MotoRC: Marian Pivniceru și Jacopo Hoșciuc doboară recordurile pe Motorpark

O primă etapă cuminte la jumătatea lunii mai ne-a dat primele indicații referitoare la favoriții sezonului. La categoria regină (S1000), sezonul precedent a adus un nou titlu pentru Vlad Neaga, ecartul de doar opt puncte în raport cu Milen Georgiev fiind datorat în mare parte abandonului suferit de pilotul bulgar în prima etapă. În urma celor doi, bronzul sezonului 2023 a fost la fel de disputat, între Marian Pivniceru și Radu Ene fiind doar patru puncte. Cele cinci curse principale de anul trecut le-au revenit lui Neaga (2), Georgiev (2) și Pivniceru (1). Sezonul transferurilor a arătat cam așa, pentru Top 10:

De această dată, dezechilibrul a fost marcat în etapa a doua. Dacă în urmă cu o lună primii patru se clasau fix în ordinea din clasamentul final al anului 2023, weekendul recent încheiat a adus schimbări notabile. Încă din antrenamente, Pivniceru a arătat cât de confortabil este să ruleze pe sensul orar al Motorpark România în 1:39, reușind chiar să oprească cronometrul la un excepțional 1:38.927. Neaga îl urma la 1:39.5, iar Georgiev avea ca reper ”doar” un 1:40.0.

Cei trei au rămas în grup compact în cursa de sprint, după opt tururi Pivniceru trecând primul linia de sosire, cu Neaga și Georgiev la 5, respectiv 6 secunde. Doar că ambii piloți români au fost penalizați cu câte 10 secunde pentru anticiparea startului, iar astfel Milen era declarat învingător. Îngrijora diferența creată față de restul plutonului: după 13 minute de cursă, al patrulea clasat, Radu Ene, acuza o întârziere de 18 secunde. Pe urmele sale lua sosirea Andrei Petcu, iar alte opt secunde se scurgeau până la venirea Hondei lui George Cațan.

Așadar, după două curse sprint și una principală, sezonul 2024 propusese mereu aceleași fețe în Top 4. Asta avea să se schimbe duminică, încă dinaintea vreunui sunet de motor turat, de vreme ce pe grilă număram patru absențe din totalul de 15 înscriși: Adrian Zelca, Bogdan Ungheanu, Bogdan Vrăjitoru și… Radu Ene! În turul al treilea, o surpriză și mai mare a venit din partea liderului: Milen Georgiev s-a despărțit intempestiv de bușonul de benzină și a virat către boxe. În urma sa, Pivniceru și Neaga erau lipiți, însă din acel punct #12 a legat patru tururi în 1:39 la care campionul en-titre nu a avut răspuns. Așadar, cum recordurile oficiale se marchează în curse, vom reține acest 1:39.099 în dreptul lui Marian Pivniceru.

La final, au fost aproape 10 secunde între primii doi, și chiar dacă abandonul lui Georgiev periclita un podium integral BMW, Andrei Petcu a avut grijă ca acest obiectiv să fie atins de marca bavareză. În premieră, Petcu a ajuns în parcul închis, fiind de remarcat atât referința sa de 1:41.4, cât și un ecart de 24 de secunde față de Cătălin Marin, un pilot care în anii trecuți era în fața sa. Între Petcu și Marin, intrus în grupul BMW, poate fi observat progresul înregistrat de Team BMR cu modelul Honda, încredințat unui pilot ce oferă garanții – George Cațan, fost câștigător de curse în MotoRC. Neoficialul ”podium al mărcilor” a fost completat de Yamaha, disputa dintre Adrian Rus și Emil Drăghici fiind tranșată în favoarea celui din urmă pe final. Ar mai fi de notat și duelul anvelopelor, câștigat de Michelin de această dată, care marchează și premiera de a avea doi piloți de pe podium (Pivniceru și Petcu).

Clasamentul general indică o diferență de doar cinci puncte între Neaga și Pivniceru. Declarațiile au variat în paddock de la ”ar putea fi anul lui Pivniceru”, pe fondul victoriei recent obținute, la socotelile enunțate de rivalul său, care considera că în contextul dat, punctele sunt foarte valoroase pe fondul abandonului înregistrat de Milen Georgiev. Și poate că rezultatul ar fi fost altul dacă nu s-ar fi decis scurtarea cursei la doar 14 tururi din 16, de vreme ce Pivniceru a parcurs ultimul tur și jumătate cu un fum îngrijorător ieșind din motocicleta BMW…

Rezultate complete – S1000

Dacă joci tenis cu cineva puțin mai bun decât tine, sunt mari șanse să înveți ceva. Dacă schimbi câteva mingi cu Djokovic, poți vorbi doar de onoarea de a fi pe același teren, nicidecum de furat secretele la viteza cu care se întâmplă lucrurile. Jacopo Hoșciuc, reprezentant al României în competițiile europene de nivel Moto2, a venit pentru a doua oară la o etapă de MotoRC și ne-a arătat ecartul real. Nu mai e loc de povești, ci doar de cifre: 3 secunde față de al doilea clasat într-o zi și jumătate de antrenamente, 14 secunde puse în doar 7 tururi în cursa de calificare și 34 de secunde ecart construit în cursa principală, de două ori mai lungă. Iată că da, se poate coborî sub 1:40 pe tur și cu o motocicletă de 600cmc – mai precis 1:39.926 în FP4.

Putem vorbi doar de context, căci asta înseamnă să te dedici 100% curselor, cu antrenamente zilnice (și fizice, dar și pe motocicletă) și chiar punând pauză parcursului școlar. Atâta vreme cât tinerii noștri piloți încă nu au un nivel similar de angajament și văd pista mult mai rar, prăpastia va exista. Dacă la Tunari (karting) și Ciolpani (motocross) avem astăzi zilnic copii la antrenament și pe circuitele mari acest lucru nu se întâmplă cu aceeași frecvență, ruptura este evidentă și cursele auto-moto rămân, fie că ne place sau nu, la nivel de hobby.

La categoria de 300cmc, dedicată juniorilor, am avut parte tot de victorii (mult prea) detașate – Andrei Dănilă cu 24 de secunde avans în 10 tururi la subclasa BMW, respectiv Dragoș Dumitru cu 37 de secunde față de adversarii de la CFMoto. Fiecare dintre ei a avut de învins câte patru oponenți, ceea ce reprezintă o scădere a efectivelor în comparație cu 2023.

O dispută strânsă a fost la categoria R1000, unde Sergiu Rus și Mihai Călugăru s-au duelat până la finele celor 12 tururi, cei doi fiind separați de doar patru zecimi de secundă. Pe uscat, 11 piloți au completat distanța programată, spre deosebire de prima etapă în care mulți au refuzat să ruleze pe ploaie. Andrei Velcea s-a impus la R600 în fața celorlalți 10 adversari, cu un avans de 7 secunde.

Foto: Andrei Moșloc, Cristina Udrescu, Mihnea Tatu