OPINIE / MARIAN BURLACU scrie despre participarea României la Jocurile Olimpice de la Paris: Să nu punem presiune pe canotori!

Între ceea ce e scris pe hârtie și ceea ce se va întâmpla în bazele olimpice din capitala Franței se poate căsca o prăpastie. Fiindcă performanțele trecute nu garantează un nou succes pentru nimeni. Nici măcar pentru cei mai mari campioni.

Se spune pe bună dreptate că Jocurile Olimpice, atât cele de vară, cât și cele de iarnă, reprezintă o competiție unică. Una care nu se compară nici măcar cu Campionatele Mondiale. Și aceasta, în primul rând, fiindcă ea se desfășoară o dată la patru ani.

MARIAN BURLACU scrie despre participarea României la Jocurile Olimpice de la Paris: Să nu punem presiune pe canotori!

Ceea ce înseamnă că șansele de a cuceri o medalie (un titlu) la JO sunt mai mici decât la CM sau CE (și mă refer, desigur, la sporturile individuale). Apoi, la Jocuri sportivii locuiesc împreună, în Satul Olimpic. Ceea ce nu se întâmplă la o alte întreceri sportive (excepție fac Jocurile Mondiale Universitare).

Așadar, e foarte greu, mult mai greu să concurezi la JO. Și e cu atât mai greu să te clasezi pe podium. Iar pentru sportivii români competiția de la Paris nu se anunță ușoară și fiindcă în țara noastră susținerea sportului s-a tot diminuat în ultimii ani.

„Nu este o ediţie uşoară! Vă spun sincer, trecem prin momente nu tocmai bune. Și sportul, bineînţeles, că suferă şi el”, a spus Elisabeta Lipă la prezentarea lotului olimpic de canotaj. Apoi, președintele Agenției Naționale pentru Sport a subliniat că „am găsit soluţii ca sportivilor şi echipei noastre să nu le lipsească absolut nimic şi să aibă tot ceea ce au şi adversarii lor. Pentru că nu te poţi lupta cu cei mai buni dacă investiţia de acasă nu este cea de care ai nevoie”.

Pe de altă parte, globalizarea a adus schimbări și în sport. În sensul că acum se implică în lupta pentru medaliile de la Jocurile Olimpice și țări care nici măcar nu participau în urmă cu decenii. La gimnastica sportivă, de pildă, la ediția de la Tokyo s-au clasat pe podium reprezentanții SUA, Marii Britanii, Rusiei (sub steag neutru), Braziliei, Coreei de Sud, Belgiei, Chinei, Germaniei, Japoniei (la feminin), SUA, Rusiei (sub steag neutru), Japoniei, Chinei, Israelului, Spaniei, Marii Britanii, Taiwanului, Greciei, Armeniei, Germaniei, Turciei și Croației (la masculin). Iar această enumerare arată diversitatea națiunilor care dau medaliați în acest sport. Prin comparație, în 1976, de pildă, pe podium au urcat gimnaști din Japonia, URSS, RD Germană, SUA, Ungaria, România, RF Germania și Franța (la masculin), respectiv din URSS, România, RD Germană și Ungaria (la feminin).

Așadar, mi se pare greșit să punem presiune pe sportivii care vor reprezenta țara noastră la Jocurile Olimpice de la Paris. Și mai ales pe canotorii noștri. E adevărat, aceștia au avut rezultate deosebite la principalele competiții internaționale la care au participat în ultimii ani, însă acele clasări nu garantează nimic. Eventual, le dau mai multă încredere. Și fac această afirmație ca unul care am asistat la concursul olimpic de canotaj de la Londra, din 2012. Un concurs la sfârșitul căruia România n-a obținut nicio medalie spre surprinderea multora. Și nu fiindcă sportivii de atunci n-ar fi avut valoare (unii dintre ei, și nu puțini, câștigaseră medalii și titluri la edițiile prececente ale JO) sau pentru că nu s-ar fi pregătit corespunzător. Ei n-au reușit să urce pe podium fiindcă s-au dovedit a fi mai buni reprezentanții altor națiuni.

Nu am nicio îndoială că sportivii care ne vor reprezenta la canotaj, dar și în celelalte sporturi vor face tot posibilul pentru a ajunge pe podium, pentru a cucerit un titlu olimpic. Știu câte sacrificii au făcut pentru a participa la Jocurile Olimpice. Tocmai de aceea le doresc mult succes!
Hai, România!