Astfel, România s-a clasat pe locul 22 din 24 de echipe participante. Un loc care contrastează cu trecutul glorios al acestei echipe.
M-am abținut să mai scriu despre handbal în ultimul timp. Și acesta fiindcă e ușor să emiți păreri, când de fapt e nevoie de soluții. Și, mărturisesc sincer, nu prea văd ce s-ar putea face pentru ca sportul cu mingea mică să redevină ceea ce a fost. Și mă refer, desigur, la soluțiile pe termen scurt. Și aceasta în contextul în care se află întreg sportul de la noi.
OPINIE / BURLACU scrie despre naționala masculină de handbal: Trecut glorios, prezent dezolant
Meciul cu Macedonia de Nord, de pildă, mi-a amintit că pe la mijlocul anilor 90 (CM 1993), Franța a învins România, pe intercepțiile lui Jackson Richardson, deși noi aveam 6 goluri avans cu 5 minute înainte de final… Atunci, imediat, la Focșani, s-au reunit cei mai importanți oameni ai handbalului nostru – Oțelea, Gațu, Marinescu, Botha, Ghermănescu șamd – și au stabilit, printre alte, că trebuie făcută o strategie, un mod în care trebuie să jucăm finalurile de meci.
Ei bine, de atunci și până astăzi sportivii noștri au mai pierdut partide pe final. Și nu numai la handbal, ci și la fotbal, de pildă. Iar eșecul cu Macedonia de Nord, survenit în ultima secundă, nu face decât să pună sare pe rană.
La CE de polo, România a ocupat locul 8
Desigur că putem scuza eșecurile prin lipsurile din sportul românesc. Doar că handbalul stă chiar foarte bine în ceea ce privește condițiile comparativ cu alte sporturi de echipe din țara noastră. Există echipe numeroase, practicanți, săli în care aceștia să-și desfășoare activitatea. Handbalul nu se compară cu polo-ul, de pildă, unde numeri pe degete bazinele în care se pot disputa meciuri, precum și echipele de seniori. Și cu toate acestea naționala masculină de polo a terminat pe locul 8 la Campionatul European, tot luna aceasta. Și, după ce a participat la Jocurile Olimpice de la Paris, a bifat acum o nouă calificare la Mondiale. Tot la competiția supremă va fi prezentă, anul viitor, și naționala masculină de rugby. Și putem spune din nou că handbalul la noi stă foarte bine comparativ cu sportul cu balonul oval, sport lipsit de stadioane și cu un număr de echipe / practicanți în continuă diminuare.
4
titluri mondiale a cucerit România prin echipa masculină la Campionatul Mondial de handbal în 7: 1961, 1964, 1970 și 1974. Tricolorii au mai obținut medalia de bronz în 1967 și 1990
Fără a o lungi prea mult, cred că situația naționalei masculine de handbal s-ar putea explica prin spusele lui Gheorghe Gruia de la ultima lui vizită în țară, în urmă cu câțiva ani: „Pe vremea noastră, prin sport puteai călători prin lume. Atunci, pentru un om normal până și o vizită în Bulgaria sau URSS se făcea cu mare greutate. Acum, românii au pașaportul în buzunar și cu ceva bani pot pleca oriunde. Pot merge în Noua Zeelandă dacă vor”. Altfel spus, generațiile trecute din România comunistă își câștigau prin performanțele din sport o oarecare libertate și ceva privilegii. Din 1990 încoace, în schimb, românii nu mai au nevoie de sport pentru a-și satisface anumite dorințe, plăceri, pentru a-și atinge unele obiective personale. Iar această realitate se observă și în handbalul nostru.
