Pentru că au văzut de-a lungul timpului nenumărate figuri pe băncile tehnice. Unele mai bune, altele mai rele.
Dar există și tehnicieni antagonici. Sunt două exemple de antrenori în istoria contemporană a Rapidului.
Opinie Daniel Nazare I Lucescu Junior versus Șumudică Degețel
Răzvan Lucescu și Marius Șumudică au un trecut rapidist. Diferența dintre cei doi e uriașă, chiar dacă vorbim despre comportament și performanță, ori de educație și respect pentru meserie.
Primul nu intră în conflict cu fanii altor echipe, al doilea îi provoacă, ori degete prin gură ori degete prin aer. Răzvan laudă adversarii, se poate înțelege și cu rivalii, vezi cazul Mihai Stoica, iar Marius nu poate fi în relații cordiale nici măcar cu colegii de club, vezi cazul Daniel Sandu.
Diferențele sunt atât de mari inclusiv în educație și în vestimentație. Unul e elegant, altul folosește geci de „cocalari” doar pentru a atrage atenția. Despre studii, limbi străine, cărți citite, nu are rost să insistăm.
Un antrenor a luat titlul în Grecia, altul s-a bătut la retrogradare în Turcia. Răzvan Lucescu abia așteaptă să refuze interviurile, celălalt le provoacă, sună în redacții, se autopropune la emisiuni și la echipele patronilor din Superliga.
Lucrurile în comun sunt prea puține: iubesc amândoi Rapidul și niciunul dintre ei nu știe să piardă.
Ce urmează pentru Marius Șumudică?
Dar depinde ce pierzi. Șumudică și-a pierdut credibilitatea. Iar în fotbalul românesc ea se câștigă extrem de greu și se pierde foarte ușor.
După Rapid pentru Marius Șumudică nu va mai fi nimic de condus. Când provoci aproape spectatorii și fanii rivalelor e greu ca aceștia să te accepte. Iar patronii deja știu cine ești.
Singura șansă pentru Șumudică o reprezintă campionatele care nu-i cunosc comportamentul. În era Internetului e greu să mai păcălești pe cineva. Dar merită încercat. Ci cât mai repde, cu atât mai bine.
