munteanu. Cred că dacă ar fi știut deznodământul, nu ar mai fi făcut-o… Pe de altă parte, dacă de atâtea ori și-a dovedit inspirația, nu același lucru se poate spune și acum, când poate n-a ales cei mai potriviți jucători pentru un asemenea joc, pentru o asemenea vreme, pentru un asemenea teren. Îl dau de exemplu pe fundașul central Cissé, care se vedea clar că nu era adaptat la așa ceva. Așadar, nu mă grăbesc să-l laud pe Ivailo Petev, s-ar putea să fie doar atât de invocatul… șoc la echipă.

În deschiderea etapei. Hermannstadt, cu o prestație mai puțin inspirată ca de obicei, a fost totuși foarte aproape de a lua toate cele trei puncte cu CSMP Iași, dar, veteranul echipei, P. Petrescu, a irosit un penalty în finalul jocului. Se întâmplă, este adevărat, și greșeala este umană, dar cu cele două puncte pierdute, echipa sibiană ar fi scrutat viitorul cu un mult mai mare optimism.

Petrolul însă a profitat de oportunitatea ivită în a-și mai adăuga trei puncte, la meciul cu „lanterna” FC Botoșani. Dar s-a chinuit, nu i-a fost ușor, ba chiar oaspeții au invocat o eroare de arbitraj, iar imaginile le-au dat dreptate, la faza din care revenitul Țicu a deschis scorul, din lovitură liberă. Acolo nu a fost henț la G. David și astfel nu s-ar fi impus acea lovitură liberă din care fundașul stânga ploieștean a marcat. Dar, se întâmplă și erori mai mari, iar loviturile libere nu sunt chiar unele precum penalty-urile (după cum se poate observa, nici acestea mereu) care să fie decisive în soarta unui meci.

În fine, FC Voluntari a izbutit o victorie concludentă, fără replică pentru echipa campioană, care continuă să nu se regăsească. Meciul însă a fost atractiv, cu multe goluri, dar și cu erori cum mai rar se pot vedea la acest nivel, precum acea pasă a portarului Jesús Fernández la Rivaldinho! Noroc că nu i-a costat pe ilfoveni.

Dacă tot afirmam de FCV Farul că nu se regăsește, la același lucru se poate face referință și la Sepsi, care a pierdut în minutele de prelungiri jocul de la Craiova cu FCU, însă la capătul unei prestații modeste, mai ales în repriza a doua. Și iată cum, două dintre certele favorite la play-off, FCV Farul și Sepsi, ambele cu un traseu mai lung decât celelalte echipe românești în această ediție a cupelor europene, ar putea rămâne în play-out. Așa arată situația acum, însă mai este mult până la finalul sezonului regular.

Cifre etapa 17

Jucători

Meciul 50: Sali (FCV Farul)

Debut: Soni (Rapid), Fossati („U” Cluj)

Golul 40 : Daniel Popa („U” Cluj)

Golul 10 : Dumiter (FC Voluntari)

Antrenori

Prima victorie pentru Giovanni Costantini (FCU Craiova)

Echipe

Meciul 350: CSU Craiova

Dinamo a primit golul oficial 2550

Oțelul fără victorie cu CSU Craiova, din 4 partide (are un singur egal, în rest înfrângeri)