OPINIE RĂZVAN TOMA, DUPĂ ETAPA A 18-A / DORINEL MUNTEANU E CHIAR ANTRENOR

Se întâmplă adesea ca amprenta unui antrenor asupra unei echipe să nu fie prea vizibilă. Apar astfel expresii de genul: „la ce jucători erau în lot, echipa mergea și singură, fără antrenor”, sau „n-am văzut nimic deosebit tactic”, sau „echipa a jucat după ureche” etc. La Oțelul Galați însă priceperea de antrenor a lui Dorinel Munteanu este cât se poate de vizibilă în tot ceea ce face, de fapt în existența noii-promovate. Iar în această rundă acest lucru a fost poate mai evident ca oricând până acum. Încă din start, cei de la Oțelul au vrut să le transmită oponenților lor din teren un mesaj de genul „oți fi voi favoriți pe hârtie, dar pe gazon lucrurile stau altfel”. Și au dominat startul, până au deschis scorul. Apoi s-au retras în defensivă, dar precum antrenorul lor de pe margine se arătau atât de siguri pe ei în tot ceea ce făceau, încât tot era sub controlul lor și nimic rău nu li se putea întâmpla. În neputința lor, cei de la FCSB cerșeau aproape la fiecare fază de atac câteun penalty, jucând același rol jalnic de victime închipuite, mereu nedreptățite. De această dată, aliatul lor Se întâmplă adesea ca amprenta unui antrenor asupra unei echipe să nu fie prea vizibilă. Apar astfel expresii de genul: „la ce jucători erau în lot, echipa mergea și singură, fără antrenor”, sau „n-am văzut nimic deosebit tactic”, sau „echipa a jucat după ureche” etc. La Oțelul Galați însă priceperea de antrenor a lui Dorinel Munteanu este cât se poate de vizibilă în tot ceea ce face, de fapt în existența noii-promovate. Iar în această rundă acest lucru a fost poate mai evident ca oricând până acum. Încă din start, cei de la Oțelul au vrut să le transmită oponenților lor din teren un mesaj de genul „oți fi voi favoriți pe hârtie, dar pe gazon lucrurile stau altfel”. Și au dominat startul, până au deschis scorul. Apoi s-au retras în defensivă, dar la fel ca antrenorul lor de pe margine se arătau atât de siguri pe ei în tot ceea ce făceau, încât tot era sub controlul lor și nimic rău nu li se putea întâmpla. În neputința lor, cei de la FCSB cerșeau aproape la fiecare fază de atac câteun penalty, jucând același rol jalnic de victime închipuite, mereu nedreptățite. De această dată, aliatul lor principal, norocul, a avut zi liberă, așa că în asemenea condiții, nu numai că n-au egalat, dar au mai primit și al doilea gol, care avea să consfințească o victorie meritată a Oțelului, care continuă să rămână neînvinsă în deplasare și vine astfel în forță spre zona play-off-ului. O victorie surprinzătoare dacă avem în vedere calculul hârtiei, deloc însă dacă avem în vedere desfășurarea din teren. Căci Fl. Coman, D. Olaru, Compagno, Radunović și ceilalți ai lor păreau a fi anonimii necunoscuți, în timp ce Cisotti, Samuel Teles, Dur-Bozoancă, Yabré și ceilalți ai lor arătau ca marile vedete carpatine. Astfel, paradoxul care-mi trezea mirarea săptămâna trecută prin faptul că FCSB cu cât juca mai prost, cu atât se detașa în fruntea clasamentului, a luat sfârșit. Cel puțin pe moment. Nu știu dacă CFR Cluj, CSU Craiova sau Rapid sunt neapărat mai bune ca FCSB, dar în niciun caz aceasta din urmă nu arăta a echipă care să aibă ditamai avansul față de ele în fruntea clasamentului. Chiar și cele cinci puncte care o separă în continuare de CFR și CSU este prea mare.

Afirmam mai devreme despre noroc că și-ar fi luat zi liberă. M-am înșelat. Acesta s-a angajat la CSU Craiova. De când a venit Petev pe banca tehnică. Am văzut că se înghesuie toți reporterii ca să pună această întrebare insipidă, „ce a adus nou Ivailo Petev prin venirea lui?”. Răspunsul este cât se poate de vizibil și de aceea evident: Ivailo Petev a adus cu el noroc. Foarte mult noroc. Căci jocul lui CSU nu este cu nimic schimbat față de ceea ce arăta înainte. Apropo de afirmațiile făcute la început, n-am văzut nimic deosebit tactic. Dar cu toate acestea, a luat 9 puncte! Cu CFR Cluj, și acum cred că le mai zbârnâie în urechi vibratul barelor portarului L. Popescu și coechipierilor lor. Și cu toate acestea nu au contat, cum de asemenea nu au contat nici alte ratări sau acțiuni ofensive ale CFR-ului sau întreaga dominare a acesteia. A contat doar șutul fericit din final al lui Koljić, venit în urma unui „flipper” fericit al mingii. Un déjà-vu, căci CFR a mai pățit-o la CSU în ultima fază, acum un an și jumătate, și atunci în rolul celui care a aplicat lovitura fiind tot un ex-iugoslav, Roguljić. Însă grijă mare, căci acest noroc își va lua zile de pauză și de la CSU. Să nu uităm și acea fază în care Screciu la brutalizat efectiv pe Tahtsidēs, de la care grecul a scăpat ușor, și asta doar datorită constituției sale fizice solide. Un altul, era posibil să nu se mai ridice de jos. De aceea, Screciu merita vreo două cartonașe roșii, ceea ce înseamnă că un mare cartonaș roșu merită și arbitri partidei, Adrian Cojocaru, dar mai ales cel de la VAR, Cătălin Popa, un obișnuit al gafelor voite și nevoite. De aceea, a fost de înțeles reacția grecului cu acele aplauze ironice la adresa celor din tribune care îl huiduiau în timp ce el era la pământ trecând prin momente foarte dificile. Numai că, fanii stadioanelor din Grecia lui natală sunt cel puțin la fel de nemiloși și de necivilizați, așa că nu trebuia să se mire prea mult de un asemenea „tratament”.

În celălalt duel clujeano-craiovean al etapei, „U” – FCU, se poate spune că ardelenii și-au luat revanșa, tot cu o victorie la limită. Dar în mod sigur, pe cei de la CFR nu-i încântă cu nimic acest fapt, cum nici pe cei de la CSU nu-i îndurerează. În fine, oamenii lui Sabău au izbutit să-și păstreze constanța și să lege două victorii consecutive, cu un adversar incomod. Ar fi fost păcat ca după superba victorie din Giulești, în etapa trecută, „Șepcile roșii” să mai risipească încă o dată puncte pe teren propriu. Dacă aceste echipe mai răsărite din planul secundar, gen „U” Cluj, Oțelul, Petrolul sau Hermannstadt, ar avea mai multă constanță în rezultate bune, forța campionatului ar crește. Este cam la fel ca în cazul unei societăți, în care nivelul de trai este dat de starea clasei de mijloc. De aceea este important ca aceasta să fie cât mai bună.

Meci în ceață la Botoșani, unde ambele echipe s-au aflat într-o asemenea stare nu doar din punctul de vedere al climei. O arată și scorul alb înregistrat, de fapt, mai degrabă un scor… cețos. Finalitatea rezultatului este pe măsură; „lanterna roșie” este prea puțin ajutată de acest punct, în timp ce Rapid își mai bate joc de alte puncte pe care le pierde, confirmând că deplasarea îi rămâne un călcâi al lui Ahile. În urma acestui meci, se face o schimbare pe banca tehnică, după cum a anunțat finanțatorul Valeriu Iftime. Va rămâne de fapt tot Andrei Patache, care însă oficial va trece secund cu paravanul Mihai Ciobanu, care are licență pro, și astfel în acte va fi principal, soluție des folosită de gruparea din nord-estul țării. Această modificare s-a făcut pentru că lui Patache îi expira perioada de principal.

Un alt meci fără goluri a fost primul din etapă, FC Voluntari vs Petrolul, în care cele două au reușit să se anihileze perfect una pe cealaltă. Cele mai interesante evenimente ale acestei partide au fost eliminările din final, mai întâi cea a lui Diomandé de la oaspeți, pentru o intrare dură la Dumiter, iar apoi cea a lui Matricardi, de la gazde, al doilea galben pentru proteste. Aici, punctul luat de fiecare dintre cele două se arată a fi mai folositor pentru ambele, decât în cazul partidei de la Botoșani. Petrolul este la  a 9-a partidă consecutivă fără înfrângere, în timp ce Voluntari la a 4-a. Prima este pe loc de play-off, cealaltă a mai făcut un pas dincolo de zona de baraje.

UTA obține o nouă victorie în surghiunul de la Oradea și scapă deocamdată și ea de locurile de baraj. Oricum, construcția lui Rednic chiar joacă ceva și datorită acestui lucru îndeamnă spre optimism. În timp ce Hermannstadt confirmă că se află într-o scădere de formă, ceea ce s-a văzut și în prestația fadă din etapa trecută, la meciul de-acasă cu CSMP Iași.

Că tot am pomenit-o pe CSMP Iași, aceasta a pierdut pe teren propriu în fața campioanei, căreia în tur îi aplicase la Ovidiu prima înfrângere sezonală. Totuși victoria lui FCV Farul este umbrită de dubiile de la primul gol al lui Budescu, reluările nu m-au dumirit că n-ar fi fost ofsaid. Iar apoi, o fază spre final, în care Mihai Popescu l-a lovit în careu pe Luis Phelipe. Altfel, cum bine a sintetizat după meci antrenorul gazdelor Leo Grozavu, cei de la CSMP Iași au ajuns la partidă ceva mai târziu, prin repriza a doua, când au început să joace. În prima, aproape că n-au fost în teren, atâta cât echipa oaspete să-și asigure avantajul de pe tabela de marcaj care la final avea să le aducă cele trei puncte.

Coincidența a făcut ca ultimul meci al etapei să fie între două grupări alb-roșii care și-au schimbat în același timp antrenorii principali, Sepsi și Dinamo. În ambele cazuri, înlocuitorii au fost aduși din străinătate, germanul Bernd Storck în locul lui Liviu Ciobotariu, respectiv croatul Željko Kopić în locul lui Ovidiu Burcă. S-a ajuns astfel la șapte tehnicieni de dincolo de granițe, aproape jumătate, ceea ce constituie un record. Deocamadată nu se poate spune despre vreun șoc la echipă adus de vreunul dintre ei, dar cert este că ambii au foarte multă treabă și deloc ușoară. Pateticul discurs de după meci al lui Andrei Nicolescu la adresa arbitrajului nu știu pe cine a impresionat. Pe mine unul în niciun caz. Se poate invoca un penalty la intrarea rudimentarului Niňaj la Ghezali. Sunt însă blesteme care se transmit în timp, peste generații, chiar și la fotbal. Căci, am mai afirmat-o și cu alt prilej, la ce nenorociri, pârjoliri a făcut Dinamo în trecut cu arbitrajele, nu este de mirare că roata se mai întoarce. Revenind la joc, Dinamo i-a fost inferioară lui Sepsi doar în două momente, atât cât să recepționeze „dubla” lui Ștefănescu. Altfel, un meci spre urât între două echipe la fel de mediocre. Dar la Dinamo cântărește greu această nouă înfrângere, fiind la al 12-lea meci consecutiv fără victorie, rămânând la opt puncte în spatele primului loc de baraj, iar Botoșani apropiindu-se la un singur punct în spate. Cât despre probleme lui Sepsi sunt legate că se bazează pe niște jucători cărora le-a expirat demult contractul de garanție, care dau rateuri nu de-acum, ci de ceva vreme. Mă refer aici la cei doi slovaci, amintitul Niňaj și Šafranko, fiecare pe sectorul lui. Or fi băieți buni, în vestiare, dincolo de gazon, dar în interiorul acestuia este jale cu ambii. Cel din urmă a arătat încă o dată că pe lângă faptul că sare pe lângă minge când e să dea cu capul, nu este în stare nici să o șuteze spre poarta adversă din situații favorabile. Și să nu uităm arbitrajul. În afara celor evocate de Nicolescu, am mai asistat la o nouă eroare în trecerea marcatorului. În raport apare Gonçalo Gregório, când de fapt ultimul care a atins mingea a fost Ghezali!!! Este cât se poate de vizibil, nu însă și pentru arbitri, care am înțeles că au revăzut după meci faza, dar lor li s-a părut că portughezul a marcat. Nu mai insist, încheiând în a spune că dacă nici așa ceva nu vezi bine, atunci e jale mare.

La principal, norocul, a avut zi liberă, așa că în asemenea condiții, nu numai că n-au egalat, dar au mai primit și al doilea gol, care avea să consfințească o victorie meritată a Oțelului, care continuă să rămână neînvinsă în deplasare și vine astfel în forță spre zona play-off-ului. O victorie surprinzătoare dacă avem în vedere calculul hârtiei, deloc însă dacă avem în vedere desfășurarea din teren. Căci Fl. Coman, D. Olaru, Compagno, Radunović și ceilalți ai lor păreau a fi anonimii necunoscuți, în timp ce Cisotti, Samuel Teles, Dur-Bozoancă, Yabré și ceilalți ai lor arătau ca marile vedete carpatine. Astfel, paradoxul care-mi trezea mirarea săptămâna trecută prin faptul că FCSB cu cât juca mai prost, cu atât se detașa în fruntea clasamentului, a luat sfârșit. Cel puțin pe moment. Nu știu dacă CFR Cluj, CSU Craiova sau Rapid sunt neapărat mai bune ca FCSB, dar în niciun caz aceasta din urmă nu arăta a echipă care să aibă ditamai avansul față de ele în fruntea clasamentului. Chiar și cele cinci puncte care o separă în continuare de CFR și CSU este prea mare.

Afirmam mai devreme despre noroc că și-ar fi luat zi liberă. M-am înșelat. Acesta s-a angajat la CSU Craiova. De când a venit Petev pe banca tehnică. Am văzut că se înghesuie toți reporterii ca să pună această întrebare inspidă, „ce a adus nou Ivailo Petev prin venirea lui?”. Răspunsul este cât se poate de vizibil și de aceea evident: Ivailo Petev a adus cu el noroc. Foarte mult noroc. Căci jocul lui CSU nu este cu nimic schimbat față de ceea ce arăta înainte. Apropo de afirmațiile făcute la început, n-am văzut nimic deosebit tactic. Dar cu toate acestea, a luat 9 puncte! Cu CFR Cluj, și acum cred că le mai zbârnâie în urechi vibratul barelor portarului L. Popescu și coechipierilor lor. Și cu toate acestea nu au contat, cum de asemenea nu au contat nici alte ratări sau acțiuni ofensive ale CFR-ului sau întreaga dominare a acesteia. A contat doar șutul fericit din final al lui Koljić, venit în urma unui „flipper” fericit al mingii. Un déjà-vu, căci CFR a mai pățit-o la CSU în ultima fază, acum un an și jumătate, și atunci în rolul celui care a aplicat lovitura fiind tot un ex-iugoslav, Roguljić. Însă grijă mare, căci acest noroc își va lua zile de pauză și de la CSU. Să nu uităm și acea fază în care Screciu la brutalizat efectiv pe Tahtsidēs, de la care grecul a scăpat ușor, și asta doar datorită constituției sale fizice solide. Un altul, era posibil să nu se mai ridice de jos. De aceea, Screciu merita vreo două cartonașe roșii, ceea ce înseamnă că un mare cartonaș roșu merită și arbitri partidei, Adrian Cojocaru, dar mai ales cel de la VAR, Cătălin Popa, un obișnuit al gafelor voite și nevoite. De aceea, a fost de înțeles reacția grecului cu acele aplauze ironice la adresa celor din tribune care îl huiduiau în timp ce el era la pământ trecând prin momente foarte dificile. Numai că, fanii stadioanelor din Grecia lui natală sunt cel puțin la fel de nemiloși și de necivilizați, așa că nu trebuia să se mire prea mult de un asemenea „tratament”.

În celălalt duel clujeano-craiovean al etapei, „U” – FCU, se poate spune că ardelenii și-au luat revanșa, tot cu o victorie la limită. Dar în mod sigur, pe cei de la CFR nu-i încântă cu nimic acest fapt, cum nici pe cei de la CSU nu-i îndurerează. În fine, oamenii lui Sabău au izbutit să-și păstreze constanța și să lege două victorii consecutive, cu un adversar incomod. Ar fi fost păcat ca după superba victorie din Giulești, în etapa trecută, „Șepcile roșii” să mai rispească încă o dată puncte pe teren propriu. Dacă aceste echipe mai răsărite din planul secundar, gen „U” Cluj, Oțelul, Petrolul sau Hermannstadt, ar avea mai multă constanță în rezultate bune, forța campionatului ar crește. Este cam la fel ca în cazul unei societăți, în care nivelul de trai este dat de starea clasei de mijloc. De aceea este important ca aceasta să fie cât mai bună.

Meci în ceață la Botoșani, unde ambele echipe s-au aflat într-o asemenea stare nu doar din punctul de vedere al climei. O arată și scorul alb înregistrat, de fapt, mai degrabă un scor… cețos. Finalitatea rezultatului este pe măsură; „lanterna roșie” este prea puțin ajutată de acest punct, în timp ce Rapid își mai bate joc de alte puncte pe care le pierde, confirmând că deplasarea îi rămâne un călcâi al lui Ahile. În urma acestui meci, se face o schimbare pe banca tehnică, după cum a anunțat finanțatorul Valeriu Iftime. Va rămâne de fapt tot Andrei Patache, care însă oficial va trece secund cu paravanul Mihai Ciobanu, care are licență pro, și astfel în acte va fi principal, soluție des folosită de gruparea din nord-estul țării. Această modificare s-a făcut pentru că lui Patache îi expira perioada de principal.

Un alt meci fără goluri a fost primul din etapă, FC Voluntari vs Petrolul, în care cele două au reușit să se anihileze perfect una pe cealaltă. Cele mai interesante evenimente ale acestei partide au fost eliminările din final, mai întâi cea a lui Diomandé de la oaspeți, pentru o intrare dură la Dumiter, iar apoi cea a lui Matricardi, de la gazde, al doilea galben pentru proteste. Aici, punctul luat de fiecare dintre cele două se arată a fi mai folositor pentru ambele, decât în cazul partidei de la Botoșani. Petrolul este la a 9-a partidă consecutivă fără înfrângere, în timp ce Voluntari la a 4-a. Prima este pe loc de play-off, cealaltă a mai făcut un pas dincolo de zona de baraje.

UTA obține o nouă victorie în surghiunul de la Oradea și scapă deocamdată și ea de locurile de baraj. Oricum, construcția lui Rednic chiar joacă ceva și datorită acestui lucru îndeamnă spre optimism. În timp ce Hermannstadt confirmă că se află într-o scădere de formă, ceea ce s-a văzut și în prestația fadă din etapa trecută, la meciul de-acasă cu CSMP Iași.

Că tot am pomenit-o pe CSMP Iași, aceasta a pierdut pe teren propriu în fața campioanei, căreia în tur îi aplicase la Ovidiu prima înfrângere sezonală. Totuși victoria lui FCV Farul este umbrită de dubiile de la primul gol al lui Budescu, reluările nu m-au dumirit că n-ar fi fost ofsaid. Iar apoi, ofază spre final, în care Mihai Popescu l-a lovit în careu pe Luis Phelipe. Altfel, cum bine a sintetizat după meci antrenorul gazdelor Leo Grozavu, cei de la CSMP Iași au ajuns la partidă ceva mai târziu, prin repriza a doua, când au început să joace. În prima, aproape că n-au fost în teren, atâta cât echipa oaspete să-și asigure avantajul de pe tabela de marcaj care la final avea să le aducă cele trei puncte.

Coincidența a făcut ca ultimul meci al etapei să fie între două grupări alb-roșii care și-au schimbat în același timp antrenorii principali, Sepsi și Dinamo. În ambele cazuri, înlocuitorii au fost aduși din străinătate, germanul Bernd Storck în locul lui Liviu Ciobotariu, respectiv croatul Željko Kopić în locul lui Ovidiu Burcă. S-a ajuns astfel la șapte tehnicieni de dincolo de granițe, aproape jumătate, ceea ce constituie un record. Deocamadată nu se poate spune despre vreun șoc la echipă adus de vreunul dintre ei, dar cert este că ambii au foarte multă treabă și deloc ușoară. Pateticul discurs de după meci al lui Andrei Nicolescu la adresa arbitrajului nu știu pe cine a impresionat. Pe mine unul în niciun caz. Se poate invoca un penalty la intrarea rudimentarului Niňaj la Ghezali. Sunt însă blesteme care se transmit în timp, peste generații, chiar și la fotbal. Căci, am mai afirmat-o și cualt prilej, la ce nenorociri, pârjoliri a făcut Dinamo în trecut cu arbitrajele, nu este de mirare că roata se mai întoarce. Revenind la joc, Dinamo i-a fost inferioară lui Sepsi doar în două momente, atât cât să recepționeze „dubla” lui Ștefănescu. Altfel, un meci spre urât între două echipe la fel de mediocre. Dar la Dinamo cântărește greu această nouă înfrângere, fiind la al 12-lea meci consecutiv fără victorie, rămânând la opt puncte în spatele primului loc de baraj, iar Botoșani apropiindu-se la un singur punct în spate. Cât despre probleme lui Sepsi sunt legate că se bazează pe niște jucători cărora le-a expirat demult contractul de garanție, care dau rateuri nu de-acum, ci de ceva vreme. Mă refer aici la cei doi slovaci, amintitul Niňaj și Šafranko, fiecare pe sectorul lui. Or fi băieți buni, în vestiare, dincolo de gazon, dar în interiorul acestuia este jale cu ambii. Cel din urmă a arătat încă o dată că pe lângă faptul că sare pe lângă minge când e să dea cu capul, nu este în stare nici să o șuteze spre poarta adversă din situații favorabile. Și să nu uităm arbitrajul. În afara celor evocate de Nicolescu, am mai asistat la o nouă eroare în trecerea marcatorului. În raport apare Gonçalo Gregório, când de fapt ultimul care a atins mingea a fost Ghezali!!! Este cât se poate de vizibil, nu însă și pentru arbitri, care am înțeles că au revăzut după meci faza, dar lor li s-a părut că portughezul a marcat. Nu mai insist, încheind în a spune că dacă nici așa ceva nu vezi bine, atunci e jale mare.

Cifrele etapei

Jucători

Meciul 50: Cvek (CFR Cluj), Țicu (Petrolul)

Debut: K. Ciubotaru (Hermannstadt), Mihai Toma (FCSB), Iurasciuc (UTA)

Antrenori

Debut pentru Bernd Storck (Sepsi) și Željko Kopić (Dinamo), care măresc la 7 numărul antrenorilor principali străini din acest sezon, aproape jumătate, ceea ce reprezintă cel mai mare număr, ajungându-se la un total de 41 de tehnicieni strîini prezenți după 90 în primul nostru eșalon.

Echipe

UTA a urcat pe locul 10 în clasamentul all-time, depășind vechiul Farul Constanța

A 500-a înfrângere în Liga I: FCSB

Al 400-lea egal: Petrolul

Jocul 400: FC Botoșani

Nici după a 12-a partidă în calitate de gazdă, CSMP Iași  n-a izbutit să o învingă pe FCV Farul, pierzând pentru a 8-a oară, celelalte 4 partide încheindu-se la egalitate

În schimb, „U” Cluj a izbutit prima victorie acasă cu FCU, fiind a 3-a întâlnire dintre ele la Cluj

A 10-a victorie a Oțelului în cele 56 de întâlniri cu FCSB/Steaua