Dacă n-ar fi fost victoria lui „U” Cluj, am fi putut afirma fără nicio îndoială că lupta în trei a acelorași favorite de câțiva ani a început de timpuriu și le-a pus dop celor care lăudau și se minunau cu surle și trâmbițe de ce play-off super echilibrat și spectaculos ne-a oferit în atualul sezon acest sistem nefericit adus și la noi de acea firmă dubioasă olandeză care azi plânge că Belgia l-a rejectat fără remușcări.
Play-off
Rapid – CSU Craiova 1-2 (Zajkov 55aut / Mekvabișvili 18, Al. Mitriță 90+4)
Înainte de orice să amintim de premiera înregistrată la acest joc, cu ambele echipe susținute doar de galerii formate din copii, consecință a multiplelor ieșiri din decor a unora dintre fanii giuleșteni. Era cam ultima șansă a Rapidului de a mai spera la titlu, chiar la podium. S-a putut observa că ambele echipe au abordat partida ofensiv, însă CSU a arătat a echipă mai închegată, având mai mult mingea, dar și acțiuni mai periculoase. Din nou Mitriță a fost omul lor numărul 1, decizând în final partida. Însă faptul că un jucător de statura acestui meritoriu jucător, fără îndoială, domină atâtea meciuri de la noi, arată cât de modestă este valoarea Ligii I. Căci ne amintim de aparițiile sale internaționale în care acesta aproape că nu a existat, de multe ori nici nu știai că e în teren. De aceea nici nu a ajuns în vreun campionat puternic, doar prin SUA, țările arabe și Grecia. Acea scurtă perioadă din Serie A, la Pescara, aproape că a fost uitată, așa că nu pune cu nimic la îndoială cele afirmate mai înainte. Revenind la meci, acestor incursiuni ale amintitului jucător, rapidiștii au încercat să răspundă cu viteziștii lor, aripile laterale M.Al. Dobre și Petrila. Însă oltenii au fost cei care au deschis scorul, Mekvabișvili beneficiind de o pasă decisivă a lui Baiaram, cu o apărare visătoare în față. Rapid ar fi putut egala, dar cele mai periculoase șuturi ale lor, trimise de același Christensen, fie au fost respinse de L. Popescu, fie de transversală. De aceea, poate că giuleștenii ar fi meritat să nu plece la cabine în dezavantaj. A venit și rândul oaspeților să nimerească bara, prin Alisson Safira. După egalitatea barelor, va urma și egalitate pe tabela de marcaj, însă într-un mod neașteptat. La o centrare a lui M.Al. Dobre, Zajkov a intervenit defectuos, din cădere, și a respins cu capul mingea, din apropierea gazonului, sub transversala propriei porți, atât cât L. Popescu să nu poată scoate mingea. A amintit de unul dintre cele mai spectaculoase goluri marcate de van Basten, într-o semifinală de Cupa Campionilor din 1989, Real Madrid – Milan (cea care a precedat acea finală Milan – Steaua). Însă giuleștenii au avut un joc dezlânat, marea sa realizare fiind o nouă „transversală” de această dată a lui Pașcanu. Craiovenii au avut mai mult mingea, iar acțiunile lor mai multă coerență. Când se părea că timpul se scurge spre un egal conform totuși cu desfășurarea ostilităților din teren, a avut loc o acțiune a lui Mitriță, al cărui șut și-a atins ținta. Coautoare a fost din nou linia de fund rapidistă, visătoare în asemenea momente esențiale pentru un joc. Dar mai e și cineva acolo sus sau din altă parte care tot vrea să se întâmple asemenea lucruri, de când a venit pe banca alb-albaștrilor Mirel Rădoi. Căci și altădată a șutat și Mitriță, și alții în ultimele minute, dar mingea n-a vrut să intre atunci. După cele 90 de minute a urmat multă tensiune, când printre altele Petrila a fost eliminat de intolerantul István Kovács, după ce și-a exprimat public părerea nu tocmai favorabilă despre arbitrajul omului din Carei.
Dinamo – FCSB 1-2 (Perica 24 / Miculescu 44, Alhassan 85)
Este clar că a devenit un complex pentru Dinamo întâlnirile cu FCSB. A crescut acum la 9 victorii consecutive pentru roș-albaștri această perioadă record. Deja bilanțul direct favorabil după aproape șapte decenii de supremație al dinamoviștilor a fost distrus. A început să piardă și atunci când nu merită. Căci acest meci nu merita să-l piardă. Chiar și oameni din tabăra adversă a recunoscut acest lucru. Dar așa cum am afirmat și la precedentul meci, și acum cineva de sus sau din altă parte a vrut să se întâmple așa. Dinamo a deschis scorul la capătul unei faze aproape identice cu cea în care același Perica marcase în precedentul meci dintre cele două. O slăbiciune însă avea să apară constant apoi la Dinamo, cornerele la poarta sa. Ceva care inițial am zis că e o întâmplare. Însă n-a fost așa, căci fiecare lovitură de colț a reprezentat o adevărată încercare pentru defensiva alb-roșie. O bate bine Radunović (în premieră căpitan la FCSB), nu zic, dar n-ai voie tu echipă cu pretenții să nu găsești repede un antidot la ceva totuși banal în lumea bună a fotbalului. De altfel, FCSB a egalat după un corner, gol ușor marcat de Miculescu cu capul care avea să se dovedească decisiv pentru dezondământul partidei. Olsen salvase înainte, de pe linia porții, un gol gata făcut, tot după un corner. Căci dacă Dinamo ar fi plecat la pauză în avantaj, probabil că lucrurile s-ar fi desfășurat altfel. Iar în afara cornerelor, Dinamo a mai avut un adversar greu, la care nu a fost direct vinovată, este vorba de accidentări. Au început să cadă secerați unul câte unul, de aveai impresia că nu vor termina în 11 până la final. Dincolo că a pierdut oameni importanți, precum Politic (printre altele pasator decisiv la gol), Mărginean și Homawoo, Kopić a fost obligat să își consume toate schimbările înainte de termen. Ca ghinionul să fie deplin, Perica și-a bătut joc de un cadou nesperat primit de la Târnovanu, ratând senin și impardonabil dintr-o poziție mai mult decât favorabilă. Iar apoi, Alhassan a prins un șut de excepție, cum n-ar mai reuși vreodată, care avea să aducă victoria norocoasă dar foarte utilă pentru roș-albaștri.
„U” Cluj – CFR Cluj 1-0 (Blănuță 43)
Iată că până mai ieri „U” nu reușea cu niciun chip să își învingă concitadina CFR, indiferent de cum se defășurau ostilitățile în teren. În această ediție însă s-a descărcat complet de acea neputință, ajungând la 3 victorii din 3. Și acum, când în cea mai mare parte a jocului a fost dominată de CFR, pe care totodată contextul momentului o dădea favorită. Alb-negrii s-au dovedit pragmatici, profitând de ocazia ivită, când Blănuță a profitat de o respingere greșită a lui Hindrich. Au urmat multe ocazii la poarta „șepcilor roșii”, neconcretizate însă. Cred că la baza acestei victorii a stat și decizia lui Sabău de a-l introduce între buturi pe rutinatul și priceputul portar Gertmonas și de a lăsa experimentele nefericite cu nesigurul Lefter, din cauza căruia echipa sa a fost… lefterită de niște puncte. Acum, CFR a punctat masiv doar la statistică, 21-4 raportul șuturilor, 8-2 pe poartă, 87-36 intrări în ultima treime, ceva care se pierde în eter când vine vorba de o transpunere lor în puncte. Sper ca Universitatea să se fi trezit și să joace cu aceeași ardoare și pricepere și dincolo de acest derby local, căci altfel va rămâne în memoria acestui play-off cu platonica descriere de „echipa care a încurcat-o pe CFR”. Se vede că Dan Petrescu a trecut printr-un moment dificil de viață, căci la final nu a fost atât de supărat pe ai lui. În altă situație, i-ar fi ieșit aburi pe nări la interviul de după meci, cu acuze înspre toate părțile.
Play-out
Unirea Slobozia – Petrolul 0-0
După cum era de așteptat, meciul a fost anost și în consecință fără goluri. Repriza a doua a diferit prin faptul că ambele echipe aveau să sufere pe rând câteo eliminare. Ambele eliminări au survenit din câte două caronașe galbene primite de cei în cauză, Keita și Ahmatov, primul din cauza unor durtăți excesive, celălalt pentru o simulare penibilă în careu la al doilea. Unirea a ratat două ocazii bune prin Vojtuš. Petrolul putea da lovitura în final, dar Krell a salvat. Câte un punct de fiecare parte, care ajută sau nu ambele echipe. Interesantă decizia lui Mehmet Topal pentru viitor, de a redeveni jucător, spre a dribla chingile pe care trebuie să le suporte pentru că nu are licența pro. Să vedem dacă va și juca și dacă o va face cât de util va fi el Petrolului. Amintește de o decizie a lui Mircea Lucescu, pe când era antrenor la Dinamo, în 1989/90. Atunci, pentru a scăpa de o suspendare ca antrenor, s-a înscris ca jucător la un meci disputat în Regie. Mai mult, a intrat şi în teren în min.76, devenind astfel, la 45 de ani, cel mai vârstnic jucător care a apărut pe gazoanele primei noastre divizii.
Sepsi – Hermannstadt 0-2 (Ionuț Stoica 23, Murgia 45+2)
Până de curând, Sepsi era o piază rea pentru Hermannstadt. O bătea sau o încurca când îi era lumea mai dragă. Acum lucrurile încep să se inverseze. Hermannstadt a fost superioară din toate punctele de vedere, așa că acela care a privit partida nu s-a mirat din nou că echipa sibiană a câștigat din nou în secuime la o lună și jumătate după ce o făcuse în sezonul regular. Cei de la Sepsi au dat impresia că partida cu FC Buzău din etapa trecută nu s-a încheiat, ea continuând cu un alt adversar, iar că pe bancă nu a venit un alt om, chiar cu renume, de la care se aștepta să producă șocul la echipă. Debutul lui Dorinel Munteanu pe banca lui Sepsi a fost un eșec total, dar evident că nu i se pot imputa prea multe la acest prim meci. Dar lucrurile nu stau deloc bine pe corabia lui Diószegi care ia tot mai multă apă, în pofida încercărilor disperate de a astupa găurile pe unde aceasta intră. De partea cealaltă, Hermannstadt își vede liniștită de treabă și are toate șansele să rămână până la final liderul play-out-ului, un titlu platonic, căci nu are dreptul la vreun baraj. Ba chiar se poate gândi relaxată la Cupa României.
FC Botoșani – FCV Farul 4-3 (Papa 10, Mitrov 16, 49, 77 / Radaslavescu 63, Băsceanu 71, Vînă 82)
FC Botoșani confirmă cele afirmate de mine la finalul sezonului regular, că nu va avea probleme cu retrogradarea, ba chiar se va bate pentru primele poziții ale play-out-ului. Iat-o la a 4-a victorie consecutivă, a doua din play-out. O partidă cu multe goluri cauzată de forma slabă a celor doi portari. A fost și un meci în care Zoran Mitrov (în foto) a izbutit prima triplă din carieră, jucătorul bănățean progresând spectaculos de la un meci la altul, făcându-ne astfel să-l băgăm permanent în seamă. Să nu uităm, cedat pe gratis de Petrolul. După tată este nord-macedonean, ceea ce mă face să mă întreb când îl va convoca Blagoja Milevski, selecționerul țării ex-iugoslave, așa cum au făcut moldovenii cu Bodișteanu, un al jucător al Botoșaniului. Că la echipa noastră națională deocamdată nu are loc. Referitor la FCV Farul, același chip de echipă în regres pe care l-a arătat pe parcursul întregii ediții și iată că gluma se îngroașă, ajungând pe loc de baraj, chiar deasupra liniei.
CSMP Iași – UTA 4-0 (Alin Roman 4, Benga 29aut, Marchioni 44, Skuka 81pen)
Cei de la CSMP Iași au început meciul perfect, deschizând scorul după doar 4 minute, prin „decarul” Alin Roman, șut din mijlocul careului la colțul scurt. UTA putea egala în minutul 24, la lovitura liberă a lui Johana, dar Jesús Fernandez s-a opus. De la acest moment, totul a mers din rău în mai rău pentru oaspeți. Imediat, o minge care a deviat nefericit din Benga, la șutul lui Camara, a luat o traiectorie anti-UTA, mingea devenind imparabilă pentru portarul Iliev. Mai era nevoie de o gafă a unui fundaș internațional experimentat al Guineei, Conté, pentru golul lui Marchioni și un scor de neprezentare pentru echipa arădeană la pauză. În partea a doua, cei de la UTA n-au reușit decât să mai liniștească iureșul gazdelor, dar nu de tot, căci a mai picat un gol în poarta oaspeților, de această dată din penalty, de la Skuka. Cu siguranță, că nu se aștepta nimeni la un asemenea scor, iar Vasile Miriuță interpretează în continuare cu talent rolul salvatorului, echipa ieșeană respirând bine oxigen de suprafață.
FC Buzău – Oțelul 0-2 (Samuel Teles 12, Maciel 16)
Ceea ce afirmam după etapa trecută, după victoria Buzăului la Sepsi s-a adeverit. A fost doar o întâmplare, găsind atunci un Sepsi complet dezorientat, stare din care n-a ieșit nici acum, când a venit Dorinel. Cu un al doilea antrenor pe bancă, după plecarea amintitului creator al Oțelului, echipa gălățeană a speculat toate neajunsurile, deloc puține, ale adversarei sale din această rundă. De László Bálint e vorba, revenit în Liga I, care a avut astfel un debut perfect. Dincolo de el, la această victorie a contribuit și plata unor salarii restante pentru cei de la Oțelul. Oricum, era păcat ca această echipă care a avut un comportament rușinos în sezonul regular, mă refer la FC Buzău, să se scoată acum, pe baza acestui sistem șmecheresc oferit de cei care organizează competiția. Am aflat că Budescu a fost trecut pe linie moartă, fiind considerat prea vârstnic pentru cerințele actuale. Din meciurile lui FC Buzău pe care le-am văzut în sezonul de față, respectivul a fost unul dintre cei mai buni din lotul stufos existent, mai ales pe fază ofensivă, fiind printre puținii din această echipă artificială, capabil să pună probleme unei defensive adverse. Victorie importantă pentru Oțelul din toate punctele de vedere.
Cifrele etapei
Jucători
Meciul 250 în prima ligă: Bordeianu (CSMP Iași)
Meciul 200: Sg. Buș (Hermannstadt)
Meciul 150: Opruț (Dinamo)
Meciul 100: Andres Dumitrescu (Sepsi), Bîrligea (FCSB)
Meciul 50: Ahmatov (Unirea Slobozia), I.S. Conté (UTA)
Debut: Kivinda (FCV Farul)
Golul 60: Mitriță (CSU Craiova)
Golul 20: Blănuță („U” Cluj)
Golul 1: Bîsceanu (FCV Farul), Skuka (CSMP Iași)
Arbitri
Debut: asistentul Ștefan Dumitrache (Palanca,PH)
Echipe
Golul oficial 4.500 în prima ligă: FCSB (prin Alhassan)
Unirea Slobozia a urcat pe locul 93 în clasamentul all-time, depășind pe Dinamo Cluj
