5 dintre cele 9 medalii ale României la Jocurile Olimpice din Paris au fost luate de canotajul românesc, însă statul român a premiat aproape toată Federația, iar performanțele sportivilor au trecut în plan secund: aur pentru Andrei Cornea și Marian Enache la dublu vâsle masculin, aur pentru Maria Magdalena Rusu, Roxana Anghel, Ancuţa Bodnar, Maria Lehaci, Adriana Adam, Amalia Bereş, Ioana Vrînceanu, Simona Radiş și Victoria Ştefania Petreanu la 8+1 feminin, argint pentru Simona Radiș și Ancuța Bodnar la dublu vâsle feminin, argint pentru Ioana Vrînceanu şi Roxana Anghel la dublu rame feminin și argint pentru Gianina van Groningen şi Ionela Cozmiuc la dublu vâsle categorie ușoară feminin.
Într-o țară cu probleme financiare, unde tot mai mulți oameni se plâng de viața tot mai scumpă, în sportul românesc există bani foarte mulți. Tabelul secret cu premierile de la Canotaj, care a fost scos în evidență anul trecut de fostul ministru Eduard Novak, este și astăzi la fel de secret, asta pentru că statul i-a premiat în cele din urmă și pe angajații Federației. După linșajul mediatic, din toamnă, s-a lăsat o liniște totală, iar presei i-a fost tot mai greu să afle informații, asta pentru că mai marii sportului ne-au trimis de la Ana la Caiafa. “Știți, conform legii 544/2001, articolul 7, punctul 1, aveți dreptate, dar nu Federația de Canotaj are lista, ci Agenția Naționala pentru Sport, ei se ocupă de premieri. Dar stați așa, că nici acolo, ci la Comitetul Olimpic, ei se ocupă!”, era mesajul venit pentru toți jurnaliștii care au solicitat lista de premieri. Și, tot în secret, s-a aflat că de fapt, contabila-șefă a primit 86.000 de euro, până la urmă, iar secretarul general, doar 100.000 de euro. E foarte posibil ca pentru banii aceștia, pe cei doi să-i vedem și azi cum trag tare pe lacul Snagov sau pe cel din Pantelimon.
Sistemul, o gaură neagră
V-am mai spus de multe ori, România rămâne un stat corupt, un stat al pilelor și relațiilor, unde oamenii intrați în sistem sunt îngrijiți atât de bine, că n-au nevoie să câștige vreun premiu Nobel sau să aibă distincții uriașe la nivel național sau global. Dacă ai prins locul călduț de la stat, vor trage alții pentru tine, fie dintr-o barcă, fie într-un bazin, nici nu mai contează. O medalie olimpică trebuie calculată în România la nivelul tuturor angajaților, e posibil ca noi să deținem recordul, să-i batem și pe cei din Singapore, care pun niște sume exagerate, deși nu câștigă nimeni, oricât i-ar motiva. În schimb, dacă vom avea suma totală de la Federația Română de Canotaj, împărțită la cele 5 medalii, probabil ne vom speria, vom ajunge la o sumă de care s-ar speria și americanii, iar prietenii noștri din Europa ne vor spune: Voi sunteți cei mai bogați! Eu tot sper ca oamenii din birourile de la Federația Română de Canotaj să fi stat lângă sportivi, să tragă și ei acolo două ore pe zi în barcă, să fi contribuit cu ceva, doar că nu prea mai e de glumit. Roxana Petrescu și Cătălin Erhan sunt printre noi, să nu ne mai mire când vedem atâta bogăție pe străzile patriei, statul român are mulți bani de aruncat în continuare. Sistemul de aici este o gaură neagră și nu e doar în sport, au fost niște băiețid eștepți care i-au învățat și pe cei din federații să câștige bani, de cele mai multe ori nemunciți. C-așa-i în canotaj, mai nou.
