Iată că FC Botoșani rezistă pe prima poziție și după consumarea ultimei etape a primei părți a sezonului regular. E drept, la egalitate de puncte cu Rapid, dar cu puțină atenție sporită, ar fi putut avea chiar două puncte avans. În jos, CFR Cluj, multiplă campioană și o permanentă candidată la titlu a ajuns pe loc de baraj, iar Hermannstadt, câștigătoarea detașată a ultimului play-out este pe poziție de retrogradare.
Dinamo – CFR Cluj 2-1 (Karamoko 90, Alberto Soro 90+2 / Emërllahu 69)
Unicul meci din etapă care a mai prins luna octombrie. Rezultatul său final pare logic, în condițiile formei actuale a celor două combatante. Însă modul în care a fost obținut este cu adevărat de domeniul unui thriller. Dinamoviștii erau apăsați de complexul creat de rezultatele directe cu CFR din ultima perioadă, clujenii nemaipierzând de 16 partide în fața alb-roșilor, iar ca timp aceasta se traducea de peste 8 ani! Cei de la CFR urmăriți în tribune de noul lor antrenor, Daniel Pancu, care va intra în pâine din prima etapă a returului, păreau mai legați ca până acum, chiar dacă erau dominați teritorial. Arăta a echipa aceea care obișnuise până nu demult, când rezista foarte bine oricărui asalt, pentru a răspunde imediat cu contre letale. Și până la urmă așa ceva avea să se întâmple, la capătul unui contraatac, Louis Munteanu deschizându-l excelent pe Emërllahu, care cu o execuție de „stângul în dreptul” a reușit să marcheze. Din ironiile fotbalului, căci kosovarul mai avusese oportunități de a marca, poate mai clare și cu o lovire a mingii mult mai de calitate, dar atunci ratase. Dacă Păun-Alexandru ar fi marcat când a trimis un lob peste portarul ieșit în întâmpinare, la care mingea a căzut în fața porții, dar s-a ridicat peste, atunci sunt sigur că acum aș fi lăudat victoria CFR-ului. Dar cu știm cum e povestea cu „dacă” și „parcă”. Încă o dată antrenorul Željko Kopić s-a arătat inspirat, oamenii introduși de el pe teren aducând nesperata victorie la un moment dat. Nesperată, pentru că timpul trece și în pofida încercărilor ofensive ale gazdelor, pe tabelă nu se întâmpla nimic. Însă o angajare în careu a lui Karamoko prin apărarea neinspirată a CFR-ului a dus la egalare. Iar în prelungiri, când toată lumea se gândea la un epilog cu 1-1, Alberto Soro, un spaniol care nu impresionase cu nimic până acum, de te mirai de cum mai este încă în lot, a luat o acțiune pe cont propriu, rămânând în careu cu mingea la picior până a văzut un culoar favorabil prin care să șuteze și să aducă astfel nemaisperata victorie a echipei sale. A fost primul său gol într-a 10-a apariție în Liga I. Probabil că Varga sau alții din anturajul clubului clujean au multe păcate în palmares de o tot pățește echipa lor în asemenea hal în sezonul de față. Echipa termină turul regular pe un incredibil dar meritat loc de baraj.
Unirea Slobozia – Argeș 0-1 (R. Moldoveanu 49)
Grupările celor două aveau unele lucruri în comun, dacă ne gândim repede ne vine în minte conducerea tehnică a Unirii, atât Prepeliță cât și Vlădoiu au rădăcini argeșene. Partida de la Clinceni a început sub semnul echilibrului, ambele echipe având în prima parte ocazii de a marca. Aproape imediat cupă startul celei secunde, cei considerați oaspeți au dat lovitura, R. Moldoveanu a marcat din nou, servit de Bettaïeb. Ceea ce avea să fie unicul gol al partidei, căci în restul partidei nu s-a mai petrecut nimic memorabil. Cel mai interesant lucru a fost faptul că Tudose a fost pentru prima data căpitan la argeșeni, devenind astfel cel mai tânăr căpitan din acest sezon, la 20 de ani. Cu acest succes, jucătorii lui Bogdan Andone au devenit tot mai încrezători că vor fi în primele șase la finele play-off-ului. Pentru Unirea Slobozia, după ce a tot cochetat cu statutul de revelație, începe să resimtă un prim frison, suferind al 4-lea eșec consecutiv, alunecând astfel pe locul 10.
„U” Cluj – FCSB 0-2 (D. Olaru 32, 55)
Logica spune că o echipă pregătește un meci pentru a-l câștiga. Nu este deloc valabil însă în cazul lui „U” Cluj pentru acest joc cu FCSB. Mai degrabă se poate spune că l-a pregătit cum să-l… piardă. Nu vreau să sugerez că s-a dat la o parte, dar s-a observat din plin cum la echipa clujeană a mustit neinspirația și alte caracteristici care ar trebui să fie incluse la „așa nu” de cum să abordezi o partidă. De altfel, după acel 1-1 de pe Arena Națională din prima etapă a sezonului trecut, 2024-25, „U” nu mai știe să joace cu FCSB, dezamăgindu-și crunt suporterii la asemenea ocazii când aceștia așteaptă cel mai mult de la ei. Iar diferența valorică dintre cele două este departe de a fi atât de mare pe cât o sugerează aceste rezultate. Diferența este la abordare acolo unde jucătorii clujeni, că tot sunt legitimați la o echipă cu origini studențești, au rămas restanțieri dacă nu chiar repetenți. În asemenea condiții era normal ca D. Olaru să facă ceea ce nu mai reușise niciodată în acest sezon, să zburde. Normal, când ești liber ca pasărea cerului, cum s-a întâmplat la primul gol, mai ai și pun pic de inspirație, ai toate șansele să marchezi și lucrurile să îți funcționeze în continuare. Mai te ajută și foarte neinspiratul arbitru Viorel Cojocaru, care a ținut el să fie în centrul atenției și să rupă echilibrul unei partide ce până la acel moment arăta a fi echilibrată. I-a dat două cartonașe galbene lui Murgia complet exagerat, mai ales pe primul. Arbitri făcuți la apelul de seară care habar n-au de spiritul jocului, căci nu vreau să cred că a gălățeanul a zămislit acest cartonaș roșu pentru a o favoriza pe FCSB, ci doar din proastă inspirație, ca să folosesc un eufemism. Dar rezultatul este același. Într-un asemenea context, n-avea cum să nu câștige FCSB, dând astfel ocazia lăudătorilor săi de serviciu să-și reverse arsenalul de metafore grețos de laudative, care fuseseră ținute în frâu până acum. Eu însă nu sunt deloc convins de această revenire valorică a roș-albaștrilor.
UTA – Metaloglobus 2-0 (M.Coman 74, Pospielov 86)
Diferență mare de moral pentru jucătorii celor două grupări înaintea acestei partide. Căci dacă Metaloglobus venea după patru puncte obținute în fața unor șmechere din fotbalul românesc, FCSB și CSU Craiova, UTA avea în „cazier” 9 partide consecutive fără victorie, din care obținuse doar 5 puncte. De altfel, această diferență a putut fi distinsă din abordarea celor două adversare a primei părți a partidei. Oamenii lui Mihai Teja arătau mult mai încrezători în propriile puteri, având o construcție a jocului mai clară, faze mai periculoase și o defensivă mai exactă în intervenții. La finalizare însă au stat prost. În asemenea condiții cei de la UTA așteptau doar să găsească o fisură în jocul adversarei. Aceasta avea să apară în ultimul sfert, autorul ei fiind portarul oaspeților Gavrilaș, care a ieșit nehotărât la o minge plouată în careu, M. Coman, inspirat introdus în teren de Mihalcea, împingând balonul cu capul în poartă. Revenindu-le astfel culoarea în obraji, cei de la UTA au început o altă abordare, așa că au mai reușit un gol în final prin Pospielov care a punctat cu capul, după centrarea lui Alin Roman din lovitură liberă. Foarte importantă și venită șa timp această victorie pentru cei de la UTA și antrenorul lor, căci altfel situația degenera cu adevărat. La Metaloglobus, în pofida acestui eșec, lucrurile nu s-au schimbat prea mult.
Hermannstadt – Oțelul 1-3 (Karō 14 / Paulinho 39, Andrézinho 57, Conrado 71pen)
Situația însă degenerează la Hermannstadt. Echipa sibiană arată ca o corabie care ia tot mai multă apă. Iar acum a avut de suportat o răzbunare a celor de la Oțelul pentru acea înfrângere pe care i-a administrat-o la Galați în play-out-ul sezonului trecut când i-a întrerupt o serie lungă de victorii consecutive. Minutul 13 s-a dovedit cu ghinion pentru gazde chiar dacă la scurt timp după nu părea să fie așa. Atunci, fundașul central Selimović a părut să-l lovească pe P. Iacob, cel din urmă căzând la sol. Scriu că a părut, pentru că din imaginile tv nu se distinge clar acest lucru. Cert este că această acțiune i-a adus cartonașul roșu. Selimović nu se află la primul deserviciu adus echipei sale prin intrările sale necontrolate. Însă imediat după acest incident, Oroian a executat foarte bine o lovitură de la colț, iar Karō s-a înălțat și a trimis cu capul în poarta adversă. A fost o mișcare de moral, însă mișcarea de rezistență a sibienilor trebuia să se întindă pe o perioadă foarte lungă, de aproape 80 de minute. Iar ea a durat abia 25 de minute, momentul în care Oțelul a egalat prin Paulinho. Având egalitate pe tabelă, oaspeții s-au putut concentra mult mai relaxați pe partea a doua. Iar golul doi n-a întârziat, Andrézinho neiertând, la faza creată de același Paulinho. Iată cum portughezii nou veniți în sezonul de față au reușit să-i înlocuiască repede și armonios pe cei plecați. Jocul care a urmat nu arăta că Hermannstadt mai poate spera ceva de la acest meci, ba tot oaspeții au mai marcat un gol, după un henț în careu al lui Antwi, penalty transformat de Conrado. După joc, am putut vedea două chipuri cu expresivități evidente, care ar fi ușurat sarcina unui pictor; un Bálint relaxat și zâmbitor, și un Măldărășanu îngândurat și tocit de stress.
CSU Craiova – Rapid 2-2 (Ad. Rus 29, Nsimba 90+9pen / Christensen 16, Kramer 74)
Derby-ul etapei și-a merit acest titlu. A fost unul dintre cele mai frumoase meciuri din actualul sezon, care a avut de toate, mai ales suspans. Dacă te iei după faptul că Rapid a fost sancționată cu penalty-ul din care a fost egalată la ultima fază, din cauza unei intervenții eronate a lui Aioani la Etim, ai zice că Rapid a avut ghinion. Dacă însă iei jocul pe de-a întregul, cu perioadele lungi de dominare ale gazdelor în care au avut multe ocazii unele rarisime, atunci lucrurile se echilibrează. Totuși Rapidul a arătat că a învățat să joace pragmatic, să lovească atunci când are ocazia și să nu se mai piardă în amănunte. Partida a fost alertă, fazele interesante abundând, de abia îți rămânea timp să le descarci în propria memorie. Așa ceva constați în special la meciurile din campionatele importante, în niciun caz în prăpădita de caraghios denumita superligă. Dar la acest meci și-a meritat numele. Rapid a condus de fiecare dată, prin goluri marcate de jucători de origine germanică, un norvegian și un olandez, Christensen, respectiv Kramer. Primul cred că a fost cel mai bun de pe teren, prin tot ceea ce a făcut, dând asistul și la al doilea gol, executând excelent o lovitură liberă din banda stângă, pentru reluarea lui Kramer (în foto) cu capul, scăpat de marcaj. Un cuvânt bun și despre olandez, care n-a prea fost remarcat până acum, cu toate că și-a făcut mai mereu datoria, aducând un mare plus în defensiva Rapidului, cu toate că n-avea o carte de vizită ieșită din comun. Cine ia asemenea jucători e un mare meseriaș, atât agentul, cât și cel care-l ochește pentru a-l transfera. Rapidul a mai arătat că s-a specializat și pe scoaterea unor mingii grele de pe linia porții, după „bijuteria” din etapa trecută, a lui Koljić. CSU a jucat bine, având cum afirmam destule ocazii, undele foarte clare. Au egalat însă dintr-o eroare defensivă a adversarilor, când fundașul Ad. Rus a fost complet scăpat din marcaj, la un banal corner, marcând din careu cu capul. E drept că la scorul 0-1, dacă ar fi marcat Petrila, scăpat singur pe contraatac, probabil că aveam un alt epilog. Isenko însă a fost inspirat. Acest joc a arătat încă o dată ce ingrat este postul de portar. Aioani care a avut o mulțime de intervenții inspirate pe întreaga partidă, a avut intervenția din final la capul lui Etim, care a dus la penalty-ul transformat impecabil de Nsimba. Până la urmă însă nu este un punct chiar rău pentru Rapid, al cărui joc capătă consistență de la o etapă la alta.
FCV Farul – Csikszereda 3-0 (Vînă 14, Grigorian 40, Ișfan 70pen)
Era așteptată o replică mult mai bună din partea celor del Csikszereda, după ultimele sale apariții. Dar gazdele i-au luat tare din primele minute și n-au întârziat să marcheze. Ocaziile au continuat la poarta lui Pap, fiind salvat o dată și de VAR. Dar înaintea primei reprize, scorul s-a mărit, Grigorian redescoperindu-și calitățile de atacant, el fiind pasator decisiv și la primul gol, al lui Vînă. Repriza secundă a avut o intensitate mai scăzută, dar și așa, Csikszereda a meritat de la acest meci doar înfrângerea. Iar dobrogenii au mai marcat o dată, Ișfan a transformat un penalty, după un henț în careu al lui Pászka, la fel de inspirat ca atunci când vorbește limba română. FCV Farul leagă două victorii cu care bate din nou la porțile play-off-ului, în timp ce Csikszereda, după ce i-a fost stopată seria ajunsă la 7 partide fără înfrângere, rămâne pe nisipurile mișcătoare. Meciul a avut una dintre cele mai scăzute asistențe din acest sezon la Ovidiu. Puțin peste 1.500 de spectatori au fost prezenți în tribune la fluierul de start, iar multe dintre locurile arondate abonaților au rămas goale. Unul dintre motive rămâne lipsa de interes a nesimțitelor autorități locale și județene, care nu pun la dispoziția fanilor niciun mijloc de transport în comun, singura modalitate de a ajunge la stadionul aflat în câmp fiind autoturismele personale. Ca să nu mai amintim că lucrările la noua arenă din Constanța nu au început și nici nu există vreo dată exactă în acest sens, chiar dacă au trecut mai mult de doi ani de demolarea vechiului stadion. În semn de protest, galeria FCV Farul a afișat în timpul jocului două bannere cu mesaje clare: „Acasă doar în Primăverii” și „Idealul: înapoi pe Farul!”
Petrolul – FC Botoșani 0-0
După egalul Rapidului de la Craiova, FC Botoșani avea nevoie de cel puțin un punct la Ploiești pentru a fi prima în clasament la finele primei jumătăți a sezonului regular. Sarcina nu era ușoară, dar nici prea dificilă, căci Petrolul este departe de a avea o defensivă impenetrabilă. De altfel, în joc se vedea clar că FC Botoșani este mai echipă, mai combinativă, cu o tactică gândită, spre deosebire de echipa adversă, care se mulțumea doar să distrugă jocul adversarei și apoi pe tare și înainte. Ocazii au fost însă la ambele porți. Portarii însă și-au făcut treaba, iar la ploieșteni Neagoe a fost foarte inspirat în a-i da credit Krell. El avea să fie decisiv în obținerea acestui punct. Chiar dacă penalty-ul se ratează, intervenția sa a fost inspirată la execuția lui Mitrov, fostul jucător al Petrolului ratând nu doar victoria, ci și posibilitatea de a se răzbuna pe echipa care i-a dat puține șanse de afirmare. De aceea a fost și foarte supărat la final. Decizia acordării penalty-ului însă n-a fost foarte clară, chiar dacă VAR-ul a decis favorabil. Erau reluări din anumite unghiuri care confirmau faultul lui Krell la Kovatlyuk, iar altele din unghiuri diferite care arătau simulare. Poate că ratarea a făcut dreptate. Pentru că fusese mai înainte o fază asemănătoare în careul oaspeților. Ricardinho scăpase singur cu Anestēs, grecul a încercat să intervină prin alunecare, dar nu a atins mingea, Ricardinho fiind atins ușor, prăbușindu-se pe gazon, dar imediat după ce s-a ridicat a făcut semn că nu există circumstanțe pentru a se acorda penalty. Gestul portughezului a fost aplaudat și de Miron, căpitanul echipei adverse. În cele din urmă, punctul acesta o menține pe FC Botoșani pe prima poizție, dar totuși a rămas impresia că pentru ea era loc de și mai bine la acest joc.
Cifrele etapei
Jucători
Meciul 250 în Liga I: Radunović (FCSB)
Meciul 150: Ongenda (FC Botoșani)
Debut: Kaján (Csikszereda), Mărincean (FCV Farul)
Golul 50: D. Olaru (FCSB)
Golul 10: Pospielov (UTA)
Golul 1: Alberto Soro (Dinamo), Karō (Hermannstadt), Kramer (Rapid), Ad. Rus (CSU Craiova)
Antrenori
Cristiano Bergodi („U” Cluj) a primit golul 300 ca antrenor de LI
Echipe
Rapid a marcat golul 3200 în Liga I (prin Kramer)
CFR Cluj a primit golul 1100 (de la Karamoko)
Primul egal dintre Petrolul și Botoșani la Ploiești (într-a 11-a partidă disputată acolo)
Dinamo a izbutit s-o învingă pe CFR Cluj, după16 partide consecutive fără succes (12 înfrângeri + 4 egaluri), 06.05.2017 fiind data ultimei sale victorii până acum.
