OPINIE / MARIAN BURLACU scrie despre recordul mondial la înălțime: Seria uluitoare a Iolandei Balaș și uitarea românilor

În România, s-a pomenit despre această performanță deosebită, însă foarte puțini au fost cei care și-au amintit și de seria incredibilă pe care a reușit-o Iolanda Balaș Soter în aceeași probă.

MARIAN BURLACU scrie despre recordul mondial la înălțime: Seria uluitoare a Iolandei Balaș și uitarea românilor

În aplauzele spectatorilor adunați pe stadionul Charlety, Iaroslava a izbutit să treacă peste ștacheta ridicată la 2,10 metri. Ea a depășit astfel cu un centimetru recordul mondial deținut de bulgăroaica Ștefka Kostadinova din 1987. „Am inclus Ucraina în istoria atletismului mondial”, a declarat Mahucikh, o atletă obligată să plece din Dnipro după invazia rusă din 2022.

Iolanda Balas Soter a doborat de 14 ori recordul mondial la săritura în înălțime!

Probă tehnică, săritura în înălțime a fost de decenii și una în care românii au făcut performanță. După război, țara noastră a propulsat-o în arenă pe Iolanda Balaș Soter (1936-2016). Ea a fost prima sportivă din România care a cucerit titlul olimpic. Și a făcut-o în două rânduri: la Roma, în 1960, și la Tokyo, în 1964. De altfel, Iolanda Balaș Soter este singura atletă din lume care și-a apărat titlul olimpic în proba de săritură în înălțime.

Mai mult decât atât, între 1957 și 1967, atleta originară din Timișoara a câștigat 150 de concursuri, 140 dintre ele la rând! A doborât recordul mondial de 14 ori, ducându-l de la 1,75 m la 1,91 m. De altfel, performanța Iolandei Balaș a fost ameliorată după 10 ani, de Ilona Gusenbauer, care a sărit 1,92 m la 4 septembrie 1971.

Iolanda Balaș Soter n-a fost singura săritoare în înălțime din România care a excelat pe plan internațional. Pe lista campioanelor se mai află (ordinea este alfabetică): Alina Astafei, Virginia Bonci Ioan, Ligia Damaris Grozav, Monica Iagăr, Oana Pantelimon, Esthera Petre, Cornelia Popescu și Daniela Stanciu. Cu mențiunea că ultima dintre ele va concura la Jocurile Olimpice de la Paris, peste circa două săptămâni. De asemenea, România a scris istorie și la masculin, acolo unde au concurat cu succes Mihai Donisan, Csaba Dosa, Șerban Ioan, Sorin Matei, Adrian Proteasa și Ștefan Vasilache (sper că nu am uitat pe cineva, lista fiind destul de mare). Și aici putem să-l amintim și pe Istvan Somodi (1885-1963), un atlet care s-a născut și a decedat la Cluj, dar care a reprezentat Ungaria la JO de la Londra, în 1908, unde a cucerit medalia de argint la săritura în înălțime.

Faptul că puțini au pomenit despre rezultatele României în săritura în înălțime atunci când s-a vorbit despre noul record mondial nu este foarte surprinzător. Mai cu seamă că ne aflăm într-o perioadă în care, la noi, mai toată lumea e atentă la Campionatul European de fotbal.

Arena Națională din București s-a construit fără pistă de atletism, doar pentru fotbal și concerte

Mai mult decât atât, aș spune că această uitare confirmă că în țara noastră ierarhiile de valoare s-au schimbat brutal în ultimii 20 de ani. Și că în timp ce unele sporturi sunt tratate cu indiferență, altele sunt favorizate deși nu au înregistrat cine știe ce performanțe.

Aș aminti, totodată, de faptul că în momentul în care s-a pus problema demolării stadionului „Lia Manoliu” (fostul „23 august”) și ridicarea Arenei Naționale fără pistă de atletism, Iolanda Balaș Soter, pe atunci președinte al Federației Române de Atletism, a protestat în mod public. I s-a promis că se va face o arenă pentru atletism în vecinătatea noului stadion. Adică acolo unde este Turnul de Parașutism. Doar că nu s-a făcut nimic… Și cum stadionul „Iolanda Balaș Soter” nu a fost terminat, iar stadionul Dinamo va fi reconstruit fără pistă, s-a ajuns la situația ca Bucureștii, o capitală europeană, să nu dispună de o arenă unde să se poată organiza concursuri internaționale de atletism.

Mai mult decât atât, în România există doar două astfel de stadioane în acest moment. La Cluj (Cluj Arena) și la Craiova (în vecinătatea stadionului de fotbal). Arena din Tg. Jiu, în schimb, deși are pistă de atletism, nu poate fi utilizată la concursuri fiindcă aceasta nu respectă cerințele forului mondial… Altfel spus, și acolo s-a făcut o arenă cu pistă doar pentru a se bifa ceva pe hârtie…

Nimic nu mai amintește de stadionul „Republicii”, locul unde  Iolanda Balaș a scris istorie în sportul mondial…

Că românii nu prea își respectă valorile o mai arată și faptul că în zona în care s-a aflat stadionul „Republicii” (fost ONEF, ANEF), adică acolo unde se găsește acum parcarea Palatului Parlamentului, nimeni n-a catadicsit să ridice un monument / să pună o placă de marmură prin care să amintească de performanțele sportive deosebite înregistrate acolo… Adică de recordurile mondiale pe care Iolanda Balaș Soter le-a doborât la săritura în înălțime (1958 – 1,78 m, 1,82 m, 1,83 m, 1959 – 1,84 m, 1960 – 1,85 m, 1,86 m, 1,87 m), de finala Campionatului Mondial feminin de handbal din 1962, cu 20.000 de spectatori în tribune, de meciurile echipelor reprezentative de fotbal (Balcaniada lui 13-0 din 1933) și de rugby (primul Campionat European organizat în țara noastră, în 1938) sau de demonstrația de baschet a americanilor de la Harlem Globetrotters.