Cauzele acestor înfrângeri sunt multiple. Campionatul de rugby al României s-a transformat într-o competiție cu numai 12 runde, una care nu formează jucători, ci doar stabilește o ierarhie. Altfel spus, este doar un mod de a bifa ceva pe o hârtie.
OPINIE / MARIAN BURLACU scrie despre principala cauză a eșecurilor suferite de Stejari în America de Sud: E nevoie de un campionat puternic!
Încă din momentul în care s-a anunțat lotul cu care România s-a deplasat în America de Sud, pentru obișnuitul turneu de vară, se știa că Stejarii vor avea probleme acolo.
Confruntat cu mari probleme de efectiv, selecționerul David Gerard a declarat la plecarea spre Santiago de Chile: „Am pornit pentru stagiul nostru de vară! În ciuda unui grup întinerit și a 21 de jucători absenți, suntem deteminați să dăm maximum în cele trei meciuri care se anunță complicate. Acest turneu este o experiență care ne va îmbogăți pe toți, permițându-ne să creștem sportiv și uman”.
Nu au fost disponibili pentru acest turneu următorii rugbyști (21 jucători):
Ovidiu Cojocaru (CSM Știința Baia Mare) – taloner
Alexandru Gordaș (CS Dinamo București) – pilier
Cosmin Manole (CS Dinamo București) – pilier
Dragoș Alexandru Mihai (CS Rapid București) – pilier
Ionuț Lucian Mureșan (SCM USV Timișoara) – linia a doua
Marius Iftimiciuc (Carcassonne) – linia a doua
Adrian Mitu (Soyaux – Angouleme XV Charente) – linia a treia
Cristi Chirica (CS Dinamo București) – linia a treia
Dragoș Ser (SCM USV Timișoara) – linia a treia
Kamil Sobota (CS Dinamo București) – linia a treia
Gabriel Rupanu (SCM USV Timișoara) – mijlocaș de grămadă
Daniel Plai (SCM USV Timișoara) – mijlocaș la deschidere
Hinckley Vaovasa (CS Dinamo București) – mijlocaș la deschidere / centru
Mihai Graure (CS Dinamo București) – centru
Taylor Gontineac (Beziers) – centru
Gabriel Pop (GDS Cascais / Franța) – centru
Jason Tomane (CSM Știința Baia Mare) – centru
Tiqe Iliesa (SCM USV Timișoara) – aripă
Manumua Tevita (SCM USV Timișoara) – aripă
Paul Popoaia (CSM Știința Baia Mare) – fundaș
Marius Simionescu (SCM USV Timișoara) – fundaș
Meciul test cu Chile (16-40) a lăsat alte urme, accidentându-se grav alți 3 jucători, care au devenit indisponibili:
Alin Conache (CSA Steaua București) – mijlocaș de grămadă / mijlocaș la deschidere
Toni Maftei (CS „U” ELBI Cluj) – centru de treisferturi
Ovidiu Neagu (SCM USV Timișoara) – fundaș
Apoi, în partida test cu Uruguay (8-70) s-au accidentat grav alți 3 rugbyști (iar ei au devenit indisponibili pentru partida cu Argentina XV):
Tudor Boldor (SCM USV Timișoara) – mijlocaș la deschidere
Ștefan Cojocariu (CS Rapid București) – mijlocaș la deschidere
Nicolas Immelmann (CSM Știința Baia Mare) – linia a doua / linia a treia
Celor 27 de rugbyști mai sus menționați li s-au alăturat alți 2 suspendați pentru 3 meciuri din cauza unor infracțiuni de joc:
Ștefan Marko Buruiană (Vannes / Franța) – taloner
Alexandru Harasim (CSM Știința Baia Mare) – fundaș
Firește că atât rezultatele negative înregistrate în acest turneu pot fi explicate (și) prin numărul mare de jucători indisponibili. Mai cu seamă că mulți dintre ei erau rugbyști cu experiență. Pe de altă parte, însă, nu pot să nu constat faptul că tinerii chemați să-i înlocuiască n-au putut face față nivelului presupus de un meci test. Iar vina principală pentru această situație o au echipele de club de la noi, care nu izbutesc să-i pregătească pentru astfel de confruntări.
În urmă cu ceva timp, discutam cu un om de rugby despre necesitatea ca formațiile de rugby seniori de la noi să dispute mai multe meciuri în campionat. În acest moment, Liga de Rugby are doar 10 etape (sezonul regular), la care se adaugă semifinalele și finala. Ceea ce este extrem de puțin. În perioada comunistă, de pildă, în prima divizie activau 14, 16 și chiar 18 echipe. Ceea ce însemna un număr de 30-34 de etape. La acestea se adăugau și confruntările din Cupa Federației / Cupa României. Ceea ce însemna un număr suficient de meciuri pentru rugbyștii de la noi.
Iată câte echipe au participat la prima ligă de rugby din România
Ediția 1914 – 2 echipe: s-au disputat 2 meciuri
Ediția 1921 – 3 echipe: s-au jucat 5 meciuri
Ediția 1930 – 6 echipe
Ediția 1983/1984: 20 echipe: au fost împărțite în două serii, în care s-a jucat s-a jucat în sistemul „fiecare cu fiecare, tur și retur” (18 etape), plus faza finală
Ediția 2002/2003 – 10 echipe: s-a jucat în sistemul „fiecare cu fiecare, tur și retur” (18 etape), plus semifinale și meciuri de clasament
Ediția 2008/2009 – 12 echipe: s-a disputat o primă fază, în care formațiile au fost împărțite în două grupe a câte 6 echipe fiecare (10 etape); apoi s-a jucat pe grupe valorice, Play-Off (6 echipe; primele 3 clasate în cele două grupe) și Play-Out (6 formații, ultimele 3 clasate în cele trei grupe), iar după aceea s-au disputat semifinalele și meciurile de clasament. În total au fost 18 etape.
Ediția 2015 – 6 formații: s-a disputat o primă fază, în sistemul „fiecare cu fiecare, tur și retur” (10 etape), iar apoi s-au jucat meciuri de baraj pentru semifinale, semifinale și finală.
Ediția 2025 – 6 formații: s-a disputat o primă fază, în sistemul „fiecare cu fiecare, tur și retur” (10 etape), iar apoi s-au jucat semifinale și finală.
Acel om de rugby despre care pomeneam, și căruia nu-i voi dezvălui identitatea, îmi spunea că pentru internaționalii români sunt suficiente cele 12 meciuri din campionat fiindcă ei evoluează și pentru selecționata Lupii României, în Supercupa Europei, și pentru echipa națională în meciurile test și Rugby Europe Championship. Iată, însă, că acei internaționali au devenit indisponibili pentru turneul din America de Sud. Iar în locul lor au fost promovați jucătorii tineri, care dispută doar acele 12 meciuri din campionat… Și după cum se observă – din evoluția lor în Chile și Uruguay, dar și din rezultate – n-a fost suficient.
Din punctul meu de vedere, este vital să se revină cât mai rapid la o formulă de campionat cu 18-20 de etape în sezonul regular, plus o fază finală. Fiindcă numai într-o astfel de competiție, una cu meciuri numeroase, rugbyștii tineri pot acumula experiență. Iar ulterior pot să fie promovați în echipa națională.
