După 58 de meciuri fără înfrângere, CSM București nu a mai reușit să se mobilizeze împotriva celui mai puternic adversar din Liga Florilor și a fost învinsă în Sala Rapid. Chiar dacă nu se poate vorbi încă de emoții pentru un nou titlu național, acest rezultat are mai mult decât o valoare simbolică, expunând punctele slabe ale campioanei în momentul de față.
CSM venea după o victorie importantă în Liga Campionilor, grație căreia este asigurată accederea în faza următoare. De cealaltă parte, Rapid scăpase printre degete nu doar rezultate pozitive cu Ikast și Krim, ci și posibilitatea de a învinge Ferencvaros în urmă cu doar câteva zile. Presiunea era categoric pe echipa de sub Podul Grant, care și-ar putea încheia evoluția în actualul sezon de Champions League încă din faza grupelor (după frumoasa surpriză din stagiunea precedentă). Mai mult, în vederea participării în cea mai importantă competiție europeană intercluburi este crucială clasarea pe locul secund în campionatul național, unde egalitatea la puncte cu Gloria Bistrița nu permitea pași greșiți.
Însă ce putea spera Rapidul de la partida de astăzi, dat fiind că în istorie nu avea nicio victorie împotriva CSM, o echipă care reușise să smulgă egaluri sau victorii la limită de fiecare dată în întâlnirile directe? Mai mult, amintirea meciului din turul campionatului nu era nici măcar a unei zile foarte inspirate, diferența fiind de patru goluri atunci. CSM, înființată în 2007 și promovată în prima ligă cu un lot și un antrenor de sorginte giuleșteană în vara lui 2010, a ajuns să beneficieze de bugetul ce-i permitea obiective mărețe începând cu 2014. Așadar, de un deceniu, CSM a fost învinsă în competiția internă doar de trei ori până acum – de Vâlcea actualului selecționer Florentin Pera în 2018/19, de pandemia care a stopat ediția următoare de campionat și, în fine, de Rapidul lui Carlos Viver în urmă cu două sezoane. Cele două reprezentante ale României în Champions League începeau sezonul actual la egalitate în cartea de istorie, cu câte 6 titluri la handbalul în 7 din 1958 încoace.
CSM înregistrase victorii pe linie în primele 15 etape, totalul fiind de fapt de 40 dacă privim înapoi și către cele 25 de etape din sezonul precedent, în care unicul pas (semi)greșit fusese la vizita din aceeași sală de lângă stadionul Giulești. Rapidistele au condus atunci cu 18-15 la pauză, dar CSM s-a agățat până în ultima clipă și a smuls un egal, 31-31. Pentru a căuta ultima înfrângere a CSM în Liga Florilor, mergem și mai departe în timp, în deplasarea de la Brăila din etapa a noua a sezonului 2021/22. Așadar, s-au scurs mai bine de doi ani calendaristici și 58 de partide până la primul fluier de astăzi.
Ambele echipe au început timid, gazdele având pentru prima dată un avans de două goluri la 6-4. Private de trei jucătoare importante la linia de 9 metri (Buceschi, Fernandez și Grozav) și de pivotul Hernandez, rapidistele au construit plecând de la defensiva fundamentată pe specialista Lara Gonzalez și pe calitățile pivotului Kassoma și în această arie, în spatele acestora adunându-se o serie impresionantă de parade ale Denisei Șandru. Cristina Neagu a tot încercat, dar procentajul reușitelor sale a fost scăzut în prima repriză: 4 goluri din 12 șuturi. Rapidul a avut cel mai mare avantaj cu puțin înaintea pauzei (15-11), scorul cu care s-a intrat la cabine fiind 16-13. Însă suporterii, la fel de efervescenți și de dornici să transmită echipei că o victorie împotriva marii rivale interne șterge orice prestație mai neinspirată din acest sezon (domestic sau european), mai văzuseră avantaj de trei goluri risipit…
CSM a venit ”și cu portar” în repriza secundă, Davidsen începând să contribuie, în timp ce Șandru nu a mai putut șoca statisticile. Echipa finanțată de Primăria Capitalei a fost în repetate rânduri la un pas de egalare, mai ales grație extremelor Dindiligan și Mihai, însă cu Crina Pintea și Elizabeth Omoregie încă nerefăcute complet. Zaadi nu a strălucit, carențele Cristinei Neagu au fost o mantră a comentatorilor, iar Arntzen a cules repejor două eliminări și apoi a venit și cartonașul roșu pe final. Câteva decizii arbitrale au inflamat spiritele, însă furia lui Adi Vasile a fost mai degrabă orientată pe modul în care jucătoarele sale s-au apărat, exasperându-l cu toate fazele la indigo prin care Orlane Kanor se elibera și înscria. Dacă de la jucătoarea franceză și de la Estavana Polman sunt mereu așteptări mari, putem afirma că în această partidă de la Rapid s-au văzut câteva jucătoare mai motivate decât în meciurile anterioare, precum Badea sau Ostase. Doar Marta Lopez nu a putut apărea pe lista marcatoarelor, din patru încercări. O statistică similară și pentru adversara sa, Trine Ostergaard. Nu a fost folosită deloc la CSM Ștefania Stoica, viitoare jucătoare a adversarelor de astăzi, iar la Rapid după erorile din partida cu Ferencvaros, ”petiția lui Kim”, Neesgaard, nu a mai intrat în lot. Cu emoții intense și calitate de nivelul plătit salariilor multora dintre titulare, scorul final a fost 30-28.
Dincolo de bucuria de a stopa seria handbalistelor de la CSM, pentru Rapid urmează ultimele două partide din grupa de Champions League, în care nici măcar cu două victorii nu depinde doar de sine. În campionatul intern, la o oră după Rapid-CSM, Bistrița a câștigat un meci greu la Craiova și rămâne la egalitate cu trupa din Giulești. Peste trei etape are loc duelul direct, pe terenul Gloriei, după care va mai fi important și meciul dintre Bistrița și CSM la final de martie. În rest, ambele pretendente la titlul de vicecampioană mai au de jucat cu adversari puternici precum Vâlcea sau Brăila. De cealaltă parte, CSM își permite să mai piardă încă două meciuri în Liga Florilor, de va avea cine să le pună probleme, și tot are golaverajul de partea sa într-o comparație cu Rapid. În schimb, echipa nu arată astăzi suficient pentru a-și depune candidatura la un loc în Final Four, căci sigur nu doar pentru un nou titlu intern (și eventual o cupă) a fost construit un asemenea lot.
