Cine ar fi pariat la începutul sezonului pe retrogradarea lui Sepsi? O echipă care în ultimii trei ani a câștigat 4 trofee, 2 cupe+2 supercupe, și a reprezentat România în cupele europene. De aceea, era de așteptat mai degrabă să prindă pentru a 3-a oară consecutiv play-off-ul, ba chiar să dea un asalt la podium. Au mai fost și alte retrogradate neașteptate în ultimii ani, precum FCU Craiova, FC Voluntari, Chindia, Argeșul… Dar Sepsi e peste toate ca stupoare.
Play-off
Dinamo – „U” Cluj 1-3 (Perica 35 / D. Nistor 84, D. Codrea 90+1, Macalou 90+4)
Meci la care finalul a făcut toți banii. După un început bun al lui Dinamo, nimic nu întrevedea deznodământul care avea să se producă. Asta cu atât mai mult, cu cât oaspeții au rămas în inferioritate numerică, prin eliminarea exagerată a lui Chipciu din min 63. Chiar dacă pe plan internațional se descurcă bine, pe plan intern István Kovács e departe de a da lecții de arbitraj. Efectiv a căutat să dea acest cartonaș roșu, reacționând după primul impuls, meschin. Dar, acest moment parcă a fost un semnal de trezire al clujenilor, care au început să fie din ce în ce mai periculoși. Și Dinamo a avut ocaziile ei, dar și-a și arătat limitele. Finalul a arătat Universitatea ca o mașină infernală, greu de contracarat, care în ultimele minute a marcat de patru ori, un gol fiind anulat de VAR. O victorie care dincolo de modul spectaculos în care a fost obținută, avea să-i aducă Universității Cluj clasarea istorică prin care revine în cupele europene după 52 de ani! Intertoto nu se ia în considerare, pentru că a fost o competiție de umplutură, la care participarea nu a fost decisă de meritocrație. Iată așadar, această comportare din acest sezon peste ceea ce obișnuise până acum, în pofida unor poticneli, a avut o finalitate importantă pentru alb-negri. Pentru asta merită felicitări.
FCSB – CSU Craiova 1-0 (Bîrligea 19)
FCSB era deja campioană. De aceea la acest meci erau mai așteptate de fanii ei dar și de cei neutri momentele speciale pregătite pentru a marca al 28-lea titlu câștigat, al 2-lea consecutiv, de către roș-albaștri, decât disputa în sine. Cei din Peluza Nord au venit cu ore bune pe stadion înainte de startul duelului pe Arena Națională, pentru a pregăti scenografia pe care au afișat-o ulterior în timpul partidei. Jucătorii au venit costumați în diverse personaje de desene animate. S-a înregistrat o asistență record, de 53.135 de spectatori. La meci a fost prezent chiar și finanțatorul Becali, care nu mai servea de mult timp deplasarea la stadion. Doar cei de la CSU erau interesați de obținerea măcar a unui punct, căci la acea oră nu erau calificați încă pentru cupele europene. Dar acest lucru i-a făcut să joace destul de crispat, neconvingător. Poate a contat faptul că golul marcat în min.10 de Mekvabișvili a fost anulat de VAR, care a detectat că mingea părăsise suprafața de joc la centrare. Iar gazdele, la prima lor acțiune ofensivă mai consistentă, au marcat prin Bîrligea. Astfel, se poate spune că oaspeții au primit o lovitură psihologică. Au mai încercat cei de la Craiova poarta adversă pe parcurs, dar fără succes. Târnovanu și ai săi, montați de euforia din jur, au absorbit bine această dominare, așteptând cu nerăbdare ultimul fluier al arbitrului, pentru a începe sărbătorirea evenimentului. Cu 7 minute înainte de final, a intrat și Olaru, care nu jucase niciun minut în această a doua parte a sezonului, după o accidentare stupidă în stagiul de pregătire de iarnă. Dacă unii se bucurau, alții, cei de la CSU, își trăiau dezamăgirea la final, având capetele plecate, căci din ultimele patru partide obținuseră un singur punct, și nu numai că au ratat titlul și cupa, dar au fost îndepărtați și de pe podium. De aceea, pe Rădoi nu l-au prea mișcat scandările de apreciere din tribune, referitoare la trecutul său de jucător roș-albastru.
Rapid – CFR Cluj 1-4 (M.Al. Dobre 90 / Păun-Alexandru 11, Postolachi 40, C. Deac 45+3, Léo Bolgado 70)
Craiovenilor avea să le readucă probabil zâmbetul epilogul partidei din Giulești, unde CFR a surclasat-o din toate punctele de vedere pe Rapid. Trebuia să fie un meci festiv, nu numai în care echipa giuleșteană să învingă pentru a mai spera până în ultima etapă la o clasare care să-i dea dreptul să participe în cupele europene, ci să și marcheze armonios retragerea oficială a lui Cristi Săpunaru, jucător-simbol al echipei, cel mai vârstnic dintre fotbaliștii acestei ediții de campionat, la fel ca anul trecut când avea… doar 40 de ani. Cei de la CFR însă n-au ținut cont de nimic din toate acestea și chiar dacă nu l-au avut pe Dan Petrescu pe bancă și au folosit o echipă fără câțiva titulari în primul 11, au dominat clar ostilitățile, impunându-se fără probleme și în teren, și pe tabelă, unde la un moment dat conduceau cu 4-0. De aceea prea multe nu sunt de spus despre meciul propriu-zis. Din tribune au început ironiile, scandându-se printre altele „campionii, campionii” sau „să vină banii la băieți”, pentru ca la final totul să se îndrepte împotriva lui Șumudică, fiind îndemnat să plece, confirmând ceea ce an spus că se va întâmpla încă de la instalarea lui, după îndepărtarea lui Lennon. Aceste scandări au continuat și după finalul partidei, stricând începutul festivității de retragere a lui Săpunaru. Tehnicianul Giuleștiului nici nu a fost prezent în teren, preferând să stea la vestiare, invocând probleme de sănătate. Săpunaru, a trecut peste iritarea provocată de usturătoarea înfrângere, bucurându-se iar mai apoi emoționându-se de acest moment al retragerii. Acum, dinspre tribune s-au revărsat valuri de simpatie către el. Din sezonul următor va deveni însă conducător al echipei și nu peste foarte mult timp va avea și el parte de un tratament ca acela al lui Șumudică, cum s-a întâmplat mai recent și cu D. Niculae și cu multe, foarte multe alte personaje ale Giuleștiului care au trecut repede de la statutul de eroi la indezirabili. Revenind strict la joc, în urma acestui rezultat, CFR Cluj și-a asigurat locul 2, în timp ce Rapid nu mai are nicio șansă la cupe europene, teoretic putând pierde și platonicul loc 5. Se zvonește că Daniel Pancu va fi noul antrenor pentru sezonul următor.
Play-out
Oțelul – FCV Farul 0-0
Nu merită să pierdem prea mult timp ca să ne referim la acest joc încheiat fără goluri, care nu mai avea mare importanță, căci în cătarea celor două mai rămăseseră doar obiective mărunte. Oțelul mai putea prinde locul 7, să devină câștigătoarea play-out-ului, iar FCV Farul să se claseze pe un loc care îi dădea dreptul de a disputa acel baraj penibil pentru Conference League. Tocmai de aceea aș fi vrut să bată Oțelul, ca acest joc anormal să nu mai aibă loc. N-a bătut, dar rezultatele ulterioare au făcut ca penibilul să nu se mai producă. Sunt convins că pentru asta se bucură și cei de la FCV Farul, care au scăpat de o corvoadă în plus, după un sezon mai greu decât se anticipa, în care teama de retrogradare a fost prezentă prima oară, în afara sezonului de debut pe prima scenă al acestei grupări.
UTA – FC Buzău 0-0
Un alt meci care nu merită să zăbovim prea mult asupra lui, mai ales că aceste echipe nu mai aveau nici măcar obiectivele minuscule ale celor două de mai înainte. Tocmai de aceea aceste partide au și fost separate de celelalte, care într-adevăr aveau mare miză. Totuși să amintim că retrogradata s-a deplasat la Buzău cu o echipă decimată, cu mulți puști, dar cu toate acestea a reușit să plece neînvinsă, beneficiind și de o prestație apatică a gazdelor. O prestație care n-a întârziat să fie taxată de pretențioșii fani arădeni care au scandat cu ironie, ca în Giulești, „campionii, campionii”. N-a scăpat nici Mircea Rednic, căruia i s-a strigat din nou „demisia, demisia”, iar acesta i-a ascultat, încheindu-și socotelile cu clubul arădean, după două sezoane întregi plus 4 etape înainte, în total 82 de etape. Se vorbește că Adrian Mihalcea urmează să devină noul antrenor al echipei, pentru 2025-26.
Unirea Slobozia – Sepsi 2-1 (Pospielov 15, 75 / El Sawy 68)
Așadar, trei partide au fost programate la aceeași oră, prima și ultima oară în sezonul de față, retrezindu-mi nostalgia perioadei de Fotbal minut cu minut. Acum cu adevărat s-au jucat două meciuri echivalente cu niște finale, nu vrăjelile alea pe care le repetă ca niște papagali jucători și antrenori când vin la interviuri și spun cu o mină gravă că „avem de disputat x finale”. Prima dintre ele a fost finala evitării retrogradării directe, găzduită de Clinceni, între Unirea Slobozia și neașteptata candidată la o asemenea situație, Sepsi. Mai populată decât de obicei arena din mica localitate ilfoveană. N-a fost cea mai mare asistență din acest sezon, 2.300, fiind depășită de partidele cu Rapid, 3.500 în etapa a 10-a, și cu Dinamo, 2.894 în etapa a 24-a. Însă cred că de data aceasta au fost cei mai mulți din Slobozia și cum era de așteptat, au fost prezenți suporteri și din Sfântul Gheorghe. Se simțea tensiunea mizei. Meciul a fost alert, cu faze la ambele porți. Ambele galerii și-au încurajat frenetic echipele, cu sufletul la gură. Pospielov, jucătorul revelație al Unirii, a plutit în careul advers, plasând cu capul, din dreptul punctului cu var, mingea lângă bara dreaptă a porții lui Niczuly, după centrarea lui Șerbănică. Așa cum era de așteptat, cei de la Sepsi, care ar fi avut și varianta egalului, s-au năpustit spre poarta lui Krell. Matei a șutat în transversală. Oberlin a fost, ca de obicei putem spune, ratangiul șef. Abia în minutul 68, El Sawy a restabilit egalitatea, la finele unei acțiuni personale în care a trecut de doi adversari, în careu-dreapta, șutând fără prea mare intensitate, mingea scăpând printre mâinile lui Krell și a intrat în plasă. Se anunța un final incandescent, deschis oricărui rezultat. În minutul 75 însă, avea să se marcheze golul care a decis partida și totodată retrogradarea directă. Bărbuț a executat o lovitură liberă ploaie, din dreapta, în careul advers, Niczuly a intervenit defectuos, iar același Pospielov, aflat oportun pe fază, a trimis cu piciorul în poartă, spre bucuria întregii suflări galben-albastre. Cei de la Unirea au gestionat bine finalul, reușind să-și conserve acest avantaj. Rezultatul final al acestei partide care a consfințit retrogradarea lui Sepsi a fost primul șoc din ziua de duminică, 18 mai, cea a alegerilor prezidențiale. Fanii lui Sepsi au răbufnit după retrogradarea echipei. Aceștia și-au vărsat nervii pe finanțatorul László Diószegi, pe directorul general Attila Hadnagy, dar mai ales pe portarul Roland Niczuly, despre care se crede că ar fi fost în spatele puciului în urma căruia a fost demis Dorinel Munteanu. Unirea urmează joace barajul de menținere/promovare cu FC Voluntari.
CSMP Iași – Petrolul 0-2 (T. Keita 33, Grozav 39)
A doua finală a fost cea pentru evitarea locului de baraj. Dacă anul trecut petroliștii s-au dus în vacanță la Iași, acum au venit cu gânduri războinice care aveau să se materializeze pe tabela de marcaj. La gazde a lipsit omul lor numărul 1, Alin Roman, lăsat în convalescență după o extracție dentară mai complicată. Acest lucru s-a văzut în teren. A mai gafat și R. Ispas la golul 2. În final, o victorie fără drept de apel a ploieștenilor care astfel a mai atenuat supărarea provocată de ultimele meciuri ale favoriților lor. Petrolul a scăpat de orice griji, în timp ce CSMP Iași, cu toată comportarea bună din play-out, n-a mai putut evita, ca anul trecut, barajul, unde însă se anunță o sarcină ușoară, cu modesta Metaloglobus.
FC Botoșani – Hermannstadt 2-1 (E. López 68, Mitrov 70 / Ianis Stoica 77)
Meciul era important pentru echipa gazdă, pentru a evita barajul amintit mai sus. Hermannstadt venea dezamăgită după pierderea finalei cupei. Ar fi putut pierde și locul 7, dacă Oțelul ar fi câștigat. Dar acest lucru nu se întâmplase așa că din acest punct de vedere era deconectată. În urma unei lovituri de colț, Petro a trimis cu capul spre poarta sibienilor, Muțiu a intervenit, dar Enzo Lopez a fost pe fază și a împins mingea în poartă. Emoțiile gazdelor s-au risipit după doar două minute în urma unei execuții frumoase a lui Mitrov, poate cel mai bun jucător al Botoșaniului din acest sezon. Oaspeții au marcat golul de onoare poate prin cel mai bun jucător al lor din acest sezon, Ianis Stoica, în urma unei combinații cu Antwi. În urma acestei sezon, Valeriu Iftime și ai săi pot răsufla ușurați. Vor continua drumul lor pe prima scenă pentru al 13-lea sezon consecutiv.
Cifrele etapei
Jucători
Jocul 300 în Liga I: Artean („U” Cluj)
Jocul 50: Mitrov (FC Botoșani)
Debut: Chircu, Horeboiu (ambii FC Buzău), R. Gligor (CFR Cluj), Postelnicu (Oțelul), Bg. Marian (Petrolul)
Golul 30: Păun-Alexandru (CFR Cluj)
Antrenori
Jocul 50: Mirel Rădoi (CSU Craiova)
Echipe
„U” Cluj a marcat golul 2.200 în prima ligă (prin D. Nistor), iar CFR pe al 1.450-lea (prin Păun-Alexandru)
A fost confruntarea a 50-a pe prima scenă dintre Rapid și CFR Cluj
Meciul 50 dintre Dinamo și „U” Cluj la București (cu o 10-a victorie clujeană în Capitală)
Unirea Slobozia a urcat pe locul 82 în clasamentul all-time, depășind rivala zonală, Dunărea Călărași (la golaveraj)
Artean 300
Dincolo de victoria spectaculoasă cu Dinamo, care i-a readus Universității Cluj o calificare istorică în cupele europene, după 53 de ani, „Șepcile roșii” au mai avut un motiv de satisfacție la finele acestei penultime etape. Mijlocașul lor defensiv Andrei Artean a jucat cel de-al 300-lea meci pe prima scenă.
Născut la Hunedoara la 14.08.1993, Artean a debutat în Liga I în urmă cu aproape un deceniu (la 12.08.2015, partida Ardeal Tg.M. – ACS Poli 0-0). El s-a transferat la actuala sa echipă în scurta pauză de iarnă, venind de la concitadina CFR, „U” devenindu-i astfel al 4-lea club la care a jucat în prima noastră ligă. Așa că cele 300 de partide sunt împărțite astfel pe cele 4 echipe: 81 la ACS Poli Timișoara, 186 la FCV Farul, 15 la CFR Cluj și 18 la „U” Cluj.
Andrei Artean devine astfel al 164-lea jucător din toate timpurile care atinge această onorantă bornă, al 5-lea din ediția de față, după Val. Crețu, Chipciu, Bancu și A. Miron.
