Reușitele lor arată cât de important este pentru un copil să se nască și să crească într-o familie în care sportul ocupă un rol important.
MARIAN BURLACU scrie despre succesele lui Vlad și Amaliei Covaliu: Familia în care sportul se mănâncă pe pâine
Se știe că în România scrima a fost și rămâne o disciplină ai cărei practicanți au obținut numeroase medalii la competițiile internaționale majore. Așa cum se cunoaște și că în țara noastră sportul nu este socotit, acum, dar și în deceniile trecute, drept un domeniu de activitate prioritar. Adică unul care să fie susținut puternic de stat, de societate.
În acest context, performanțele pe care le-au înregistrat frații Amalia și Vlad Covaliu sunt și nu sunt normale. Sunt normale fiindcă, și o repet, scrima se potrivește românilor ca o mănușă. Și o dovedesc reușitele din ultimele șapte decenii. Nu sunt normale pentru că, și iarăși mă văd nevoit să repet, statul nu susține așa cum ar trebui sportul, implicit scrima. Și o dovadă că scrima nu se bucură de susținerea pe care ar merita-o este că România n-a avut o sală în care să organizeze până acum campionate europene și / sau mondiale de seniori… Și aceasta deși am avut mari campioni precum Laura Badea, Mihai Covaliu și Ana Maria Brânză. Și i-am enumerat doar pe aceștia ca să acopăr cele trei arme: floreta, sabia și spada.
Mihai și Irina Covaliu au transmis copiilor pasiunea pentru sport și dragostea de scrimă
Așadar, statul nu prea susține sportul în România. Ceea ce face ca practicarea acestuia să devină mai degrabă o problemă de familie. Iar Vlad și Amalia Covaliu se pot socoti norocoși din acest punct de vedere. Fiindcă ei s-au născut într-o familie de campioni, tatăl, Mihai, triumfând la Jocurile Olimpice de la Sydney, iar mama, Irina, fiind astăzi o iscusită antrenoare. Cei doi au crescut auzind zilnic despre scrimă, sabie, competiție, antrenamente, Jocuri Olimpice, medalii. Iar când trăiești într-un asemenea mediu sportul nu-ți poate fi indiferent.
Cazul fraților Covaliu nu este singular pentru sportul de la noi și de pretutindeni. Există numeroase cazuri de copii care au moștenit pasiunea pentru mișcare și performanță de la părinții sau rudele lor. Deunăzi, de pildă, am aplaudat reușita aruncătorului de greutate Andrei Rareș Toader la Campionatul European de sală. Iar acesta a moștenit pasiunea pentru atletism de la bunicul său, campion național la săritura în înălțime.
În rugby sunt numeroase cazuri de părinți și copii care au făcut performanță
De asemenea, am scris deseori despre cazurile de copii și părinți care au performat în rugbyul românesc. Ultimii de pe această listă fiind Taylor și Romeo Gontineac, Atila și Erdinci Septar, Adrian și Marian Moțoc, Adrian și Marian Mitu, Lukas și Petre Mitu.
În concluzie, Amalia și Vlad Covaliu dovedesc cât de important este ca în familia ta (măcar) să se vorbească despre sport. Iar reușitele lor sunt un îndemn și pentru alți copii de la noi de a face sport de performanță.
