După cele făcute de kosovari pe și în afara gazonului la meciul cu România, cu greu îmi stăpânesc furia și încerc totuși să îmi găsesc cuvintele pentru a scrie textul de față. Este o furie pe care am avut-o și în 2008, când a apărut această entitate teritorială. Pentru că apariția sa a fost de fapt un abuz înfăptuit de intervenția unei forțe străine în treburile interne ale unui stat suveran. Au existat inclusiv atacuri armate asupra Serbiei timp de 78 de zile în urma cărora s-au produs pierderi umane și materiale în țara vecină. Căci fără acea acțiune samavolnică, astăzi nu am mai fi vorbit despre țara Kosovo și printre altele nici nu am mai fi avut parte de tot circul de prost gust făcut de delegația reprezentativei de fotbal prezentă zilele trecute la București. Supărarea de-atunci mi-a survenit, dincolo de tradiționalele relații bune pe care românii le-au avut cu sârbii, de la faptul că oricând și țara mea ar fi putut păți exact același lucru.

În timp, m-am împăcat cu ideea, ca multă altă lume, căci n-aveam ce face, dar niciodată n-am uitat cele întâmplate atunci și am fost perfect de-acord cu poziția oficială a României, de a nu recunoaște apariția acestui stat-problemă. Chiar am fost mirat de această atitudine, fiind una dintre puținele situații în care politicienii români nu au arătat servilism. Și iată că au trecut 16 ani de-atunci, menținându-se respectiva poziția.

Într-un război în care mor oameni, cum au dus de ani sârbii și albanezii, nu prea există „buni” și „răi”. Spre deosebire însă de noi, cei de-aici din Est, care știm cum au stat lucrurile, occidentalii s-au dus pe fenta manipulării presei lor, considerându-i pe sârbi „ăia răi”. De altfel, peste ani a ieșit la iveală influența unor agenții specializate în manipulări, care au făcut la greu propagandă anti-sârbească, dar nu s-a făcut mare caz pe această temă. Și s-a văzut că în 2014, Serbiei i s-a făcut o nouă mare nedreptate, de această dată pe plan sportiv, după acel meci de fotbal de la Belgrad, cu Albania, când suporteri ai oaspeților au trimis acea dronă să survoleze stadionul, fluturând un steag care avea o grafică jignitoare la adresa sârbilor. De la acel steag avea să degenereze totul, pe gazon, în tribune, astfel încât meciul a fost întrerupt și nu s-a mai putut relua. Se jucaseră doar 41 de minute. Dacă la UEFA s-a dat meci pierdut Albaniei, 0-3 la „masa verde”, TAS-ul s-a arătat părtinitor, conform vântului care bătea în vestul continentului, întorcând decizia, dând 3-0 albanezilor!!! Să ne închipuim ce a fost în sufletul sârbilor: după ce în urmă cu șase ani ți-a fost smuls cu forța un teritoriu al tău, când ai mai fost și bombardat și ți-au murit compatrioți, nici nu a apucat să se cicatrizeze acea rană, că mai marii în ale judecății ți-au făcut o nouă mare nedreptate. Români care iubiți sportul, cum v-ați simți să ni se dea acum meci pierdut 0-3 de aceste foruri așa-zise superioare, după tot ce au făcut vineri noaptea acești simulanți (ca să nu le spun altfel)?

Având în vedere toate cele de mai sus, nu aștept deloc relaxat verdictul final, chiar dacă bunul simț m-ar îndemna s-o fac. Bunul simț nu mai guvernează de mult timp instanțele acestei lumi. Așa că voi prezenta evenimentele petrecute mai în detaliu atunci la Belgrad, în urmă cu 10 ani. Citind modul de judecare al TAS, vă va pieri optimismul.

Nu pot trece nici peste ușurința cu care UEFA, care gafează din ce în ce mai mult fără a putea fi trasă la răspundere, ne-a tot adus față în față cu Kosovo, văzând ce era să se întâmple după primele confruntări, în recentele preliminarii Euro. Este și ea părtașă la cele întâmplate, dar ea este intangibilă. Însă după toate astea, măcar de-acum înainte sper să nu mai avem parte pentru multă vreme de un asemenea adversar. Și nu de teamă, ci de silă.

Povestea meciului întrerupt Serbia – Albania, din 2014

Meciul Serbia – Albania, de la 14.10.2014, în cadrul grupei I a preliminariilor Euro 2016, a fost considerat unul de risc maxim din cauza sensibilităților istorico-politice dintre cele două națiuni asupra chestiunii Kosovo, iar până la urmă nici măcar cei peste 3.500 de polițiști sârbi prezenți la stadionul Partizan nu au putut împiedica apariția violențelor. Erau încă proaspete în minte cele întâmplate în războiul petrecut nu cu mult timp în urmă.

Evenimentele

Pentru acest meci, suporterii albanezi au ajuns în număr mare la Belgrad, dar nu au fost lăsați de forțele de ordine să intre în tribune. Aceștia nu s-au lăsat păgubași și au trimis o dronă deasupra stadionului cu un steag care avea o grafică și inscripții jignitoare la adresa sârbilor. S-a speculat că aceasta a fost trimisă de Olsi Rama, fratele premierului de-atunci al Albaniei, Edi Rama. Respectivul a și fost reținut la Belgrad pentru scurt timp, el dezmințind însă categoric faptul că a fost la originea trimiterii acelei drone. Mai ales că fratele său, peste o săptămână, urma să facă o vizită la Belgrad, fiind prima pentru un oficial albanez după ce Kosovo se desprinsese de Serbia.

La un moment dat, când quadrotorul (drona) s-a apropiat de câmpul de joc, fotbalistul sârb Stefan Mitrović a prins steagul și l-a dat jos. Câțiva jucători albanezi, în frunte cu Mavraj, s-au înfuriat și s-au repezit cu violență spre el pentru a-i lua acel steag. Iar de-aici a început o bătaie generală, astfel încât arbitrul englez Martin Atkinson a hotărât să suspende partida. Era minutul 41. Spectatorii au început să arunce în teren cu fumigene, scaune, peturi, tot ce găseau la îndemână. De teamă, jucătorii albanezi au fugit spre vestiare. I-au urmat și cei sârbi.

Drapelul purtat de quadrotor avea o hartă a „Albaniei mari”, o acvilă bicefală identică cu stema de pe steagul Albaniei, cuvântul Autochthonus care înseamnă autohton, o aluzie la încercarea Serbiei de a controla Kosovo, de asemenea și chipurile lui Ismail Qemali, fondatorul statului albanez modern și al lui Isa Boletini, un simbol al mișcării naționaliste care luptase la revolta albaneză din Kosovo împotriva Serbiei, din 1910. Cât despre „Albania Mare”, este vorba de un proiect iredentist care se bazează pe ideea că albanezii ar putea sa-și răscumpere terenurile aflate în prezent în afara granițelor fizice ale Albaniei. Acestea includ Kosovo, Valea Preševo din Serbia, o parte din sudul Muntenegrului, o regiune din Macedonia de Nord și o fâșie destul de mare din nord-vestul Greciei.

La revenirea la Tirana, jucătorii albanezi au fost primiți ca niște eroi. Peste 3.000 de suporteri i-au așteptat la aeroport, iar prim-ministrul Edi Rama i-a lăudat într-un mesaj de pe Twitter, pentru „mândria și bucuria pe care ne-au adus-o”.

De partea cealaltă, Aleksandar Vulin, ministrul sârb al Muncii, și fost director al Biroului pentru Kosovo și Metohija, a susținut că incidentul a fost „atent plănuit“, cu scopul de a discredita Serbia. „Dacă cineva din Serbia ar fi fluturat un steag cu Serbia Mare la Tirana sau Prishtina, situația ar fi prilejuit reunirea de urgență a Consiliului de Securitate al ONU“, a spus și Ivica Dačić, ministrul sârb de Externe.

Unele voci au criticat UEFA pentru decizia de a pune Serbia și Albania în aceeași grupă, în contextul acestui istoric dintre ele. Spre exemplu, din motive politice, s-a evitat ca Armenia și Azerbaidjan să fie incluse în aceeași grupă în calificări sau Spania cu Gibraltar.

Inițial, UEFA a dat o decizie cu sancțiuni ambele părți, dar 3-0 pentru Serbia

UEFA a deschis la 15 octombrie proceduri disciplinare după meciul suspendat Serbia – Albania, gazdele fiind cercetate pentru invadarea terenului de către suporteri și pentru organizare necorespunzătoare, iar oaspeții pentru refuzul de a continua partida și pentru steagul arborat cu o dronă deasupra gazonului. La 24 octombrie, Corpul de Control, Etică și Disciplină a UEFA a decis ca meciul Serbia – Albania, suspendat din cauza incidentelor petrecute, să fie omologat 3-0 pentru sârbi, iar gazdelor să le fie retrase trei puncte. De asemenea, ambele federații au fost  amendate cu câte 100.000 de euro, iar forului din Serbia i s-a impus să joace cu porțile închise următoarele două partide de pe teren propriu la competițiile sub egida UEFA. La începutul lunii decembrie, au fost respinse apelurile celor două federații, confirmându-se sancțiunile inițiale.

Însă TAS a fost albanez

Federațiile de fotbal din Serbia și Albania făcuseră în ianuarie apel la Tribunalul de Arbitraj Sportiv (TAS), contestând decizia UEFA cu privire la meciul lor la 14 octombrie. Numai că, acesta nu numai că avea să respingă apelul federației sârbe care contestase decizia UEFA, dar avea să-i dea și meciul pierdut la „masa verde”!

Conform TAS, deciziile comisiilor UEFA s-au bazat pe faptul că echipa Albaniei ar fi refuzat să continue jocul deși arbitrul a cerut ca meciul să continue după încheierea incidentelor. TAS a considerat însă că nu existau dovezi că albanezii ar fi refuzat să joace după ce arbitrul le-a cerut să continue partida! „TAS nu a putut să verifice într-un mod satisfăcător faptul că arbitrul le-a dat jucătorilor un ordin clar, direct și necondiționat de a continua meciul în baza unei decizii definitive că fotbaliștii sunt în siguranță. TAS a constatat că întreruperea și apoi suspendarea meciului au fost cauzate de lacunele din măsurile de siguranță ale organizatorilor și de actele de violență ale fanilor sârbi și ale cel puțin unui steward asupra jucătorilor albanezi. Astfel, TAS apreciază că federația sârbă și nu cea albaneză trebuie considerată responsabilă pentru faptul că meciul a fost suspendat”, au fost explicațiile Tribunalului de Arbitraj Sportiv. Federația albaneză a fost găsită responsabilă doar pentru drona care a survolat stadionul și pe care era arborat acel drapel. Drept urmare, instanța sportivă a confirmat o amendă de 100.000 de euro decisă de UEFA în cazul forului albanez. De asemenea, în afara deciziei ca Serbia să piardă meciul cu 0-3 la „masa verde”, TAS a mai confirmat și sancțiunile UEFA ce vizau federația sârbă: retragerea a trei puncte din acea campanie de calificare la Campionatul European, amenda de 100.000 de euro și disputarea următoarelor două meciuri de pe teren propriu fără public.