S-a stins la aproape 72 de ani imensul, inegalabilul voleibalist Mircea Tutovan. Mare de tot nu doar pentru că a câștigat Cupa Campionilor cu Dinamo, pentru că a participat la Jocurile Olimpice, sau pentru că a jucat mulți ani în echipa națională. Mare pentru că prin ceea ce făcea pe teren trimitea copiii și tinerii la sport, îi punea să nu vadă doar ”Artexul” de fotbal (în anii săi idolii gazonului erau, Slavă Domnului, mulți, Dobrin, Balaci, Marcel Răducanu, Liță Dumitru și nu numai ei), ci și mingea aceea albă, Mikassa de regulă, mai ușoară decât cea de fotbal.
Poveștile bătrânului campion
Anul trecut Gazeta Sporturilor a publicat (și bine a făcut) un reportaj cu septuagenarul Tutovan, retras într-o casă rurală din Sălaj, unde-și îngrijea nevasta, la fel de vârstnică, țintuită într-un scaun cu rotile. Poveștile marelui campion au curs pe mai multe pagini, el n-a ezitat, pe lângă istorisirea marilor sale performanțe, să-și treacă în revistă și păcatele, cele ”lichide” fiind preponderente. Dar pentru cei care nu l-au prins jucând, povestea, altfel foarte bine spusă și scrisă, nu e suficientă. M-am bucurat în preadolescență de acest privilegiu, de a-l vedea, iar amintirile sunt greu de șters.
Citește Revista 100% Sport România | Ediția de Ianuarie 2024 | Doar… 6.99lei!!!
Părea că zboară
La televizor (l-am văzut și pe viu de câteva ori, în Polivalenta craioveană, ulterior mistuită de flăcări, contra vedetelor locale ale voleiului, Nicu Braun și Nicu Stoian) Tutovan părea că nu sare, ci că zboară. Când mergea la fileu, senzația era de imponderabilitate. Că s-a desprins în zbor și că nu va reveni prea curând pe parchet. Iar lovitura sa era năucitoare, imposibil de scos de către adversari. Plus că el a fost primul din lume care a servit din săritură. Ceea ce astăzi e firesc, în urmă cu patru-cinci decenii era rarisim, chiar unic. Se juca în acei ani ”la schimb de servă”, adică punctul îl puteai face doar din serviciul tău. Iar când servea Mircea Tutovan, era punct, adversarii nu atingeau mingea, cea care lucra era doar tabela, în contul echipei sale.
Cumpără Revista 100% Sport România | Ediția de Ianuarie 2024 | Doar… 12.99lei!!!
Opera doctorului Pușcaș
În acel interviu minunat din Gazetă, parcă o presimțire a apropierii sfârșitului pământesc al marelui sportiv, Tutovan a spus că a plecat de la Dinamo pentru că atunci când s-a întors de la Palma de Mallorca cu Cupa Campionilor vameșii i-au cotrobăit în bagaje după niște amărâte de cartușe de țigări. N-a spus și cum a ajuns în Sălaj, unde, iată, și-a trăit mai mult de jumătate din viață. Artizanul mutării sale de la Dinamo la Șimleul Silvaniei a fost ilustrul medic Ioan Pușcaș (1932-2015), gastrenterolog de talie mondială, inventatorul celebrului medicament Ulcosilvanil, împotriva ulcerului. Acesta a fost cel care l-a determinat să se mute la 600 de kilometri de București și să înceapă o viață practc nouă într-un orășel de provincie. Care într-un timp record a ajuns pe locul 3 în campionatul de volei, avându-l la pupitru, firește, pe marele Mircea Tutovan.
Nevoia de idoli
Erau ani frumoși, când copiii îi vedeau pe Gruia, Birtalan, Stângă și Gațu și doreau să se facă handbaliști, îl vedeau pe Ilie Năstase și-și confecționau rachete din lemn, pe Ion Constantin ”dând la bețe” și încercau să mimeze rugby-ul, șutând peste bătătorul de covoare dintre blocuri, pe Costel Cernat și începeau să arunce la coș. După ce-l urmăreai măcar câteva faze pe înaltul, mustăciosul, agilul și puternicul Mircea Tutovan, n-aveai cum să nu încerci să joci și volei, așa cum te pricepeai.
