Popovici nu este cel dintâi campion al României care apare pe coperta publicațiilor „L’Equipe”. Și nici măcar cel de-al 3-lea, așa cum s-a vehiculat pe la noi.
Înainte de a scrie despre campionul olimpic, mondial și european de natație, în decursul unui secol, ziariștii de la cotidianul și săptămânalul francez au salutat, pe pagina 1, victoriile pe care le-au obținut și alți mari sportivi de la noi, pe listă aflându-se nu numai Nadia Comăneci și Gheorghe Hagi, dar și practicanți ai handbalului, rugbyului, voleiului, fotbalului și tenisului.
MARIAN BURLACU scrie despre cei mai cunoscuți oamneni de sport români în Franța: Numele lor a apărut cel mai des în paginile „L’Equipe”
De altfel, în editorialul pe care redactorul-șef adjunct Jean-Michel Brochen l-a semnat în numărul de sâmbăta trecută din „L’Equipe Magazine”, sub titlul „Sa Libertate”, acesta îi pomenește pe câțiva dintre aceștia: „„Multă vreme, autoproclamatul geniu al Carpaților, Nicolae Ceaușescu, păcălise Occidentul. A criticat uneori URSS, așa că am crezut că este diferit, iar sportul i-a luat locul în această manipulare. Au fost icoana Comaneci, austerul și bonomul Ștefan Kovacs (n.a. Covaci), antrenorul echipei de fotbal a Franței, jucătorii de tenis Ilie Năstase și Ion Țiriac, care ne-au făcut să râdem cu farsele lor, rugbyștii aspri, dar frumoși de care XV-le Franței s-a temut în fiecare an. În 1984, România a fost singura țară din blocul estic care nu a boicotat Jocurile Olimpice de la Los Angeles, iar Ceaușescu a fost recompensat cu „Ordinul Olimpic de Aur” în anul următor, de către președintele CIO, Juan Antonio Samaranch. Și în 1986, după ce Helmut Duckadam, eroicul portar al Stelei București care oprise Barça la patru lovituri de departajare, în finala Cupei Europei, dispăruse de pe radar, noi nu am știut de soarta lui, care a fost totuși tragică”.
Ilie Năstase a fost considerat de „L’Equipe” jucătorul cu cel mai mult umor de la Roland Garros
Cum am avut șansa de a citi presa franceză, inclusiv publicațiile „L’Equipe”, din 1983 încoace, mai întâi la Biblioteca Franceză din București, iar în ultimele decenii am reușit să răsfoiesc colecțiile acestora, pot afirma că doi oameni de sport din România s-au bucurat cel mai mult de atenția ziariștilor din Hexagon. Primul dintre aceștia a fost Ilie Năstase, cel declarat, pe la începutul anilor 90, drept „cel mai nostim jucător din istoria turneului de tenis Roland Garros”.
Prim lider mondial al tenisului, în 23 august 1973, victorios în 83 de turnee de simplu și în 45 de dublu, inclusiv la cele de mare șlem, finalist în 3 rânduri al Cupei Davis, Nasty și-a trecut numele cel mai des pe coperta „L’Equipe”. Mai mult decât atât, și după ce a agățat racheta în cui, în anii 80, Ilie Năstase a continuat să capteze atenția. Și mai ales în perioada când se dispută turneul de la Roland Garros, în cotidianul francez i-au fost dedicate pagini întregi.
În iunie 2015, de pildă, Sophie Dorgan, trimisul special al publicației franceze, i-a făcut o vizită la București câștigătorului ediției din 1973 a turneului parizian. Sub titlul „Un senator ca nimeni altul”, ziarista a scris că românul și-a transformat camera într-un mic muzeu. Apoi s-a referit la statutul de senator al campionului. „Sunt acolo pentru că un prieten m-a rugat. El a demisionat și îi rămâneau doi ani de mandat. I-am promis să-l înlocuiesc până în noiembrie. Eu nu mă regăsesc în politic”, a declarat Ilie Năstase, atunci, după care a adaugat că primește o mie de euro lunar, de la Senat, însă „ar da două mii pentru a fi lăsat în pace”.
Un alt om de sport din România care a ținut deseori pagina 1 în „L’Equipe” a fost Ștefan Kovacs (Covaci, cum a apărut în perioada comunistă). Fost fotbalist la echipe precum CA Oradea, Olympic Charleroi, Ripensia, CFR Turnu Severin, CFR Cluj și Știința Cluj, în anii 30 și 40, acesta a lucrat mai apoi ca antrenor. Cu Steaua, a câștigat titlul de campion în 1968, respectiv Cupa României în 1969, 1970 și 1971.
După importanța trofeelor câștigate, Ștefan Kovacs este cel mai titrat antrenor român de fotbal
Numit antrenor principal la Ajax Amsterdam, a condus această formație spre câștigarea Cupei Campionilor în 1972 și 1973, a Supercupei Europei și Cupei Intercontinentale în 1972. Din acest punct de vedere, Ștefan Kovacs este cel mai titrat antrenor de fotbal pe care i-a dat România, depășindu-i pe Emeric Jenei (a câștigat Cupa Campionilor), Mircea Lucescu (Supercupa Europei, Cupa UEFA) și Anghel Iordănescu (Supercupa Europei) la trofeele câștigate pe plan internațional.
Devenit antrenor al echipei de fotbal a Franței, în 1973, nea Piști cum i se spunea n-a avut mari reușite din punct de vedere al rezultatelor. Cu acesta la timonă, „cocoșii” au câștigat șase din cele 15 meciuri disputate, pierzând alte cinci. Deloc întâmplător, Franța a ratat calificarea la Campionatul European din 1976. Și cu toate acestea, Ștefan Kovacs s-a bucurat de mult respect în Hexagon. Fiindcă a promovat mulți jucători tineri și a introdus metode moderne de pregătire fizică și tehnico-tactică. De asmenea, în condițiile în care pe atunci se transmiteau puține meciuri la TV, a cutreierat Franța pentru a-i vedea în partidele din campionat pe cei susceptibili a fi chemați la lot.
33
de fotbaliști a promovat Ștefan Kovacs în echipa de fotbal a Franței, printre aceștia numărându-se Alain Giresse, Dominique Rocheteau și Bernard Lacombe. Din acest punct de vedere, a fost socotit cel mai prolific selecționer francez din secolul trecut.
În momentul în care a anunțat că Ștefan Kovacs nu mai este antrenor al echipei de fotbal a Franței, cotidianul „L’Equipe” a precizat, pe prima pagina, și motivul despărțirii de acesta. Cu toate că Federația Franceză de Fotbal ar fi dorit să continue colaborarea cu tehnicianul român, guvernul de la București (a se citi Ceaușescu) n-a mai fost de acord cu aceasta…
După ce a plecat din Franţa, Kovacs a lucrat la FRF (1976-1982), în acea perioadă apărând, deloc întâmplător – Centrul „Luceafărul“. Apoi, timişoreanul a mers la Monaco, ca director tehnic, lui succedându-i, în 1988, un tânăr pe nume Arsene Wenger, cel care a devenit cunoscut mai apoi şi pentru că a lansat în fotbalul mare numeroşi tineri talentaţi. Adică a aplicat una dintre metodele lui Kovacs.
