Plecarea lui Louis Munteanu de la CFR Cluj era, până la urmă, inevitabilă. Când un atacant român are cifre bune, e tânăr și joacă într-un campionat care nu mai poate crește mult peste nivelul actual, apare tentația plecării. D.C. United i-a oferit exact ce sună bine pe hârtie: contract pe 3 ani și jumătate, statut de Designated Player și vitrina MLS-ului, un campionat care știe să vândă imagine chiar și atunci când produsul e inegal.
Despărțirea de CFR a fost una curată, elegantă, cu un mesaj sincer, fără exces de sirop. Louis a vorbit despre Cluj ca despre „acasă”, despre Dan Petrescu ca despre antrenorul care a crezut în el de la început și despre club ca despre un loc în care a crescut. Și nu sunt doar vorbe. În aproape 2 ani la CFR, Munteanu a adunat 63 de meciuri, 28 de goluri și 9 pase decisive. Cifre reale, nu umflate din penalty-uri norocoase. CFR a știut să-l pună în valoare, iar el a livrat. Din păcate, am mari dubii în ceea ce privește capacitatea sa de a gestiona celebritatea, să nu uităm că prin decembrie l-am văzut îmbrăcat în tricoul FCSB-ului. Și-l văd și pe la declarații, nu dă pe afară de deșteptăciune.
MLS nu te iartă dacă nu aduci valoare
De aici încolo, însă, începe partea pe care mulți o ignoră voit. MLS-ul nu mai e liga de pensionari de acum 15 ani, dar nici paradisul promis pentru fotbaliștii români. E un campionat fizic, cu ritm, cu deplasări absurde și cu foarte puțină răbdare pentru cei care nu produc imediat. Iar când vii cu eticheta de Designated Player, presiunea nu mai e implicită, e scrisă în contract. Istoria recentă ar trebui să-l facă atent. Răzvan Cociș, Alex Zotincă, Andreas Ivan, Deian Boldor, Mitriță, Enes Sali, Mățan, Băluță, Ștefan Chirilă, lista e lungă și rezultatele sunt aproape identice. Toți au plecat cu speranță, unii cu avânt și entuziasm, unii cu salarii foarte bune, aproape niciunul cu impact real și durabil. Nu pentru că n-ar fi avut calitate, ci pentru că MLS-ul nu așteaptă. Dacă nu intri rapid în ritm, devii rapid o piesă de schimb sau o problemă de buget.
Louis nu s-a dus la relaxare
Aici e miza reală pentru Louis Munteanu. Nu pleacă în America să se acomodeze un an, pleacă să decidă meciuri. D.C. United nu l-a luat ca proiect, l-a luat ca soluție. Dacă marchează, dacă se impune fizic, dacă înțelege repede jocul, poate fi excepția de care românii tot vorbesc de ani de zile. Dacă nu, americanii nu vor avea niciun scrupul să meargă mai departe fără el. Sper să nu ajungă prea curând sub formă de împrumut la FCSB, apoi cumpărat pe nimic de Unirea Slobozia, că așa arată parcursul fotbaliștilor noștri. Cei mai mulți au impresia că e ușor afară, nu, peste tot e mai greu decât în România. Talent există, vârsta e bună, experiența nu e de neglijat, dar MLS-ul nu e despre potențial, ci despre randament imediat. Pentru Louis Munteanu, mutarea asta e o oportunitate mare, dar și un pariu riscant. Nu cu fotbalul lui, ci cu capacitatea de adaptare. În State nu contează ce-ai fost în Europa. Contează ce faci în primele luni. Restul sunt amintiri bune pentru Instagram, fără tricouri cu FCSB, Dinamo sau Craiova.
