Hotâtrât lucru, la aproape 71 de ani (îi va împlini curând, în 11 martie), Bölöni n-are prea multe motive profesionale de satisfacție. Metz a pierdut de șapte ori la rând în Ligue 1, n-a mai câștigat din 26 noiembrie anul trecut și a coborât pe antepenultimul loc în clasament, care în Franța înseamnă meci de baraj cu o echipă de pe locul 3 din divizia secundă. Iar la sfârșit de săptămână, micuța echipă din orașul marelui poet Paul Verlaine merge la Marsilia, pe ”Vélodrome”, acolo unde până și marilor echipe ale Europei le vine cam greu.
Mai bine un 5-0….
Din Franța, Bölöni trimite mesaje puține. De regulă la conferințele de presă ale clubului, înainte și după meciuri. Nu demult (după al cincilea eșec), spunea că ar fi preferat să piardă un singur meci cu 5-0 decât cinci meciuri cu 1-0. Într-adevăr, înfrângerile lui Bölöni sunt de obicei la limită, după ce de multe ori a avut speranțe să încheie la egalitate, ba chiar să și câștige. Însă cifrele vorbesc, iar în cazul de față vorbele nu prea sună bine.
Știri de coloană
Șirul de eșecuri ale lui Loți e redat în România mai degrabă sumar, fără efuziuni. A jucat cu …, a pierdut cu…, are atâtea puncte și e pe cutare loc. Tot sumar s-a vorbit despre el și anul trecut. Ba și mai sumar, pentru că echipa era în a doua divizie, Monsieur László o preluase imediat după ce ea căzuse din elită în vara lui 2022 și se vorbea despre faliment. Așadar, Bölöni are mai mult de un an și jumătate în fotbalul francez, iar referirile la el se referă la știri de coloană. Pentru că așa e omul, mai degrabă discret, pentru că așa e și meleagul unde activează, mai rece, mai lipsit de semne de exclamare.
Ilustrate din Turcia
Nu se știe ce va fi, dacă Bölöni va redresa corabia, dacă va retrograda sau dacă va scăpa, dacă va fi menținut în funcție sau nu (când pierzi de șapte ori la rând te gândești și la asta, indiferent de meridianul unde ai deschisă cartea de muncă). Însă e clar că, aflat tot pe antepenultimul loc, dar într-un campionat mai modest decât cel francez, despre Șumudică curg șuvoaie de texte după fiecare meci al lui Gaziantep. Cu cine s-a pupat, cât a protestat la deciziile arbitrilor, cum a fost trimis în tribune, ce-a vorbit cu bașkanii, cât costă hanoracul cu care e îmbrăcat. Reporteri la aeroport, interviu la sosire, câteva declarații la plecare. Aferim, așa e pe la noi, prin Levant!
Singurul
În Franța nu e așa. Iar dacă ești la o echipă mică, precum Metz, e și mai rău. Muncești, îți vezi de treabă, aștepți meciul următor. Ești, la 71 de ani, singurul antrenor român în Vest, în Top 5 campionate, dar ai parte doar de știri de câteva rânduri. Însă cea mai importantă știre este că tu ești singurul la asemenea nivel.
