Opinie Marian Burlacu | Despre războiul din Ucraina: Ignorând educația fizică și sportul vom avea soldați supraponderali

În sensul că a făcut să se vorbească și la noi, din nou, despre dezvoltarea, modernizarea sistemului sanitar, dar și despre reintroducerea stagiului militar, doar a celui voluntar deocamdată, despre pregătirea tinerilor, adulților pentru un eventual conflict armat.

În acest context nefericit, cred că ar fi timpul ca în discuție să fie aduse și situația educației fizice, dar și a sportului de la noi. Mai cu seamă că România ocupă unul dintre primele locuri în privința copiilor supraponderali.

Opinie Marian Burlacu | Scriu despre un aspect legat de războiul din Ucraina: Ignorând educația fizică și sportul vom avea soldați supraponderali

S-a spus mereu că printre cei mai valoroși ambasadori ai țării noastre s-au numărat sportivii de performanță. Și au fost pomeniți Nadia Comăneci, Gică Hagi, Ilie Năstase, Helmuth Duckadam, Ivan Patzaichin, Simona Halep și încă mulți alții.

Atunci când a venit vorba ca educația fizică și sportul să dețină un statut… nu i-aș spune privilegiat, ci mai degrabă normal, guvernanții fie că au tăcut, fie au susținut chiar că acestea nu se află printre prioritățile naționale.

Și, paradoxal, la puțin timp după acea declarație premierul de atunci s-a fotografiat alături de handbalistele care duseseră România în finala Mondialului din Rusia…

Din 1990 mergem spre minus, nu spre plus

Desigur că există domenii de activitate mai importante decât educația fizică și sportul. Și mă refer la sănătate, de pildă. Însă educația fizică ajută la sănătatea oamenilor. Și, totodată, educația fizică face parte din educație. Adică dintr-un alt domeniu care este vital pentru un popor.

Or, la noi, în România, rolul educației fizice și al sportului a fost minimalizat tot mai mult din 1990 încoace.

Chiar îmi amintesc că într-o discuție purtată cu ministrul Educației Liviu Maior, prin 1997 sau 1998, în legătură cu numărul mic al orelor de educație fizică și sport din școală (am realizat un interviu pentru „ProSport” împreună cu Dana Rainov), acesta mi-a spus:

„Fiecare inspector școlar încearcă să-și tragă spuza pe turta lui. Adică să obțină cât mai multe ore pentru materia școlară pe care o reprezintă. Când vine vorba să se reducă orele se taie de la sport și de la lucrul manual”.

Ce mi s-a spus când făceam stagiul militar?

Noul context internațional, îndeosebi invadarea Ucrainei de către Rusia au făcut să se vorbească tot mai mult despre reînarmarea Europei.

O chestiune la care nu ne gândeam în deceniile trecute, când pe continentul nostru s-au produs puține conflicte militare (au fost acelea din fosta Iugoslavie). Iar războiul din estul României ne-a arătat că acesta nu este purtat doar cu drone, cu avioane și cu tancuri, ci și cu mulți oameni.

Oameni care stau în tranșee, în condiții mizere. Oameni care au nevoie de o pregătire corespunzătoare pentru a-și mări șansele de supraviețuire.

„Un soldat bine instruit, bine pregătit, are șanse să scape teafăr dintr-un război”, ni s-a spus celor care am efectuat stagiul militar, odinioară.

Vrem să scăpăm teferi din război? Care e soluția?

Practic, războiul din Ucraina a readus în discuție, în toate țările Uniunii Europene, ideea de pregătire în caz de conflict. Inclusiv aceea de pregătire militară a tinerilor și adulților.

Și cum această pregătire presupune și o latură fizică (soldatul trebuie să fie capabil să alerge, de pildă), înseamnă că și la noi, în România, ar fi momentul ca statul, guvernanții să susțină mai mult, îndeosebi financiar, și educația fizică, dar și sportul. Fiindcă astfel vom avea tineri, adulți capabili să țină o armă în brațe, capabili să alerge.

Adică vom avea oameni care să scape teferi dintr-un război. Oameni care să fie în stare să apere România, să ne apere pe noi toți, familiile noastre.

Potrivit unui raport privind Europa, publicat de Organizația Mondială a Sănătății pentru 2022, aproximativ 60% din adulții europeni și o treime din copii suferă de greutate în exces. Conform aceleiași surse, aproximativ 58% dintre adulții români suferă de supraponderabilitate.

Firește că această idee nu-mi aparține, ci derivă din însăși istoria educației fizice și sportului. Fiindcă în secolele trecute, mai întâi în Europa de Vest, iar apoi și la noi, guvernanții le-au susținut tocmai pentru a avea tineri, adulți bine pregătiți fizic în cazul unui război.

Și voi da exemplul Franței, acolo unde, în 15 iulie 1852, în zona Bois de Vincennes și-a deschis porțile Școala Normală Militară de Gimnastică de la Joinville-le-Pont. La acea instituție aveau să se pregătească mai apoi sportivii francezi care participau la Jocurile Olimpice. Închisă în 1914, din cauza războiului, a fost redeschisă în 1916. În 1925, a căpătat rangul de Școală Superioară de Educație Fizică, iar în 1945, s-a transformat în Institut Național de Sport.

Pentru ca în 1956, acolo să apară le Bataillon de Joinville, unitate unde își efectuau stagiul militar sportivii din Franța. Până în 2002, când s-a închis o dată cu suspendarea serviciului militar obligatoriu, pe acolo au trecut 21.000 de performeri de nivel înalt. În 2014, unitatea militară a fost reînființată. Iar în octombrie 2019, în urma unui protocol de susținere a JO Paris 2024, s-a permis susținerea sportului din Franța prin recrutarea a 175 de performeri de nivel înalt.

Pe de altă parte, și în România guvernanții au sprijinit educația fizică la nivel militar. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, de pildă, a donat un teren Asociației Sportive „Tirul”, teren pe care se află acum Arenele BNR. Iar acea asociație încuraja practicarea îndeosebi a unor sporturi de sorginte militară.

Ce e prioritar în România?

Adică a tirului sportiv cu arma, de pildă, de unde venea și numele său. Ulterior, Institutul de Educație Fizică și Sport din București a funcționat într-o clădire aflată pe Dealul Arsenalului (unde se află acum parcarea Parlamentului). Iar IEFS avea și componentă militară.

În concluzie, cred că a venit timpul ca educația fizică și sportul să redevină prioritare în România. Și sper ca marii campioni ai sportului de la noi, unii dintre ei activând chiar în cluburi militare precum CSA Steaua și CS Dinamo, vor susține această idee în contextul european actual.