Imposibilul este posibil în fotbalul românesc, nefirescul este natural, iar paradoxurile și fracturile de logică reprezintă normalitatea în sărăcia campionatului intern. Anul trecut l-am descoperit pe Iulian Călin, poate cel mai netalentat arbitru din istorie, care a ajuns în această meserie, pentru că nu știa să facă nimic, mai mult ca sigur. La cum decurge societatea, la cum se petrec evenimentele pe scara socială din România, băiatul pare genul împins de toate velele și de toți curenții către un loc mai cald. Ca arbitru, omul este înfiorător, nu vede nimic, nu simte niciun contact, e complet depășit, nu conetază ce meci îi dai, poți să îl delegi și la echipe deja retrogradate din fotbalul județean, care se întâlnesc doar la berea de după, tot praf l-ar face și pe ăla.
Cum să distrugi un meci
Omul care și-a făcut impecabil datoria la meciul dintre Botoșani și FCU, pentru că Valeriu Iftime era în același partid cu arbitrul argeșean, ca în Miorița, a fost delegat la Craiova, la partida Universităților din Liga I. Culmea, primarul din Cluj, Emil Boc, este în același partid cu nenea care încearcă să-și croiască drum tot cu ajutorul politicii, ciudat este că i se permite și nimeni nu intervine. Nu doar că deranjează, dar ni se demonstrează că în România orice este posibil, dacă ai pârghiile trase, poți să fii și președintele țării, apoi să cobori în echipament de arbitru și să oficiezi alături de Vasaras. Scandalul de la Craiova e o premeditare, după ce Iulian Călin nu vede un penalty cât casa la Safira, iar de acolo se aprinde scânteia clasică a României, unde e nevoie de orice motiv, după care se declanșează haosul. Deranjant este că pe Călin nu l-a criticat nimeni, că Vasaras își duce foarte bine funcția pe picioare, deși a nenorocit arbitrajul românesc. Pare că este un om pus de interesele oculte ale fotbalului european, e de neatins, nimeni nu-l trage la răspundere, nimeni nu îl poate schimba, deși e dezastruos. Are aceeași vrăjeală ieftină, că s-au plictisit cu toții. Dar cluburile ce fac? Să stai așa să înghiți arbitrajele groaznice?
Un arbitru total depășit
Am râs mult urmărind activitatea politică a lui Iulian Călin, mai ales când a candidat la Primăria Ștefănești, din Argeș. Imaginați-vă că omul care e complet depășit pe teren, culmea, nu-l vede cătunul unde candidase, ci toată țara, o dă în declarații a la Mitică Dragomir: “Nu vreau să vorbesc despre conducerea actuală, dar administrația e depășită!”. Vă dați seama cine a vorbit? Un arbitru care nu simte nimic pe terenul de fotbal, care e criticat tot timpul pentru cum oficiază meciuri, iar el voia să fie și primar. Poate ne explică și nou cineva cum este posibil să fii membru activ într-un partid politic și să arbitrezi în fotbal. Cum era aia cu politicul în sport, cu implicarea? Eu am impresia că sloganul ar trebui să fie: Politicul nu se implică în sport, dar fără el nu se face absolut nimic. Mai ales în România.
