CFR Cluj a dat o lovitură de imagine: l-a adus pe Kurt Zouma, fundașul care acum doar câțiva ani ridica Champions League alături de Chelsea și cânta „Blue is the Colour” din vestiarul londonez. Pe hârtie, e o mutare de manual: experiență internațională, pedigree de mare campion, un CV pe care niciun alt fotbalist din Liga 1 nu-l poate egala. Dar în realitate, mutarea asta e și o ruletă rusească: ai un pistol cu șase gloanțe, iar în patru dintre ele scrie „operație la genunchi”.
Povestea unui genunchi distrus
Pentru că asta e povestea lui Zouma: un fotbalist cu o carieră scăldată în trofee, dar și cu un genunchi care a devenit teren de luptă pentru medici. 4 operații pe aceeași articulație nu sunt un detaliu statistic, ci un verdict. Am bolduit special, adică 4 operații, atenție. Fiecare tăietură, fiecare reconstrucție, fiecare artroscop acolo îi ia puțin câte puțin din explozie, din mobilitate, din consistență. În Anglia, cluburile au început să se ferească de el nu pentru că nu mai știe fotbal, ci pentru că nu mai au încredere în corpul lui. Asta l-a costat transferul în Dubai, asta l-a adus în situația de a semna la aproape 31 de ani în România.
De ce l-a luat CFR?
Și aici vine marea întrebare: de ce ar face CFR Cluj o asemenea mișcare? Răspunsul are două fațete. Într-o ligă unde cel mai sonor nume din ultimii ani era Camora, acum aduci un câștigător de Champions League. E o poveste pe care orice club din România ar vrea s-o scrie, iar CFR-ul știe bine să-și vândă aceste momente. E un transfer care te pune în presă, îți aduce un plus de notorietate în Europa și le dă fanilor senzația că încă joacă la alt nivel față de restul campionatului. E adevărat că fanii nu pot uita acel 2-7 cu Hacken prea curând, e deja în istorie, sau 1-4 cu Oțelul Galați în campionat.
Istoria pariurilor riscante
Aici e teren minat. Liga 1 nu iartă. Joci pe iarbă proastă, uneori, pe teren cu gheață, că instalația de degivrare nu funcționează tot timpul, pe noroi, în condiții care și pentru un fotbalist cu genunchi sănătoși sunt un test. Zouma, cu patru operații la activ, riscă să fie un lux fragil. Da, va fi lider, va câștiga dueluri aeriene, va impune respect doar prin simpla prezență. Dar întrebarea e câte meciuri va putea duce în ritmul ăsta? Îți poți baza campania sezonului 2025-2026 pe un jucător care oricând poate ceda fizic? E clar că fotbalistic este peste toți fundașii de la noi, că doar prezența sa în teren îți dă un avantaj.
CFR Cluj a mai jucat cartea asta și în trecut: a adus nume mari, uneori la apus de carieră, alteori cu probleme medicale. Unele mutări au fost lovituri de geniu, altele fiasco-uri. Diferența acum e că Zouma nu vine doar cu uzura normală a vârstei, ci cu un semnal roșu aprins în istoricul său medical. În Anglia, medicii i-au pus eticheta de „high risk”, iar un club precum West Ham, care nu se dă înapoi de la investiții, a renunțat la el fără regrete.
Paradoxul Zouma
Dincolo de toate, rămâne paradoxul: CFR și-a luat un campion al Europei, dar și-a pus în spate un pariu periculos. Dacă Zouma rezistă, chiar și la 70% din potențial, CFR poate să domine defensiv campionatul și să aibă o armă grea în preliminariile europene. Dacă genunchiul cedează, tot proiectul se prăbușește și mutarea devine un exemplu de hazard inutil.
În fotbal, ca și în viață, există transferuri care sunt mai mult decât aduceri de jucători. Sunt declarații de intenție, demonstrații de putere sau, dimpotrivă, gesturi disperate. Transferul lui Zouma la CFR Cluj e toate acestea la un loc. E o șansă de a mai scrie un capitol european frumos, dar și un risc care poate dinamita echilibrul unei echipe ce trăiește din constanță.
CFR-ul a pariat. Noi, ceilalți, nu putem decât să privim: cade zarul pe gloria trecutului sau pe șubrezimea genunchiului?
