Serios, domnule Nicolescu? Din biroul de la București, cu pantofii lustruiți și paltonul scump, terenul de la Clinceni pare într-adevăr prea modest. Dar fotbalul nu se joacă în PowerPoint. Fotbalul adevărat e și prin bălți, și prin noroaie, și pe terenuri care nu strălucesc în lumina reflectoarelor.
Aberația devine și mai mare când o rostește un om care conduce un club de Liga 1 fără stadion propriu. Dinamo, simbolul unui fotbal care altădată avea casă, e azi o echipă chiriașă. Joacă pe unde apucă, la mila altora, iar reprezentantul ei vine să ne spună ce stadioane ar trebui și ce nu ar trebui omologate. Halal logică!
Să spui că terenul de la Clinceni e o rușine, când clubul tău nu are nici gazonul propriu, e echivalent cu a râde de vecin că are gardul ruginit, în timp ce tu stai cu chirie la subsol. Un pic de decență n-ar strica, nici în fotbal, nici în discurs, nici în comportament.
Andrei Nicolescu pare să fi făcut o profesie din a comenta. Din a suna prin redacții, din a cere atenție, din a poza în reformatorul unui sistem pe care nici nu-l înțelege. E genul de om care, dacă nu are un citat în ziar, simte că n-a trăit ziua de azi. Dar fotbalul românesc nu are nevoie de „purtători de cuvinte”. Are nevoie de oameni care construiesc, nu de figuranți care-și umflă pieptul după o ploaie de o oră.
Iar până când Dinamo va avea din nou stadionul său, ar fi bine ca oamenii din club să lase omologările în grija celor care se pricep. Căci, vorba aceea, cine n-are casă, nu dă lecții de arhitectură.
NOTĂ!
Editorial publicat în ediția de Octombrie 2025 a Revistei 100% Sport România.
Revista 100% Sport România poate fi achiziționată de la chioșcurile de presa Inmedio și Xpress din toată țara sau din secțiunea magazin a site-ului.
