OPINIE / Narcis Drejan scrie despre succesul român de la PAOK: Răzvan Lucescu, antrenor cu majuscule

Răzvan Lucescu a învățat cel mai bine fotbalul dintre antrenorii noștri sau mai exact a învățat drumul cel mai coerct spre înalta performanță. După ce a învățat fotbalul din Grecia, la Xanthi, Răzvan a ajuns să se ia la trântă cu granzii Greciei, cu cei din Atena, Olympiakos, Panathinaikos și AEK. A câștigat un titlu cu PAOK, a mai pierdut unul, dar acolo l-a lucrat sistemul, nu uită nici astăzi, și-a atras și foarte mulți dușmani în zonă, iar la revenire, un nou titlu.

Paok asistă la cea mai bună perioadă din istoria clubului, cu Răzvan are două participări în sferturile cupelor europene, iar echipa începe să conteze în lupta eternă din Capitală, unde Olympiakos, Panathinaikos și AEK au și bugetele, dar apasă și butoanele. Am câțiva prieteni greci, care sunt fani Olympiakos, iar ei mi-au transmis că dacă nu înțelegem, performanța lui Răzvan Lucescu este fenomenală, într-un an înc are AEK își luase toate măsurile. Dar Răzvan nu e orgolios, nu e cu nasul pe sus, e un om simplu, care vorbește rar, dar și când o face, mă refer la presa din România, spune lucrurilor pe nume.

Acolo unde nu speră nimeni

“A fost unul dintre cele mai disputate campionate pentru că toate cele 5 echipe, aici o includ și pe Aris, sunt puternice, grele, cu jucători de calitate. Am câștigat arătând o forță mentală. Ăsta a fost atuul nostru. Eu cred că forța noastră a fost această forță mentală. Și determinarea de a reacționa tot timpul în momentele dificile. A fost un sezon complicat, dar toate aceste meciuri ne-au ajutat să creștem și ca o unitate. Au fost multe meciuri, iar toți jucătorii au avut posibilitatea să joace. Ne-au ajutat să căpătăm încredere și experiență de a gestiona momentele dificile. Și iată că această experiență ne-a ajutat în final”, îmi povestea Răzvan Lucescu, foarte calm, bazându-se pe grup.

Mai devreme de discuția cu Răzvan, am stat la vorbe cu Nae Constantin, secundul său, care a explciat că e uluitor cum se pregătește echipa, că ritmul este de conexiune maximă, că toți muncesc, că nimeni nu se plânge de oboseală, și așa fotbalul trece la nivelul următor. Când nimeni nu mai spera, PAOK, după 1-1 la Lamia, a câștigat tot, întorcând fabulos meciul cu AEK, de la 1-2 în minutul 81, la 3-2. De la acel titlul din 2019, Răzvan a explicat că toți i-au adt de înțeles că ar face o alegere proastă să revină la PAOK, dar Răzvan nu voia să-i mulțumească pe alții, ci să demonstreze că n-a fost un accident. Și chiar n-a fost, uitați-vă la discurs, la rezultate, dar mai ales la cât a evoluat Lucescu junior. A câștigat tot și cu Al Hilal, după prima plecare de la PAOK.

Antrenori, nu doar cu diplome

După o discuție cu Răzvan Lucescu și apoi cu Nae Constantin conștientizezi ca simplu ascultător cât de mult s-a dezvoltat fotbalul, dar mai ales cât de mult învață și vor să învețe unii oameni. Evoluție, acesta este cuvântul, doar că în fotbalul nostru e plin de involuție, de autosuficiență, de oameni care au impresia că un trofeu îi face și mari antrenori. România are talente, are școli, are oameni capabili, din păcate, avem mult de lucrat la caracter. Nu e de ajuns doar diploma de antrenor, uitați-vă la Răzvan Lucescu și veți învăța.