E foarte ciudată dinamica de popcorn dintre Marius Avram și Cristi Balaj, mai ales pentru că ambii au avut cariere, primul sub bagheta tatălui, nu prea apreciat, iar al doilea cu o carieră super solidă. Acum, cei doi sunt implicați în posturi influente din fotbalul românesc, unul analizează arbitrajele, updatat, informat, dar cu un trecut îndoielnic, iar al doilea este președinte de club astăzi. Când doi oameni cu greutate intră în conflict public, de regulă înseamnă că sunt și mize serioase la mijloc — fie legate de imagine, fie de influență în structurile decizionale.
Dacă ne uităm la ultimele schimburi de replici, pare că tensiunile pornesc din percepțiile diferite asupra modului în care ar trebui să funcționeze arbitrajul sau conducerea în general — Balaj fiind acum președinte la CFR Cluj, iar Avram activ ca analist și comentator pe tema arbitrajului la Digi Sport. Faptul că Avram critică uneori deciziile de arbitraj în care sunt implicate echipe precum CFR Cluj poate să-l irite pe Balaj, care își apără clubul și, uneori, poate și fosta breaslă.
E o ceartă cu accente personale, dar și cu implicații mai mari — pentru că lovește în credibilitatea sistemului. Din păcate, genul ăsta de dispute în spațiul public nu fac bine fotbalului românesc, care are deja probleme serioase de imagine și încredere.
Cine i-a distrus cariera cui?
Supărat, Cristi Balaj susține că la acel meci din Liga Campionilor, dintre FC Copenhaga și FC Barcelona, Marius Avram a fost cel care a strigat în cască exact ce nu trebuia, moment care a atârnat decisivi în cariera de ecuson FIFA a băimăreanului. Sincer, sunt convins că Balaj are 100% dreptate, din moment ce Avram îi spune că trăiește în trecut. E foarte adevărat, dar trecutul te modelează cumva, spune multe despre tine, iar dacă Balaj chiar ar spune tot ce s-a întâmplat când tatăl lui Marius, Vasile Avram, conducea arbitrajul românesc. Amintiți-vă doar ce meciuri dubioase, cu decizii demne de Cooperativa abritrajului.
Scheletul din dulap e acolo, e adevărat că și spălatul rufelor în public este o rușine, dar demonstrează încă o dată cât de vulnerabil este sistemul fotbalului nostru. E crunt, e dureros, arată încă o dată că nu degeaba urlă unii oameni care bagă bani în fotbal, însă de cele mai multe ori e pe sistemul hoțul strigă hoțul, pentru că tot timpul li se arată și unora și altora oglinda moralității. Sincer, ca arbitru, de Balaj nu-mi amintesc să fi avut probleme, era cinstit și onest, cât despre Avram, oricât ar fi încercat să fie corect, tot timpul atârna eterna vorbă, băiatul lui tata.
