OPINIE / Narcis Drejan scrie despre problemele Federației Române de Fotbal: Nu-l lăsați pe Edi să plece!

Desigur că este foarte ușor să remarci o schimbare de atitudine în jocul României, cel puțin în meciul cu Ucraina s-a văzut, am început excelent Euro, iar victoria categorică în fața vecinilor ne-a adus, practic, și calificarea în optimi. Apoi n-am mai strălucit, dar măcar am văzut niște fotbaliști care aleargă tot meciul, care luptă, care se zbat, chiar dacă sunt limitați, dar au pus suflet. Și aici este meritul lui Edi Iordănescu. Niciun alt antrenor nu a reușit să adune fotbaliștii în jurul echipei naționale, să le ofere acest sentiment de apartenență, să se simtă legătura. S-au apărat unii pe alții, nu am văzut momente cu nervi pe banca de rezervă, iar calificarea din faza grupelor a închis și criticile legate de neconvocarea unor fotbaliști.

Nu, nu am făcut istorie, doar am ieșit din grupe, după 24 de ani, performanța de la Euro 2000, sferturi, este mai greu astăzi de atins, dar am văzut o speranță, i-am văzut pe oameni din nou bucurându-se, românii s-au unit și au sperat chiar și-n fața colosului Olanda. În afara unor specialiști din fotbal, a unor oameni sceptici, 90% credea că țara noastră poate să dărâme Țările de Jos. Dar de unde optimismul ăsta? Dn spiritul pe acre l-a redat Edi echipei naționale, apoi, fotbalistic, a scos cam tot ce poți scoate dina cești fotbaliști.

FRF trebuie să tragă tare

Mi-este cât se poate de clar că Federația Română de Fotbal trebuie să facă tot posibilul pentru a-l păstra pe Iordănescu jr, tocmai am construit și noi ceva în acești ani, en-am calificat fără înfrângere, în fața Elveției, care azi este în sferturi la Euro, iar acum Răzvan Burleanu nu se poate plânge că nu sunt bani în conturile forului conducător. Peste 12 milioane de euro vin numai de la UEFA, așa că nu are rost să ne plângem, plus sponsori. Ai un antrenor care vorbește corect, cinstit, care niciodată nu a făcut promisiuni deșarte, care și-a respectat fiecare cuvânt spus, calm, vorbitor de limbă străină, care știe fotbal, mult fotbal, care-și studiază adversarul impecabil, care muncește și se dedică, deci avem nevoie de Edi, avem nevoie de continuitate. Dacă România își dorește prezența după 28 de ani și la o Cupă Mondială, atunci fiul lui Iordănescu este soluția. Totuși, este un pic dubios cât de ușor pleacă selecționerii, de la Pițurcă, Daum, Contra, Rădoi, niciunul nu a simțit să continue proiectul până la capăt. Presiuni media nu au fost, să nu comparăm cu anii când Pițurcă sau Iordănescu senior erau tăvăliți, iar naționala avea rezultate, problema este clar în mâinile Federației. Dacă FRF nu-l convinge pe Iordănescu, atunci o luăm de la capăt, ca-n mitul lui Sisif, vom rostogoli același bolovan încă vreo 8 sau 12 ani, până la o nouă calificare.

Să căutăm înlocuitori…

Cred că și presa s-a activat imediat, căutând deja înlocuitori, nu m-ar mira ca Federația să meargă pe ideea că oricum va veni cineva, dar să nu uităm că Edi a fost ultima variantă, după ce picaseră aducerile lui Hagi, Petrescu și Boloni. Cred că ne grăbim, presa, adică noi, trebuie să punem presiune pe Federație să facă tot posibilul să continue această muncă. Uitați-vă la Montella, la turci, la Sagnol, la georgieni, la Kek, selecționerul Sloveniei e de 6 ani în funcție, la Deschamps, la Koeman, toate federațiile, în general, merg pe continuitate, pe un proiect, se bazează pe un om. Nu am nicio variantă, aceea este să rămână Edi Iordănescu, pe mine m-a convins că merită locul la echipa națională.