Meciul dintre Farul Constanța și Dinamo București a stârnit multe discuții. Printre acestea, și acuze în privința unui aranjament. Fără logică, dacă luăm în calcul toate explicațiile conspirative.
Mai degrabă, ar trebuit vorbit despre mentalitatea jucătorului român de a se crede învingător încă din vestiar. Așa cum au făcut și băieții lui Gică Hagi. Păi cum să piardă campioana în fața ultimei clasate în Superligă? Uite așa!
Trei puncte degeaba
Cum o dai, varianta unui aranjament între alb-albaștrii și rivalii din Ștefan cel Mare pică. Pentru că o singură echipă a fost avantajată, și nu prea, de rezultatul din teren. Acuzația se leagă de un ajutor din partea băieților lui Gică Hagi pentru a scăpa Dinamo de la retrogradare. Păi ce fac cu cele 3 puncte? De fapt, unul și jumătate după înjumătățirea dinaintea play-out-ului. Ca să evite retrogradarea este nevoie de mult mai mult. Și mai sunt o grămadă de etape până la finalul sezonului.
Deci nimic decisiv, așa că de ce și-ar răpi Farul singură această victorie? Eșecul i-a aruncat pe campioni din nou în vâltoarea luptei pentru play-off. Și i-a împiedicat să intre între echipele cu pretenții la podium. Ba chiar la titlul de campioană.
Poveste pusă pe repeat
Am mai auzit o variantă că a plătit o datorie pentru un presupus ajutor dat de Dinamo prin 2014, când Viitorul lupta să evite retrogradarea. Oameni buni, au trecut 10 ani. S-a schimbat și numele echipei în timpul scurs. Își închipuie cineva că s-ar fi așteptat un deceniu pentru așa ceva? De ce să nu ajute Dinamo în urmă cu două sezoane, când era tot în subsolul clasamentului? Iar atunci chiar a retrogradat.
Aceeași poveste se scoate și la fiecare meci cu FCSB, de fiecare dată când câștigă bucureștenii. Se aduce în discuție “omenia”, așa cum i-a spus Gigi Becali, din urmă cu 10 ani. În ediția precedentă, alb-albaștrii au luat titlul de campioni chiar în dauna celor de la FCSB. Cu victorie în meci decisiv. Păi de ce nu s-ar fi dat la o parte, dacă era așa?
Încet, deloc și pe loc!
Personal, îmi este imposibil să mi-l imaginez pe Gică Hagi intrând în vestiar și spunându-le propriilor jucători să piardă. L-am văzut cât de competitiv și mândru este. Chiar credeți că ar fi în stare de așa ceva?
Mai degrabă i-aș vedea pe elevii săi un pic cam amețiți de aerul tare al înălțimilor. Îmbătați de ideea că sunt campioni. Și neputincioși în fața unora care aleargă, în timp ce ei au avut trei viteze: încet, deloc și pe loc. Cu un premiu special pentru Budescu la acest capitol.
