Opinie I MARIAN BURLACU scrie despre situația de la „Arcul de Triumf”: Argentinienii își fac centru național de rugby pe un teren cumpărat de federație

FRR și-a amenajat acolo acel centru după 2000, însă ridicarea noului stadion a coincis cu pierderea sa… Argentinienii, în schimb, nu comit eroarea făcută de FRR. Ei își vor construi Centrul Național de Rugby pe un teren cumpărat. Adică vor fi proprietari acolo.

Conflictul de la „Arcul de Triumf” a cunoscut un nou episod zilele acestea… Mai întâi, s-a aflat că semifinala Cupei României la rugby, Dinamo – CSM Știința Baia Mare (sâmbătă, 29 martie, ora 13.00) nu se mai poate disputa acolo.

Opinie I MARIAN BURLACU scrie despre situația de la „Arcul de Triumf”

Și aceasta fiindcă luni, pe „Arc”, se va juca un meci de fotbal. De asemenea, nici de Ziua Națională a Rugbyului, în 4 mai, nu-i vom vedea pe copii alergând cu balonul oval pe terenurile de „La Șosea”. Și aceasta fiindcă stadionul a fost închiriat, potrivit site-ului „ProSport”, pentru un congres religios.

Avem 4 stadioane noi în București pe pierdere financiară și vom mai face încă unul, la Dinamo!

Cum trăim într-o economie de piață e normal ca stadioanele ridicate din bani publici să producă bani. Măcar bani din care să se întrețină, dacă nu și bani în plus, adică profit. Pe de altă parte, gândind logic, vi se pare normal ca un congres să se țină musai în 4 mai?

Adică atunci când e Ziua Națională a Rugbyului… Zi adoptată de Parlamentul României, anul trecut. Altfel spus, vi se pare normal să mutăm Ziua Rugbyului în 3 mai sau 5 mai doar pentru ca în 4 mai să se desfășoare acel congres?

Că noile stadioane din București (Arena Națională, Steaua, Rapid și „Arcul de Triumf”), cele ridicate în ultimii 20 de ani, sunt pe pierdere, și încă pe o pierdere mare se știe. Și colegul Narcis Drejan a scris recent un articol, pe site-ul „Gazetei Sporturilor”, pe această temă. Că se va mai ridica încă un stadion, al 5-lea, la Dinamo, iarăși se cunoaște. Ceea ce (încă) nu se spune / scrie este că atunci vom avea 5 (cinci) stadioane în București pe pierdere. Și nu pe pierdere, ci pe o pierdere și mai mare decât aceea de azi. Fiindcă vor fi cinci stadioane și tot atâtea echipe care să joace pe ele…
Și atunci despre ce rentabilizare (a investiției în stadioane) e vorba? Sau lozinca „stadioanele sunt făcute din bani publici” se aplică, la noi, doar atunci când este vorba despre rugby?

Dincolo de toate aceste șicane, marea eroare făcută de conducătorii Federației Române de Rugby a fost că aceștia au crezut că înțelegerile, mai cu seamă atunci când sunt scrise, se și respectă. Ceea ce nu este cazul la noi. Iar istoria recentă o demonstrează. Atunci când s-a demolat Stadionul Național „Lia Manoliu” (purta unele unei campioane olimpice la atletism, președinte al Comitetului Olimpic și Sportiv Român), s-a decis ca noua arenă să fie doar una pentru fotbal. Fără pistă de atletism.

Fără posibilitatea de a se juca rugby acolo (nu există loc pentru terenul de țintă din spatele buturilor). Iar atunci, o altă campioană olimpică la atletism, ba chiar la două ediții, Iolanda Balaș Soter, a fost pur și simplu păcălită. I s-a spus că în compensație pentru absența pistei de pe Arena Națională se va amenaja un stadion numai pentru atletism… Și ce s-a întâmplat mai apoi?

Dublei campioane olimpice Iolanda Balaș i s-a spus că se va construi stadion și pentru atletism

Au trecut aproape 20 de ani de atunci și Bucureștii nu (mai) dispun de un stadion pentru atletism, unul pe care să organizezi competiții. Nu s-a ridicat altul lângă Arena Națională. Așa cum s-a promis. Iar stadionul de atletism care poartă numele Iolandei Balaș, unul amenajat tot datorită campioanei olimpice, cel de lângă „Arcul de Triumf”, stă de ani buni cu unica tribună neterminată…

Cu toate că se știa despre păcăleala aplicată atletismului, Federația Română de Rugby a acceptat să-și demoleze vechiul stadion, cel ridicat după 2000, cu ajutorul financiar al forului mondial. Și a făcut-o cu gândul de a primi unul nou.

Desigur, mai modern, nicidecum mai mare (ca număr de locuri este cam la fel cu cel de dinainte). Iar FRR a gândit arena ca un centru de pregătire, cu minihotel, cantină și saună. Și în schimb n-a mai primit nimic. Adică i s-a refuzat dreptul de a administra baza ca până atunci. Iar mai nou, a pierdut și statutul de a o folosi cu prioritate.

Se folosesc și fonduri de la World Rugby

Spre deosebire de FRR, Federația Argentiniană de Rugby (UAR) a fost mult mai înțeleaptă. Astfel forul din țara sud-americană a anunțat deunăzi că proiectul Centrului Național de Rugby va fi materializat. Și în acest scop UAR a cumpărat un teren în localitatea Los Cardales.

Folosind (și) fonduri de la World Rugby, federația din Argentina va ridica acolo o clădire cu două etaje (10.972 m2), unde își va amenaja, pe lângă birouri, săli de curs, de spectacole, de forță, cabinet medical șamd. De asemenea, vor exista cinci terenuri cu iarbă naturală și cu gazon sintetic.

Și aceasta într-o țară care, la noi cel puțin, e cunoscută mai degrabă datorită reprezentativei de fotbal decât a aceleia de rugby.