Dacă ai fi spus la start că Metaloglobus va fi ultima la finalul primei părți a sezonului regular, ai fi fost acuzat că enunți un truism ieftin. Lucrurile ar fi luat însă o altă turnură dacă ai mai fi adăugat unei asemenea previziuni și că în pofida deținerii „lanternei roșii”, nou-promovata nu va fi învinsă de niciuna dintre cele trei tradiționale favorite la titlu, CFR Cluj, FCSB și CSU Craiova, luându-le 5 din totalul de 8 puncte pe care-l va strânge… S-au lovit acum și oltenii de „jucăriași”. Iar de asta au profitat cele două echipe din fruntea clasamentului care acum au câte trei puncte mai multe decât CSU. Nu putem să nu evidențiem și faptul că pentru a doua etapă consecutivă, un alt jucător intră în Clubul Vigu, cel al fotbaliștilor cu peste 400 de partide pe prima noastră scenă, după Mateiu urmând acum Larie (în foto), un club select în care nu se pășește în fiecare zi. Despre Larie am scris mai multe la final. Am mai notat din această etapă și aparițiile sezonale în premieră a trei portari: Gorcea (UTA), Vâlceanu (CFR Cluj) și Robert Popa (Unirea Slobozia). Și să nu uităm, a fost etapă pe parcursul căreia s-a produs și revenirea la ora normală, mulți sperăm că pentru ultima oară.
Csikszereda – Petrolul 1-1 (Eppel 41 / Chică-Roșă 13pen)
Un meci între două echipe care la această oră arată ca două candidate la lupta de-aproape pentru evitarea retrogradării, chiar dacă ambele au înregistrat un progres în ultima vreme. Petrolul a început mai bine și a făcut în așa fel încât numărul 13 să fie unul cu ghinion pentru adversară, căci în acel minut Pap a fost învins din penalty de Chică-Roșă. Acesta a survenit prin amabilitatea VAR, care a sesizat un henț în careu la Pászka, cel care în etapa trecută vorbise în engleză la interviu, cu toate că este român! Atacantul gazdelor, Eppel, s-a specializat în a vâna gafele grosiere ale adversarilor. Etapa trecută a făcut-o cu Selimović, care pasase neglijent la propriul portar, acum cu portarul advers, Bălbărău, care a scăpat balonul din mâini la o centrare a lui Anderson Ceará. Alți antrenori în asemenea situații continuă să dea credit gafeurilor, considerând că astfel îi ajută să treacă peste respectivul moment dificil. Nu a fost și cazul lui Eugen Neagoe, care l-a schimbat pe Bălbărău cu Krell. Austriacul a intrat între buturi cu o aură de noroc deasupra capului. Asta pentru că mai întâi Pászka a nimerit bara cu un șut puternic de la distanță, apoi Szabó a greșit cu puțin ținta într-un moment în care Krell era bătut, iar în prelungiri Szalay a trimis în bară din penalty. Respectiva ratare însă a fost o manifestare a Dreptății Divine, căci Horațiu Feșnic s-a pripit acordând un asemenea penalty (alt penalty penibil de tip nou), impresionat de căderea teatrală a lui Ferenczi la intervenția lui Mateiu. Această decizie a mai făcut o victimă, fundașul oaspeților Roche, care a văzut în câteva minute două cartonașe galbene; mai întâi pentru că a protestat la decizia acordării penalty-ului, iar după ratarea acestuia, că i-a făcut „sâc-sâc” arbitrului.
Argeș – Dinamo 1-1 (R. Moldoveanu 40 / Boateng 34)
Cândva, cele două au luptat pentru titlu. Mai peste ani, chiar ultima oară când s-au întâlnit, s-au duelat pentru retrogradare/promovare. Acum, au făcut-o pentru un loc în play-off. Chiar dacă VAR-ul o face corect atunci când anulează un gol, îți pare rău atunci când acesta este unul de excepție, cum a fost cel din „foarfecă” realizat de Musi în prima parte. Dinamo a mai avut o ocazie, când șutul lui Mărginean a șters bara. Însă după un corner, Dinamo a deschis în cele din urmă scorul, prin fundașul Boateng. Spre binele ei, Argeșul a egalat repede, căci dacă ar fi intrat cu dezavantaj la pauză, lucrurile s-ar fi complicat pentru ea. Autor a fost un jucător crescut și lansat în fotbalul mare chiar de Dinamo, R. Moldoveanu. În partea a doua, Argeșul a fost mai insistentă, dominând în mare parte. Fără efect însă pe tabelă. Finalul s-a scurs fără să lase prea multe regrete că meciul se încheia, rezultatul egal fiind echitabil cu cele petrecute pe teren.
Oțelul – „U” Cluj 1-2 (Paulinho 80 / Lukić 70, 90+1)
La acest meci s-a produs o nouă revenire în fotbalul românesc pentru Cristiano Bergodi, dovedindu-se de bun augur pentru italian și noua sa echipă, a 10-a pentru el din România. Oțelul, încet dar sigur, devine cea mai imprevizibilă echipă din acest sezon, care câștigă sau pierde atunci când te aștepți mai puțin. După o primă repriză care n-a lăsat prea multe amintiri, oaspeții au izbutit să deschidă scorul, printr-o lovitură de cap a lui Lukić, bosniacul trezindu-se la acest joc, după prestații mai puțin onorante în ultima vreme. Peste 10 minute însă, gazdele au egalat prin Paulinho. Au trebuit să treacă 9 minute până ce golul a fost validat, perioadă în care a planat ofsaidul asupra marcatorului. Andrei Chivulete a arătat 13 minute adiționale, însă avea să urmeze o nouă ședință prelungită VAR. Căci în minutul 90+1, amintitul Lukić a reușit „dubla”, din fața porții, din pasa lui Postolachi. S-a așteptat din nou 9 minute, tot pentru un posibil ofsaid la marcator. Așadar ultimul fluier a mai întârziat alte 9 minute. Așadar meciul a durat cam 111 minute. Nu mai era mult și aveam un meci de 120 de minute, ca la unul cu prelungiri pentru departajare. Să remarcăm însă că deciziile pentru care s-a așteptat atâta la VAR au fost corect luate în teren de Chivulete.
CFR Cluj – FCV Farul 0-2 (Ișfan 11, Grigorian 18)
Nici fără Mandorlini lucrurile nu se arată mai roz. Interimarul Ovidiu Hoban a debutat nefericit, cu o nouă înfrângere pentru fosta campioană. Repet ce am mai afirmat deja, CFR Cluj arată mai degrabă a echipă care luptă pentru evitarea locurilor de baraj mai degrabă decât una care trage la play-off, iar de titlu nici nu mai poate fi vorba. Vrând să-și intimideze adversara, cei din Gruia au început mai în forță, dar pe contră, FCV Farul a lovit prin Ișfan, deschizândscorul cu un șut plasat din careu, după ce mingea i-a ajuns cu noroc, în urma unui șut ratat al lui Nikolov. Un gol care n-a lovit doar tabela, ci și moralul gazdelor, care n-au mai jucat nimic. În schimb, foarte pragmatici, oaspeții au mai lovit o dată, prin Grigorian, șut din 18 m. Un 0-2 cu care dobrogenii au vrut să onoreze meciul 400 în Liga I al căpitanului lor, Larie. Însă finalul primei părți a aparținut gazelor, pe fondul unei mici relaxări a adversarilor. Mai întâi, Buzbuchi a deviat cu vârful mănușilor o centrare așteptată de Slimani și Emërllahu. Iar apoi, Ramalho a salvat din fața porții golul ca și făcut al lui Sinyan. Golul gazdelor a venit în minutul 45, când Emërllahu, servit de Slimani, a marcat. Dar după vreo 4 minute de analiză, VAR a decis ofsaid! În prelungiri, tot kosovarul a fost aproape de a marca, dar din nou Buzbuchi l-a oprit. În partea a doua, cei de la CFR au dominat steril, Larie și ai săi respingând fără mari sforțări. Atenția cea mai mare a atras-o ieșirea lui Hindrich din poartă pentru a-l opri pe I.S. Cojocaru, scăpat singur cu el. A rezultat un duel aerian care s-a lăsat cu capete sparte, în urma căruia ambii au cerut schimbarea. Atacantul abia intrase, dar echipa sa nu mai avea modificări. Vâlceanu a debutat la CFR, luând locul lui Hindrich, iar constănțenii au ramas în 10 din minutul 88, iar pentru tânărul Cojocaru urmează alte momente de chin, departe de gazon. Oaspeții au rezistat fără să primească gol, așa că s-au reîntors în lunga călătorie către case cu satisfacția câștigării celor trei puncte, oprind la 5 seria de partide fără victorie.
Metaloglobus – CSU Craiova 0-0
După victoria cu FCSB, nu mulți o credeau capabilă pe Metaloglobus s-o încurce și pe CSU. Părea ca echipa olteană să fie avizată de pățaniile celorlalți granzi la Clinceni. În prima parte, cei de la Metaloglobus au avut și ei acțiunile lor ofensive, încercând să le dea un semnal adversarilor că nu le va fi ușor. Iar la finele primei părți ei s-au dus la cabine relaxați, chiar zâmbitori, spre deosebire de adversarii lor care au făcut-o cu capetele plecate. În partea a doua însă, echipa bucureșteană a renunțat total la ofensivă, aglomerându-se în propriul careu, după o formulă de joc 1-9-1-0. Tactica a avut efect, căci Gavrilaș și ai săi au reușit să blocheze toate încercările ofensve devenite disperate ale adversarilor de a marca. Și prin propria putință, dar și prin noroc, căci multe dintre acțiunile craiovenilor nu și-au atins ținta, în momente în care „jucăriașii” erau pe picior greșit. Acest semieșec care de fapt este un eșec pentru CSU a inflamat și mai tare tensiunile din jurul echipei. La final, a avut loc un dialog destul de aprins între cei din teren și cei din tribune veniți de la Craiova. Iar mai apoi, au circulat zvonuri că Mirel Rădoi ar vrea să plece. Metaloglobus merită încă o dată felicitări și mă bucur că s-a scuturat de postura de carne de tun așa cum arăta la start. Rămâne codașă dar una de care trebuie să ții cont.
FCSB – UTA 4-0 (Bîrligea 13, Fl. Tănase 38pen, D. Olaru 80pen, Thiam 90+3)
A fost un meci în care lucrurile au mers bine pentru roș-albaștri. Asta și pe fondul unei evoluții modeste a adversarilor dar și a rostogolirii fericite a situației pentru echipa gazdă. A contat enorm golul venit repede, marcat de Bîrligea, printr-un șut inspirat de la distanță, luat însă prea ușor de un portar de echipă națională, așa cum este Iliev. „Dacă nu șutezi spre poartă, n-ai cum să marchezi”, explica autorul golului acest truism, de care însă nu prea țin cont mulți jucători din Liga I. Iar apoi biata UTA a devenit victima a două hențuri în careu scoase la lumină de VAR, deci goluri din două penalty-uri. Penalty-ul o constantă a FCSB în acest sezon. Golul lui Thiam nu mai conta, echipa arădeană fiind căzută deja, jucătorii ei așteptând doar ca arbitrul să fluiere cât mai repede finalul, după încă un 0-4 consecutiv. „Cred că am făcut meciul perfect!” este o expresie pe cât de neadevărată, pe atât de hazardată. Ea aparține lui Ēlias Haralampous și a fost rostită imediat după meci. Ea s-a născut din frustrarea ultimelor rezultate neconcludente ale echipei pe care o pregătește, prestații față de care, ceea ce a jucat acum FCSB pare într-adevăr perfect. Dar e un perfect foarte distorsionat. Chipul dezamăgit de după joc al lui Adrian Mihalcea este simbolic pentru UTA ultimelor runde, când dintr-o revelație s-a metamorfozat într-o decepție. Dar tehnicianul originar din Slobozia a dovedit în trecut că are potențial și poate renaște ca pasărea Phoenix, așa cum s-a întâmplat la Unirea, în sezonul trecut.
FC Botoșani – Hermannstadt 2-0 (Kovtalyuk 18, Petro 28)
Iată că FC Botoșani a reușit a 6-a victorie consecutivă în Superliga după ce a învins acasă și pe Hermannstadt. Astfel, trupa lui Leo Grozavu a ajuns la 31 de puncte și rămâne lider, la egalitate de puncte cu Rapid. Prima ocazie a aparținut oaspeților, prin Gjorgjievski, care n-a făcut decât să trezească gazdele și să pornească jocul inspirat cu care a cules atâtea aplauze și aprecieri în sezonul în curs. Avea să treacă și peste necazul accidentării tânărului Ilaș, nevoit să părăsească terenul în min. 15. Peste trei minute, Kovtalyuk a finalizat o acțiune prelungită de atac, Căbuz respingând inițial un șut. Continuând jocul bun, un alt străin, Petro, a mărit avantajul, după un corner. În partea a doua, gazdele au încercat și reușit să conserve avantajul de două goluri, sibienii izbutind să lase ca amintire o ocazie imensă, când din fața careului mic a șutat pe lângă poartă. Stări diametral opuse la final pentru cele două grupuri. În timp ce botoșănenii încă se ciupesc, nevenindu-le a crede că sunt lideri, sibienii au înregistrat un nou rezultat trist, care le… consolidează penultima poziție.
Rapid – Unirea Slobozia 4-1 (Petrila 7, Rareș Pop 36, Cr. Manea 45+2, M.Al. Dobre 61 / Espinosa 90+1)
Giuleștenii și-au făcut mult mai ușor decât se așteptau acest meci. Au marcat repede primul gol, iar apoi totul a curs în favoarea lor, până la final. Nu se mai punea problema câștigătoarei, ci dacă Rapid era în stare să o bată pe Unirea la scorul care i-ar fi permis depășirea golaverajului lui FC Botoșani, pentru a deveni lider. Singura emoție din acest joc a alb-vișiniilor s-a produs în min. 7, când era 0-0, Rotund fiind blocat de Aioani. Extremele Dobre și Petrila au fost la mare înălțime. Și tânărul Rareș Pop a avut în sfârșit un meci convingător, izbutind și prima sa reușită de când e la Rapid. Unirea a izbutit în prelungiri doar golul de onoare, acoperind cu adevărat acest termen.
Imediat după această etapă urmează meciurile din prima etapă a fazei grupelor Cupei, acest penibil format pe care FRF se încăpățânează prostește să-l păstreze.
Cifrele etapei
Jucători
Meciul 400 în Liga I: Larie (FCV Farul)
Meciul 200: Aioani (Rapid), Fl. Ștefan (CSU Craiova)
Meciul 50: Nikolov (FCV Farul)
Debut: Onguéné (Petrolul)
Golul 1: Petro (Botoșani)
Echipe
3 înfrângeri din 3 partide pentru Unirea Slobozia cu Rapid
Csikszereda a urcat pe locul 105 în clasamentul all-time (depășind pe ACFR Brașov și Prahova Ploiești)
Scoase în evidență
Larie 400
Căpitanului lui FCV Farul, Ionuț Justinian Larie, adevenit al 30-lea jucător cu peste 400 de partide pe prima scenă. S-a născut pe 16.01.1987, la Constanța, și a debutat în Divizia A la vechea Farul, pe 07.06.2006, chiar într-un meci în Gruia cu CFR Cluj (a fost atunci 3-0 pentru gazde), tot acolo unde acum a împlinit această a 400-a prezență. Era atunci ultima etapă a sezonului 2005-06, iar el avea 19 ani și 5 luni. Acel sezon îl începuse la concitadina Portul, în Divizia B, fiind transferat în pauza de iarnă la Farul.
La început a jucat ca mijlocaș defensiv, peste ani avea să fie retras ca fundaș central.
A urmat o perioadă de încă trei sezoane la echipa sa, cu întreruperi când a fost împrumutat prin Divizia B, la CSM Râmnicu Vâlcea (în 2007/08) și Delta Tulcea (în 2008/09), până ce Farul a retrogradat în 2009. În acel interval a avut doar 14 apariții în prima divizie, nelăsând să se întrevadă că va deveni actualul maratonist. Trei sezoane avea să lipsească de pe prima scenă: în prima parte a lui 2009/10, când iar a fost împrumutat la Delta Tulcea revenind apoi la Farul, iar în 2010-11 s-a transferat la noua echipă aflată în plin avânt în Liga 2, Viitorul Constanța, cea cu care avea să promoveze în primăvara lui 2012 și să mai joace două sezoane în prima ligă. Din acel moment a mai lipsit doar o singură dată din prim-planul fotbalului românesc, în anul 2018, când avut singura sa experiență externă, în Kazahstan, la Tobol Kostanai. Până la Tobol, mai jucase trei sezoane la CFR Cluj și o jumătate la FCSB, cu echipa clujeană cucerind primul său trofeu, Cupa României (2015/16). S-a reîntors în România la Gaz Metan, unde a jucat trei ediții, pentru ca în vara lui 2021 să revină acasă, de această dată la FCV Farul, club cu care avea să câștige acel formidabil titlu (2022/23).
Așadar, cele 400 de meciuri le are împărțite astfel: 14 la vechea Farul Constanța, 102 la CFR Cluj, 15 la FCSB, 73 la Gaz Metan Mediaș și 196 la Viitorul/FCV Farul. În tot acest răstimp a marcat 28 de goluri (14 din penalty) și totodată a lucrat cu 17 antrenori. Într-o ordine cronologică: Momčilo Vukotić (cel care l-a debutat), Constantin Gache, Marin Ion, Lucian Marinof, Cătălin Anghel, Bogdan Vintilă, Vasile Miriuță, Eugen Trică, Francisc Dican, Toni Conceição, din nou Vasile Miriuță, Nicolae Dică, Mihai Teja, Edward Iordănescu, Dušan Uhrin, Jorge Costa, din nou Mihai Teja, Gheorghe Hagi, iar acum Ianis Zicu.
Din nefericire nu a îmbrăcat tricoul primei naționale, o singură dată a jucat pentru cea U21, în 2007 (pe 21 august, într-un amical la Bristol cu Anglia, scor 1-1). Cu toate acestea, merită felicitări pentru întreaga sa carieră la care se poate adăuga adjectivul bogată, fără teama de a exagera.
Un rezumat bun al etapei, ca întotdeauna!