Cu numirea noului antrenor și la câte mulțumiri vedem, dar mai ales la cât de ușor s-a lepădat de Marius Șumudică, Rapidul nu este un club care să se bazeze pe constanță.
Băieți, contractul ăsta e mai mult o diplomă de PR decât o garanție de stabilitate. La Rapid, stabilitatea durează cât o criză de nervi. Patronii de la noi schimbă antrenorii mai des decât își schimbă garderoba de seară. E la fel și Dan Șucu. Apropo de Gâlcă. Să nu uităm episodul Craiova: acolo, Gâlcă a fost mai mult o umbră decât un antrenor cu adevărat respectat. A venit cu discurs frumos, a încercat să impună disciplină, dar s-a lovit de aceleași „butoane” patronale și de aceeași lipsă de răbdare.
Și cum credeți că va fi la Giulești?
La primul semn de șubrezire — un 0-2 cu Slobozia sau Csikszereda, să zicem — și deja îi pregătesc ieșirea prin spate, cu comunicatul clasic: „Mulțumim, Gâlcă, drum bun!” Pentru că, la cum funcționează fotbalul românesc, „contract până în 2027” înseamnă, de fapt, maximum 4-5 luni — exact cât îi ia să apară criza și să-l întrebe patronul dacă mai are chef să antreneze.
Și mai e ceva: relația lui Gâlcă cu fanii Rapidului. Hai să fim sinceri: în Giulești, orice stelist — și Gâlcă a fost acolo, pe banca roș-albastră, campion și erou pe vremea aia — e privit cu suspiciune. Asta e realitatea. Suporterii rapidiști sunt orgolioși și nu uită. Chiar dacă îi aduci și pe Messi sau Guardiola cu tricoul Stelei, tot n-o să-l îmbrățișeze din prima. Oricât de bine ar vorbi, Gâlcă va avea mereu în spate eticheta aia de „fost stelist”, care îl va atârna ca o piatră de moară la primul pas greșit.
Nu ne mințim, vă mulțumim
Așa că să nu ne mințim: „până-n 2027” e doar o lozincă frumos ambalată. În realitate, Rapidul e o casă de nebuni unde totul depinde de nervii patronului, rezultatele de la meci la meci și de memoria suporterilor. Și la final — tot același text de adio: „Mulțumim, Gâlcă, drum bun!” Tradus din limbajul de PR, asta ar suna cam așa: „Mulțumim, Gâlcă, că ai venit să dai cu mopul pe aici și că te-ai chinuit să redresezi o echipă care schimbă antrenorii mai des decât fanii își schimbă fularele. Din păcate, n-ai reușit să faci minuni în 4-5 luni, iar la primul 0-2 cu Botoșani te-am pus direct pe lista de plecări, ca la avioane. Oricum, oricine vine la Giulești știe că e doar o chestiune de timp până la postarea cu ‘Mulțumim, drum bun!’ Așa că noroc la drum lung și succes pe unde te mai duci!”
Și să fim sinceri: suporterii rapidiști, deși pasionali, n-o să-l plângă prea mult. Unii vor zice că „n-a fost Rapidist de la început”, alții că „a fost stelist, deci și-a meritat soarta”, iar restul vor da vina pe patron. Așa e la noi: azi ești erou, mâine te șterg de pe tabelă.
