Superliga este un campionat unic în Europa. Este de ajuns sa te uiți la patronii marilor forțe ale fotbalului românesc ca să îți dai seama foarte ușor. La campioană, Gigi Becali îi dictează antrenorului Elias Charalambous schimbările din tribună. La CFR Cluj, patronul Ioan Varga a împrumutat bani de la antrenorul Dan Petrescu. La Universitatea Craiova, patronul Mihai Rotaru schimbă antrenor după antrenor. Și totuși, între primele două și echipa din Bănie există o mare diferență. Trofeele, pe care oltenii le ratează sezon după sezon.
Reproșuri ciudate
Nici în actuala ediție Universitatea Craiova nu stă mai bine. A risipit puncte importante și are din nou un handicap important față de prima clasată. Mai mult, a ajuns să tremure pentru calificarea în play-off. Pentru această situație a fost arătat cu degetul Costel Gîlcă. Antrenorul a fost acuzat că face antrenamente prea lejere. Și că nu este zbir cu jucătorii.
Oare așa trebuie să arate un tehnician adevărat în fotbalul modern? Să urle la fotbaliști, să-i bage în ședință și să dea cu ei de pământ? Să-i țină ore întregi la stadion ca pe corporatiști? Păi băieții care aleargă după minge nu au nicio responsabilitate? Până la urmă, aceasta este meseria lor, una extrem de bine plătită. Și trebuie să o facă fără să le poarte nimeni de grijă. Dacă nu, câștigă mai puțin bani și, în cele din urmă, își pierd locul de muncă. Așa cum se întâmplă oriunde în lume, în orice domeniu. Cazul Marcus Rashford este cel mai bun exemplu. Nu se antrenează cum trebuie, nu joacă. Mai mult, nici măcar nu este în lot și face pregătirea de unul singur.
Un vestiar umflat
Dar în vestiarul din Bănie, unii parcă sunt mai mult decât jucători. Își au locul lor de ani de zile și nu-și fac griji. Din postura de vedete, de multe ori cu banderola de mână, stau liniștiți. Nu contează că evoluțiile lor nu se ridică la nivelul salariilor. Există tot timpul o explicație pentru că nu și-au condus colegii spre victorie. Terenul prost, ghinionul, arbitrajul, se găsesc motive. Iar atunci când gluma se îngroașă, este antrenorul.
Ce surprinde este că patronul Mihai Rotaru pare că și pleacă urechea la ei. Și este de acord să plătească bani grei ca să scape de tehnicieni. Nici nu contează momentul sau faptul că sunt încă în obiectiv. Așa s-a întâmplat și în cazul lui Costel Gîlcă. Oricum nu se potrivea cu spiritul încins al oltenilor. Prea calm, prea serios, prea profesionist. În locul său a venit un oltean, Mirel Rădoi. Dar ce să vezi, seamănă cu predecesorul său. Serios și profesionist, chiar dacă uneori își mai pierde din calmitate. Să vedem cât va rezista și el în Bănie. Că primul mandat s-a încheiat cam repede.
