OPINIE RĂZVAN TOMA, DUPĂ ETAPA A 26-A / PRINDE ȘI ROȘU ÎN OBRAJI DINAMO, NU DOAR ALB CA PÂNĂ ACUM

Două elemente mi-au atras atenția la capătul acestei runde: că Rapid s-a apropiat la 7 puncte de FCSB; că Dinamo a înviat. Nevoit să aleg dintre cele două care să fie în prim-plan, m-am îndreptat spre cel din urmă. Aceasta din cauză că 7 puncte este încă un ecart mare, chiar și redus la jumătate, preferând să aștept derby-ul dintre cele două, al cărui rezultat ar putea într-adevăr produce o apropiere cu adevărat semnificativă. Cât despre Dinamo, am criticat-o de atâtea ori în actualul sezon, fondat, căci arăta moartă, nelăsând loc de a anticipa altceva în afara retrogradării. Iat-o acum legând două victorii însă nu oricum, ci la capătul a două prestații solide care chiar dau speranțe îndreptățite propriilor fani. Am tot luat la mișto conducerea lui Dinamo, printre altele și pentru jucătorii aduși. Se pare însă că aceștia au ceva calitate pentru nivelul primului nostru eșalon. Astfel, jocul alb-roșilor a început să funcționeze. Ca și în etapa trecută, la Ovidiu, când unii au zis că a fost blat, nevenindu-le a crede că Dinamo se poate mișca atât de bine, și de această dată, pe Arcul de Triumf, oamenii lui Kopić au jucat foarte bine, dominându-și clar adversara, Oțelul, recunoscută ca o echipă incomodă pentru oricine. A fost doar o ușoară constatare, fără să cad în extaz, pentru că mai e mult până la final, iar dacă nu va reuși să păstreze același ritm, atunci previziunile legate de retrogradare se vor adeveri. Deocamdată doar a predat din nou „lanterna roșie”. Cea care a preluat-o, tot din nou, FC Botoșani, la rându-i a dat semne de mult mai multă viață față de prima parte. Acum însă a avut ghinion să fie egalată la ultima fază de CSU Craiova. O echipă despre care unii se tot încăpățânează să o mai evalueze pentru titlu, că dacă pierde nu știu ce meci nu mai are nicio șansă la titlu etc. CSU nu mai are demult vreo șansă la titlu, chiar dacă matematic nu se poate afirma acest lucru. Revenind la Botoșani, aceasta se arată pregătită pentru a da asaltul în a rezista pe prima scenă. De altfel, aceste semne de revenire ale lui Dinamo și FC Botoșani s-au realizat pe fondul căderii a două echipe care păreau la mare distanță la un moment dat, FC Voluntari și CSMP Iași. Acum, distanța de cele două care păreau condamnate la retrogradarea sigură s-a micșorat simțitor.

În schimb UTA și Petrolul, istoricele echipe renăscute, iată-le renăscute și în lupta pentru play-off. Pentru oricare dintre ele, prinderea acestuia ar fi similar cu obținerea unui trofeu.

Iar sus, într-adevăr, Rapid, care a izbutit numai victorii în acest an, unele mai chinuite, altele mai puțin, dar victorii, s-a mai apropiat de FCSB. Dar așa cum afirmam și mai înainte, deocamdată nu s-a realizat nimic. Se poate privi cu optimism spre viitor, dar atât. Asta și pentru că succesul contra lui Hermannstadt nu a mai fost unul chinuit. Se conturează astfel lotul mult visat de giuleșteni pentru a redeveni echipa care se va bate multă vreme de-acum înainte pentru trofee. Asta în timp ce FCSB începe să dea unele semne de slăbiciune, după cum a arătat la Cluj, cu Universitatea. A și avut noroc că Nistor a ratat un penalty. Este primul penalty ratat în acest an calendaristic, la nivelul primei noastre scene. În fine, meciul în sine a fost unul foarte modest, mult sub pretențiile celor două combatante de pe Cluj Arena, cu zero peste tot, și în teren, și pe tabela de marcaj. Ar fi meritat mai mult duelul 100 pe prima scenă dintre cele două combatante. La acest eveniment statistico-istoric m-am referit mai jos.

Semne de viață a dat și CFR Cluj, la cel mai bun joc de la venirea lui Mutu pe banca tehnică. Victoria aia la scor cu Voluntari a fost mincinoasă. Acum a învins clar la Craiova pe FCU. Mă abțin însă să afirm că fosta campioană va reveni în vreo luptă.

FCV Farul a trecut peste șocul înfrângerii cu Dinamo, obținând o victorie la Sfântu Gheorghe, este drept, în urma unui gol dubios. Dar cu această victorie a trecut pe locul 4 și a luat o opțiune importantă pentru play-off. Dar ce ne facem acum cu germanul Bernd Storck, pe care nu mai pridideam să-l lăudăm după venirea sa la Sepsi? Tare schimbător este acest fotbal… Pe de altă parte, la Sfântu Gheorghe s-a petrecut un eveniment istoric pentru istoria arbitrajului nostru, despre care ne referim mai jos. Erou, Sebastian Colțescu.

Cifrele etapei

Jucători

Meciul 200: Cr. Manea (CFR Cluj)

Debut: A. Berisha (Petrolul), Antwi (FCSB), Marco Rus („U” Cluj)

Golul 40: Al. Mitriță (CSU Craiova)

Golul 10: Al.M. Pop (Oțelul)

Golul 1: Kaprof (FC Botoșani), El Kaddouri (CFR Cluj), Gnahoré (Dinamo), R. Ispas (CSMP Iași), A. Berisha (Petrolul)

Antrenori

Meciul 250 în Divizia A: Cristiano Bergodi (Rapid)

Echipe

Meciul 100 dintre FCSB și “U” Cluj la nivelul primului eșalon

După cinci ani și două luni a venit rândul lui Colțescu

Ani de zile, liderul celor mai multe meciuri arbitrate la centru, la nivelul primului eșalon, a fost, îl putem numi, legendarul Nicolae Rainea. Cele 267 de partide la care ajunsese în 1983, când a pus fluierul în cui, se anunța un număr greu de doborât. Nu însă și imposibil. Căci pe lângă faptul că apăruse deja regula diferențierii arbitrilor de centru de cei de la linie, se iveau tot mai mulți care și-au desfășurat activitatea numai pe parcursul campionatelor cu 18 echipe, care însemnau 34 de etape. Nea Nicu apucase atât perioada în care se făcea prin rotație și la centru, și la linie, cât și campionate cu 16 și chiar 14 echipe, adică având 30, respectiv, doar 26 de etape. E drept, a prins și perioada când se putea arbitra până la vârsta de 50 de ani. Și inevitabilul s-a produs, după ce recordul său rezistase 26 de ani. În 2009, Sorin Corpodean a reușit să depășească doar cu un meci pe cele 267, pentru că apoi a avut niște probleme cu acel Dosar Penescu, fiind obligat să abandoneze cariera de arbitru. Chiar am primit un telefon de la nea Nicu Rainea cu câteva săptămâni înainte ca recordul să-i fie doborât, fiind vădit deranjat de acest lucru, căci nu-i plăcea deloc să piardă, și tot încerca să mai „stoarcă” câteva meciuri, doar-doar de i se mai mărea un pic numărul. „Nea Nicule, nu mai am de unde. Aici intră doar meciurile din Divizia A. Nu alea de la tușă, nu alea din cupă, nu alea din Divizia B sau C. Îmi pare rău. Nu știi vorba aia că recordurile sunt ca să fie depășite?” – i-am spus. „O știu dom’ Răzvan, dar nu-mi place deloc cum sună acum” – mi-a răspuns el cu haz.

Odată doborât recordul lui Rainea, cel al lui Corpodean n-a rezistat prea mult, fiind întrecut de Cristian Balaj, care la rândul lui, nu peste multă vreme avea să i-l predea lui Alexandru Tudor. Cele 381 de partide ale acestuia din urmă au constituit noul record timp de cinci ani și două luni. Asta până acum, în acestă luni de 19 februarie a.c., când Sebastian Colțescu, la Sfântu Gheorghe, a condus pentru a 382-a oară un meci la centrul primului eșalon (Sepsi – FCV Farul). Să vedem la ce număr se va opri craioveanul. Acesta a debutat la 28.11.2003, la meciul Oțelul Galați – Gloria Bistrița (scor 1-0) și se află la al 21-lea său sezon în primul eșalon. Este foarte posibil să fie și el depășit nu peste prea multă vreme, căci István Kovács, care mai are destui ani încă, nu este prea departe, având la zi 341, ajungându-l deja pe Balaj.

Un top 10 al acestor cavaleri ai fluierului de cursă lungă

Sebastian Colțescu 382 (din 2003)

Alexandru Tudor 381 (1999-2018)

Cristian Balaj 341 (2000-2016)

István Kovács 341 (din 2007)

Ovidiu Hațegan 303 (din 2006)

Radu Petrescu 273 (din 2007)

Sorin Corpodean 268 (1995-2009)

Nicolae Rainea 267 (1965-1983)

Marius Avram 244 (2006-2020)

Adrian Porumboiu 239 (1984-1997)

Primul duel de 100 de meciuri al unei echipe din provinicie

În această rundă, Universitatea Cluj și FCSB s-au întâlnit pentru a 100-a oară. Este ceva deosebit, pentru că doar cele trei echipe bucureștene disputaseră până acum între ele peste 100 de întâlniri directe la nivelul primului eșalon. Este vorba de Dinamo cu FCSB care au ajuns la 152, Rapid cu FCSB la 119 și Dinamo cu Rapid la 115. Așadar, Universitatea Cluj devine prima echipă din provincie care are un duel de 100 de partide directe. Un asemenea eveniment s-ar fi putut întâmpla mult mai devreme, dacă „Șepcile roșii” n-ar fi lipsit atâția ani din prima noastră divizie.

Așadar, primul meci al alb-negrilor cu roș-albaștrii a avut loc la 11.09.1947 (etapa a 4-a a sezonului 1947/48), pe terenul Venus din Capitală. A fost, ASA București – Universitatea Cluj 1-2 (Eugen Mladin 89 / Anton Dascălu 18, Constantin Rădulescu 30). În fața a 2.500 de spectatori, au jucat. La ASA: Lăzăreanu – Sulyok, Cernea – Jivan, Tălmaciu, Gál – Apostol, Fătu, Mladin, Marinescu, Pălădoiu. Antrenor: Coloman Braun. La Universitatea: Cristea – Vigu, M. Medrea – Joja, Luca, Rădulescu – Husa, Roman, Dascălu, T. Medrea, Coracu. Antrenor: Nicolae Munteanu. Arbitru, Marin Cristea.

De-atunci, iată, au trecut 86 de ani și 5 luni, adunându-se această sută. Bilanțul este favorabil roș-albaștrilor, cu 59 de victorii, 23 de egaluri și 18 înfrângeri.