La două luni și o zi, după 8 etape, UTA a reușit o nouă revenire de la un handicap de trei goluri, o raritate nu doar în fotbalul românesc, ci și în cel mondial. De asemenea, în această rundă am asistat și la două inedite partide între codașe, Metaloglobus – CFR Cluj și Csikszereda – FCSB, ambele încadrându-se în standardele valorice actuale ale celor patru, adică modeste. Ne-a mai atras atenția la general în această etapă că o singură echipă gazdă a câștigat, chiar liderul clasamentului, CSU Craiova, care astfel sa și detașat în fruntea clasamentului, la patru puncte de următoarea clasată, Rapid.
„U” Cluj – Rapid 0-0
Îndemnată și de posibilitatea distanțării lui CSU pe prima poziție, Rapid venea hotărâtă să câștige la Cluj și pentru a sparge acest complex în fața „șepcilor roșii”, după cinci partide consecutive fără succes, cuprinzând 3 victorii clujene. Însă în pofida faptului că s-au întâlnit două echipe cu pretenții, partida a fost una modestă, plictisitoare pe alocuri și în final fără goluri. Rapid nu și-a atins niciunul din scopuri, mărindu-se acum la șase șirul de meciuri fără victorie în fața clujenilor și nici n-a reușit să țină pasul cu liderul CSU Craiova. Au fost ocazii la ambele porți, dar rare și mai mult rod al unor erori defensive, decât de construcție. Remarc încă o dată cât de mare siguranță dă porții clujene Gertmonas, demonstrând că nu a fost deloc inspirat Sabău prin nefolosirea lui în primele etape. A fost o dublă-fază polemică spre final, care a mai aprins puțin partida. Mai întâi, Cissé l-a oprit la marginea careului pe Baroan, iar la lovitura liberă care a urmat, mingea șutată de Christensen l-a atins în mână pe Artean, aflat cu zidul în propriul careu. Rapidiștii au făcut mare caz, o reluare filmată a lor din spatele porții arătând impactul dintre minge și mâna jucătorului lui „U”. Părerile dacă a fost ori nu henț în careu au fost împărțite, ceea ce vine în sprijinul arbitrului.
UTA – Argeș 3-3 (D. Barbu 35, M. Coman 45, Val. Costache 68pen / Caio 7, Rădescu 19, Ricardo Matos 28)
Un déjà-vu la Arad, dar totuși o raritate. Nu știu câți s-au gândit că vor vedea prea curând o nouă revenire de la 0-3 și tot pe „Francisc Neumann”. Prima oară s-a petrecut pe 12 iulie, chiar în prima etapă, al 3-lea meci programat al sezonului în curs, când UTA a primit vizita viitorului lider, CSU Craiova. Echipa olteană a început în forță și în minutul 49 avea 3-0, după reușitele lui Romanciuk (13), Baiaram (19pen) și A. Ivan (49). Nu se aștepta prea multă lume ca în ultima decadă a partidei, gazdele să marcheze de trei ori, prin Val. Costache (81pen), Pospielov (90+4) și Alin Roman (90+13). Acum, în ultima sâmbătă, 13 septembrie, pe același stadion, de această dată adversară a fost Argeșul. Desfășurarea de scor a fost una similară, cu 0-3 după care a fost 3-3, timpii marcării golurilor fiind diferiți. Argeșenii au avut acum un start și mai fulminant ca oltenii, având deja avantajul celor trei goluri în minutul 28, după reușitele lui Caio (7), Rădescu (19) și Ricardo Matos (28). Erau unii care își aminteau de desfășurarea meciului cu CSU, dar mai mult teoretic. Și totuși, scenariul avea să se repete, D. Barbu (35), M. Coman (45) și Val. Costache (67pen) izbutind să aducă 3-3. Cheia partidei s-a produs în momentul, adică minutul 33, în care Mihalcea, antrenorul gazdelor, a avut formidabila inspirație de a-i înlocui pe mijlocașii săi defensivi, Ov. Popescu și Van Durmen, intrând un mijlocaș defensiv, Hrezdac, și un atacant, D. Barbu. Celui din urmă, proaspăt împrumutat de la CSU Craiova, i-au trebuit doar două minute în tricoul UTA-ei ca să marcheze și să dea astfel startul cursei e urmărire. Deci un mare bravo pentru Adrian Mihalcea (în foto) care a văzut perfect, microscopic putem spune, ceea ce nu mergea la echipa sa. Un alt nou venit, M. Coman a reușit să mai marcheze în finalul primei reprize, așa că speranțele erau reaprinse deplin pentru partea a doua. Iar golul egalării nu a întârziat prea mult, venind din penalty. Deci spre deosebire de partida cu CSU, mai era timp destul ca cei de la UTA să forțeze și victoria, dar acest lucru nu s-a întâmplat, egalarea nesperată la un moment dat domolind subconștientul jucătorilor în alb și roșu care au pierdut din concentrarea de până atunci. Însă a fost un meci superb pentru neutri, dramatic însă pentru cei implicați.
Merită să ai stăruim puțin la acest joc, încercând să privim retrospectiv, făcând o incursiune în istoria primei noastre divizii și am ajuns la concluzia că ceea ce a reușit UTA este unic, prin această dublă revenire de la un handicap de trei goluri, cu aceeași desfășurare și tot pe teren propriu. Totuși ca în același sezon să se revină în două rânduri după un handicap de trei goluri s-a mai întâmplat o dată. În ediția 1974/75, deci acum aproape jumătate de secol, Sportul Studențesc fiind eroina unor asemenea momente. Însă spre deosebire de UTA acum, a fost și autoare, dar și pățită. Atunci, mai întâi, pe 01.09.1974, în cadrul etapei a 5-a, a fost meciul Sportul Studențesc – Jiul, când gazdele au avut 3-0, după golurile lui Chihaia (16), Oct. Ionescu (19) și Mircea Sandu (48), iar oaspeții au egalat până la final prin reușitele lui Fildiroiu (64), Mulțescu (69) și Al. Nagy (89). A doua revenire avea să se petreacă tocmai în etapa a 29-a a acelei ediții, pe 18.05.1975, la derby-ul bucureștean Sp. Stud. – Steaua, pe regretatul stadion Republicii, când a fost 4-4. La finalul primei reprize, scorul arăta 0-3, roș-albaștrii punctând prin Iordănescu (12), Năstase (33) și Fl. Dumitrescu (37). Apoi, alb-negrii au reușit să marcheze chiar în primul minut al reprizei secunde, prin autogolul lui Sameș, însă steliștii au refăcut avantajul de trei goluri, prin același Iordănescu (53pen). Dar chiar și așa, studenții au izbutit până la final să egaleze, prin „dubla” lui Mircea Sandu (60, 87) și Marin Olteanu (89). Ca o curiozitate, la finalul acelui sezon, Sportul a ocupat locul 4, cu 36 puncte, la 7 distanță în spate de campioana Dinamo, în timp ce Steaua s-a situat pe locul 5 cu 35 puncte, iar Jiul pe 14, cu 32 puncte, unul mai mult decât prima retrogradată (Steagul Roșu Brașov).
Metaloglobus – CFR Cluj 1-1 (Huiban 4pen / Korenica 37pen)
Prima neașteptată întâlnire dintre echipe aflate în coada clasamentului s-a jucat la Clinceni, între o nou-promovată neadaptată la rigorile primei ligi și o fostă glorie aflată în mare derivă din cauza unei gestionări proaste a ultimelor sezoane. Unora naivi li s-au părut desfășurarea jocului ca și rezultatul final drept surprize chiar de proporții. Niciuna însă nu a surprins cu nimic. Metaloglobus a avut aceeași abordare, cinstită, deschisă, dar foarte puțin eficiență, căci atâta poate. De partea cealaltă, CFR Cluj a continuat aceeași prestație nesigură, arătând a echipă dezechilibrată, cu un continuu carusel al jucătorilor care vin și pleacă. Unul dintre ei, Coco, care a debutat acum, fiind primul jucător originar din Guadelupa prezent în Liga I, la prima sa acțiune, a avut o intervenție destul de imprudentă în careu la Ely Fernandes. O intervenție reținută, fără intensitate, dar căderea atacantului l-a convins pe netalentatul arbitru Moroiță să dea penalty, care a fost transformat de Huiban, omul de bază al „jucăriașilor”, cum li se mai spune celor de la Metaloglobus, și astfel outsiderii conduceau foștii campioni. Așa cum era de așteptat, clujenii au început să împingă jocul spre poarta bucureștenilor, însă acțiunile lor arătau îndoielnic. Norocul lor că aveau un… aliat în apărarea adversă, Camara, autor a mai multor gafe, inclusiv a oferirii de penalty-uri adversarei. La primul, printr-un henț, după care la doar câteva minute, la al doilea prin fault la Korenica. Acest din urmă jucător l-a transformat pe primul, dar pe al doilea l-a ratat, portarul Gavrilaș având o intervenție inspirată. A fost primul penalty ratat din această ediție de campionat, după ce precedentele 21 de asemenea lovituri au fost transformate. Repriza secundă a fost una echilibrată dar în jos, cu un fotbal de slabă factură, care nu avea să mai schimbe nimic pe tabela de marcaj. Am constatat niște înlocuiri complet ilogice făcute de antrenorul oaspeților, Madorlini, în final de joc, aducând aminte de cele ale selecționerului Lucescu de la meciul cu Cipru. Iată cum, această etapă ne-a arătat ce înseamnă inspirație la un antrenor, vezi Adrian Mihalcea, dar și neinspirație, vezi Andrea Mandorlini. Așadar, acest 1-1 rușinos pentru CFR este conform cu cele petrecute pe chinuitul gazon de la Clinceni.
Oțelul – FC Botoșani 0-1 (Mailat 40)
FC Botoșani, ajunsă la 5 meciuri consecutive fără eșec, își continuă startul excelent de sezon. Ultima înfrângere datează din 4 august, acel 1-2 cu Rapid fiind singura sa partidă pierdută în acest sezon. Gazdele puteau deschide scorul în minutul 15, când Patrick s-a ciocnit în careu cu portarul Anestēs, iar arbitrul Radu Petrescu, total neinspirat a indicat penalty, când mai degrabă a fost fault obstrucție la portar, portarul grec având nevoie chiar de asistență medicală după acea tamponare. S-a făcut însă dreptate, căci Patrick a șutat slab, iar Anestēs a reținut. Așadar, a apărut rapid și al doilea penalty ratat, după cel al lui Korenica. După 25 de minute s-a adeverit acea vorbă veche din fotbal, că ocaziile se răzbună, Mailat marcând cu un șut din voleu la colțul lung, în urma unei pase lungi de la Ongenda. Doar două minute mai târziu, debutant Conrado a fost aproape de egalare, dar șutul său la colțul lung, din afara careului, a nimerit bara. Partea a doua a urmat scenariul așteptat, ca echipa gazdă să aibă mai mult posesia, să alerge după egalare, neinspirat însă, dar adversara să se apere compact, exact și să nu permită ca scorul să mai sufere vreo modificare.
CSU Craiova – FCV Farul 2-0 (Nsimba 22, Dican 76aut)
După cum arată lucrurile la acest moment, lucrurile par să fie total favorabile celor de la CSU. Și datorită celor de-acolo, dar și a norocului. Pe mine jocul craiovean nu mă impresionează în mod deosebit, arătând mai degrabă lipsa altor adversare cât de cât de valoare ridicată. Iar ceea ce întreprind ei spre poarta adversă va avea o finalitate fericită, într-un fel sau altul, invers însă, mingea fie atinge portarul, vreun alt adversar, bara sau se duce puțin pe lângă poartă. FCV Farul a început să joace abia după ce s-a văzut condusă pe tabela de marcaj. Dar așa cum afirmam mai înainte, mingile trimise spre poarta lui Isenko, dintr-un motiv sau altul, o ocoleau. E drept, nici n-au fost faze ieșit din comun de periculoase. Însă în plină dominare a oaspeților, o contră a oltenilor avea să stabilească rezultatul final. Când nu reușesc ei să marcheze, o fac adversarii în propria poartă. Așa s-a întâmplat și acum când la o centrare din stânga a lui Bancu, Dican a deviat în proprie poartă. Această victorie îi consolidează lui CSU poziția de lider, coroborat cu egalul Rapidului la Cluj, având acum 4 puncte distanță de aceasta.
Csikszereda – FCSB 1-1 (Pantea 81aut / Edjouma 55)
A doua neașteptată întâlnire dintre echipe aflate în coada clasamentului s-a jucat la Miercurea Ciuc, tot între o nou-promovată neadaptată la rigorile primei ligi și o fostă glorie aflată în derivă din cauza unei gestionări proaste a startului de sezon. Cele două ar fi trebuit să se întâlnească la București, dar de comun acord au hotărât să inverseze, așa încât primul meci dintre ele s-a jucat în reședința de județ a Harghitei. FCSB este la această oră un pic mai răsărită decât CFR Cluj, dar tot în modestie se scaldă. Meciul părea că orice ar face cei de la FCSB, tot vor câștiga, așa de neputincioși arătau cei de la Csikszereda, cu doar 2 remize până la acest meci. Capul lui Edjouma, introdus după pauză, părea că va rezolva cele trei puncte. Însă din acel moment, echipa bucureșteană nu a mai jucat absolut nimic, lăsând adversara să atace și să dezvolte acțiuni de care nu se credea capabilă. Într-un asemene cadru, în ultima decadă, când Pantea și marcat în proprie poartă. A fost al 3-lea autogol de care a beneficiat Csikzszereda în acest sezon. Finalul a fost pe contre, în care fiecare putea da lovitura, dar nu s-a mai întâmplat nimic. Dacă pentru echipa ciucană acest egal a fost ca o victorie, pentru campioană este o nouă dezamăgire, deschizând din nou corul plângăcioșilor care nu mai termină vaietele de ce ne facem cu FCSB, ca și când de-aia se poticnește România.
Hermannstadt – Unirea Slobozia 0-2 (Afalna 41, Espinosa 88)
A fost meciul tipic în care gazdele au fost cu dominarea și ratările, iar oaspeții cu apărarea și golurile. Golul lui Afalna, cel de deschidere a scorului, a fost unul foarte ciudat. După un corner, în careul mic, a protejat mingea cu un adversar în spate, redirecționând-o în poartă cu călcâiul, spre stupefacția adversarilor. Dominarea sibiană avea să se întețească, dar jocul oferit de oamenii lui Măldărășanu n-a mai avut aceeași intensitate față de alte dăți. S-au resimțit și plecările din lot, dar și absențele. În plină cursă spre egalare, căpitanul gazdelor, de obicei exemplu de abnegație care face încă față rigorilor competiționale la o vârstă avansată, a fost neatent, fiind deposedat de minge de debutantul Espinosa, peruanul ducându-se spre poarta adversă și șutând pe lângă bietul Căbuz, stabilind scorul final. Așa s-a scris istoria, totuși una simplă, a acestui meci. Interesantă metamorfoza portarului Gurău din timpul jocului. Ajuns între buturi după neașteptata indisponibilitate a lui D. Rusu, a avut în startul partidei niște intervenții nesigure, care au dat palpitații celor de pe banca oaspeților. Pe parcurs însă avea să aibă niște intervenții deosebite în urma cărora echipa sa a câștigat, iar el a fost desemnat jucătorul meciului. Tot la acest meci am văzut pentru prima oară la noi în campionat pusă în aplicare măsura care prevede că dacă portarul ține mai mult de opt secunde mingea, se dictează corner pentru echipa adversă. A făcut-o același Gurău, iar arbitrul Ionuț Coza a fost atent sancționând tragerea de timp, conform regulamentului.
Petrolul – Dinamo 0-3 (C. Cîrjan 44, Armstrong 60, Sivis 90+6)
Nu vreau să fac pe deșteptul, dar am anticipat ceea ce s-a întâmplat la acest meci. M-a ajutat în acest sens prestațiile celor două de până acum. Dacă Dinamo este o echipă în plin având, care își încheagă jocul de la o etapă la alta, Petrolul este exact opusul. Dacă n-ar fi fost entuziasmul dat de tribune, galben-albaștrii ar fi pierdut la un scor și mai mare. O echipă dezlânată, fără vreun mic plus pe care să-l poți evidenția. Se tot scrie despre demisia lui Ciobotariu, dar de fapt buba este de cât de slabi sunt jucătorii Petrolului, conform cu situația financiară îndoielnică a clubului. Cel mai periculos om al gazdelor a fost acel Paul Pintilie care de pe bancă a avut manifestări huliganice, nedemne de cineva care are funcția de director sportiv. Noroc cu cei din jur, care au reușit să-l ducă de-acolo, după ce a primit cartonașul roșu de la Andrei Chivulete. De partea cealaltă, avem o trupă pe care o simți cum se construiește cu trecerea timpului. În trecut am urât această echipă pentru tot pârjolul pe care l-a făcut atât în perioada comunistă, cât și în cea de după, mai ales pe vremea lui Borcea, putându-se realiza lejer o carte în care să fie adunate toate arbitrajele scandaloase, blaturile cu adversare timorate și alte multe abuzuri. Acum însă admir felul în care se clădește această echipă, cu jucători nu luați cu arcanul, ba aduși chiar cu multă trudă, fără a fi nume sonore, dar bine conduși și așezați în teren de un antrenor civilizat care își face corect meseria, fiind admirat chiar și de adversari. Nu ar fi de mirare ca alb-roșii să se bată cu șanse îndreptățite la podium, hai să nu mă hazardez totuși să spun titlu. Odată cu ea cresc frumos tineri jucători precum C. Cîrjan sau Musi.
Cifrele etapei
Jucători
Meciul 50 în prima ligă: Friday (FC Botoșani), Hindrich (CFR Cluj)
Debut: Miguel Muñoz (FC Botoșani), Coco (CFR Cluj), Dusinszki (Csikszereda), Șt. Duțu (FCV Farul), Hadžić (Metaloglobus), Conrado (Oțelul), Correia (Petrolul), Espinosa, Jeno (ambii Unirea Slobozia), Etim (CSU Craiova)
10 goluri: Ricardo Matos (Argeș)
Golul 1: Espinosa (Unirea Slobozia)
Echipe
A fost prima victorie pe prima scenă a Unirii Slobozia în fața lui Hermannstadt
