OPINIE | MARIAN BURLACU scrie despre meciul lui Hagi & Co: Ce a câștigat, de fapt, „Generația de aur”

Rezultatul final (3-2) a contat mai puțin. Importantă a fost atmosfera de pe stadion. Iar faptul că în tribune s-au aflat 54.967 de spectatori, un număr record pentru Arena Națională, a ilustrat popularitatea de care încă se bucură acei fotbaliști.

OPINIE | MARIAN BURLACU scrie despre meciul lui Hagi & Co: Ce a câștigat, de fapt, „Generația de aur”

Fie că ne place sau nu, fotbalul rămâne cel mai îndrăgit sport din țara noastră. Și e normal să fie așa în condițiile în care educația fizică la noi nu este o materie școlară importantă, iar copiilor le e mai simplu să „bată mingea” la orele de sport… Pe de altă parte, fotbalul este popular în România așa cum este, de altfel, în majoritatea țărilor din America Latină, de pildă. Fiindcă întotdeauna sportul cu balonul rotund le-a alinat viața oamenilor simpli, viață care multora nu le-a fost și nu le este tocmai ușoară. Iar la noi, popularitatea fotbalului a fost confirmată și de numărul mare de spectatori prezenți la ultimul meci, cel care poate fi socotit de retragere al jucătorilor care s-au remarcat în anii ’90, până prin 2000.

Desigur că au apărut și diverse critici legate de cei invitați (sau nu) să participe. Și s-a reaprins discuția legată de supranumele dat echipei de fotbal a României care a participat la turneul final al Campionatului Mondial din 1994.

Fiindcă unora li se pare exagerată denumirea de „Generația de aur”. Și au recunoscut-o, mai mult sau mai puțin direct, chiar și unii dintre componenții săi. Care au spus că nu ei și-au luat acest supranume, ci acesta a venit din partea unor ziariști. 

Steaua e singura echipă de fotbal din România care a cucerit trofee pe plan internațional

E știut că fotbalul românesc a reușit rareori performanțe deosebite pe plan internațional. Și că reușitele din acest sport nu se compară cu acelea din atletism, canotaj sau gimnastică, de pildă. La nivelul echipelor de club, Steaua este singura care a cucerit trofee: Cupa Campionilor, în 1986, și Supercupa Europei, în 1987.

Iar la nivelul reprezentativelor, numai generația „Cangurilor” a obținut o medalie, de bronz, la Campionatul Mondial (e adevărat, a fost unul de tineret), în 1981. Și trebuie amintită seria rezultatelor înregistrate atunci, una care mi se pare excepțională prin prisma adversarilor întâlniți în Australia: 1-1 cu Brazilia, 1-0 cu Coreea de Sud, 1-0 cu Italia (în grupă, a terminat pe locul 2, la egalitate de puncte cu Brazilia, dar cu un golaveraj ușor inferior), 2-1 cu Uruguay (sferturi de finală), 0-1 cu RF Germania (semifinale) și 1-0 cu Anglia (meciul pentru locurile 3-4). Așa cum trebuie pomenită și performanța lui Romulus Gabor, care a fost declarat „Cel mai bun fotbalist” al turneului (cu o ediție înainte acest titlu îi fusese atribuit lui Diego Maradona).

Așadar, într-un sport în care performanțele sunt rare și puține, dar care rămâne extrem de popular, era normal ca rezultatele naționalei din anii ’90 să fie supraevaluate.

Dincolo de rezultate (sfert de finală la CM 1994, optimi de finală la CM 1990 și 1998), „Generația de aur” își merită numele măcar dintr-un motiv: a reușit să cucerească inimile a milioane de români. Iar aceasta valorează, după mine, mai mult decât orice trofeu.