După cea de-a 4-a victorie a FCSB-ului în Europa League, un singur eșec în 7 meciuri europene, se pune din nou întrebarea: care este drumul spre succes în fotbalul românesc? Asta în condițiile în care, în anii când România nu avea nicio emoție să joace primăvară europeană, banii nu erau foarte mulți. Acum, o prezență în primăvara europeană, indiferent de competiție, îți umple conturile și îți aranjează bugetul pentru 2 sezoane. Asta dacă îți și dorești cu adevărat, pentru că viitorul este clar al investițiilor. FCSB este exemplul cel mai clar, atunci când scoți bani din buzunar, când transferi fotbaliști pe sume importante, nu contează că iei tot ce e mai bun din Liga I, rezultatele nu au cum să nu apară.
De ce nu înțeleg cluburile?
Multe cluburi se mulțumesc cu puțin, de aceea și campionatul României este tot mai slab, mediocru, de câdn avem play-off și play-out, veți observa că sunt cam aceleași echipe prezente, toate private: FCSB, U Craiova, CFR Cluj, Sepsi, Farul, Rapid, iar de anul acesta intră și U Cluj, susținută din banii Primăriei. Au mai fost apariții unicat ale unor echipe care n-au știut să profite sau pur și simplu se mulțumeau că nu mai au obiectiv și că vor primi bani din drepturile TV. Aceste drepturi TV le-au pus sub un adăpost, promovăm în Liga I, avem șansa să luăm spre 2 milioane de euro, chiar și mai mult, fără prea mari eforturi. Nu ne întreabă nimeni pe cine transferăm și de ce, samsarii aciuați pe lângă cluburi își fac banii, îi împart cu cine trebuie, ziua trece, leafa merge. Problema este că de mai mulți ani, în orașe precum Târgoviște, Iași sau Ploiești apar proiecte fotbalistice, care profită de naivitatea și dragostea oarbă a fanilor, se îmbracă în brand-ul vechi, și mai sparg niște bani. Rezultatul? De fiecare dată se mai trece prin concordat, insolvență, apoi faliment. Ori cluburile nu înțeleg că modelul este FCSB sau Farul, echipă care se susține din creșterea și vânzarea jucătorilor, sau e posibil să nu vrea. După atâția ani, văzând gargara ieftină, îți dai seama că nu se vrea. În schimb, FCSB, cu ani buni fără prezențe notabile în Europa, a luat titlul, a prins Europa League și a obținut performanțe la care cred că doar patronul visa.
Fotbaliști, nu jucători
Când te uiți pe echipa lui Charalambous și Pintilii, Șut, Olaru, Crețu, Radunovic, Ngezana, Bîrligea, Tîrnovanu vezi că sunt cam cei mai buni din campionatul intern. Sunt echipe care se laudă cu bugete mari, unii mai aruncă și sume nelimitate, cică, dar rezultatele nu există, nici pe piața transferurilor, nici pe teren. Toți, cu excepția FCSB, se mulțumesc să ciupească niște jucători străini de 2 lei și 47 de bani, pe care speră cluburile să-i reșapeze, ca pe anvelopele second hand. Când colo, la final rămân în pană pe autostrada fotbalului și se uită cu jind cum FCSB face performanță în Europa, dar niciodată nu fac ce trebuie, să investească, să aducă fotbaliști de valoare, să conducă profesionist. Qarabag, de exemplu, joacă de 11 ani la rând în cupele europene, și te întrebi dacă nu cumva oamenii de acolo au înțeles înaintea cluburilor de la noi că acesta este drumul, și vorbim despre o țară care a depășit granițele Europei, dar gândește european. Cum spunea și Aristide Buhoi cu emisiunea Drumuri Europene, ăsta trebuie să fie drumul, cel european, pentru că atunci când investești, mai târziu vei vedea rezultatele.
