De parcă fotbalul românesc nu era deja un spectacol de circ ambulant, marți noapte, la ora la care oamenii normali dorm, iar cei mai puțin normali numără like-uri pe Instagram, FIFA a mai lovit o dată. După ce UTA Arad și CFR Cluj au intrat la „secțiunea penalizări”, acum vine rândul revelației acestui start de sezon, FC Botoșani, să fie legată de mâini și de picioare: Trei perioade de mercato cu interdicție la transferuri.
Așa arată fotbalul românesc în 2025, un spital de campanie în care doctorii își pierd stetoscopul, iar pacienții fug cu perfuzia în mână. Trei cluburi din Superliga, în decurs de nici două săptămâni, s-au trezit cu ușa trântită în nas de FIFA. Un record rușinos pentru un campionat care oricum mai respiră doar din oxigenul televiziunilor.
Cum să crezi că poți fraieri fotbalul
Cazul Botoșaniului e dureros nu doar pentru că taie elanul unei echipe care a prins un start de sezon de poveste, ci pentru că arată, din nou, aceeași meteahnă românească: contracte semnate în dorul lelii, datorii uitate în sertar, salarii neonorate și un dispreț cras față de reguli. UTA și-a bătut joc de oamenii care au muncit pentru club și nu și-au văzut salariile. CFR Cluj, club cu șapte titluri în ultimii 15 ani, a reușit performanța de a intra în conflict cu Fiorentina pentru banii pe Louis Munteanu. Iar Botoșaniul… ei bine, Botoșaniul a intrat în rând cu marile „doamne” ale fotbalului nostru: promisiuni multe, hârtii puține.
Nu e vorba doar de bani. E vorba de credibilitate. Cum să mai vorbești despre performanță când trei echipe de primă ligă sunt sancționate pentru nerespectarea regulilor financiare? Cum să mai speri la un campionat sănătos când imaginea ta internațională este aceea a unei țări care nu-și plătește datoriile și își umilește propriii jucători?
Lista rușinii
Până și FIFA, un for care nu se remarcă prin blândețe, dar nici prin exces de zel, a decis să pună piciorul în prag. A publicat pe site-ul oficial lista rușinii, un fel de „panou al proscrișilor” în care apar și echipele noastre. Cine plătește prețul? Nu conducătorii care au semnat contractele cu nonșalanța cu care semnezi un autograf pe șervețel. Nu contabilii care s-au făcut că plouă. Ci jucătorii și antrenorii, oamenii din vestiare, care se trezesc că nu mai primesc întăriri, iar suporterii, care plătesc abonamente, bilete și nervi ca să vadă cum fotbalul românesc își mai dă singur o palmă.
Să ne fie clar: asta nu e o întâmplare. Asta e o boală cronică. Ne place să credem că suntem în Europa, dar conducerea cluburilor funcționează cu mentalitate de birt de colț de stradă. Și atâta timp cât nu există o ligă care să impună reguli clare și sancțiuni interne, vom continua să fim „clienții preferați” ai FIFA.
Într-o țară normală, asemenea decizii ar provoca demisii. La noi, provoacă ridicări din umeri și comunicate plângăcioase. Fotbalul românesc continuă să trăiască din împrumuturi, din iluzii și dintr-o eternă amnezie financiară.
Iar dacă asta e Superliga, să nu ne mai mirăm când Europa ne râde în față și ne pune pe lista neagră.
