România a terminat pe 5 în proba de bob-2 masculin, iar haterii ar spune că e degeaba, dacă nu e medalie. Într-o probă dominată de marile școli ale bobului, Germania, SUA și Elveția, într-un sport în care diferențele se fac la sutimi și la nivel de detaliu tehnic, echipajul Tentea–Iordache a rămas constant patru manșe și a rezistat presiunii finalului. Gândiți-vă că primele 3 locuri au fost ocupate de echipajele Germaniei, apoi a venit echipajul american, iar noi peste elvețieni și italieni sau țări care investesc enorm în bob.
Nu a fost o conjunctură favorabilă. Nu au fost abandonuri decisive. Nu a fost o cursă haotică. A fost stabilitate, pilotaj curat și gestionare lucidă a momentelor limită. România a intrat în manșa decisivă pe locul 5 și a ieșit tot acolo, păstrând diferența față de elvețieni și ținând aproape de poziția a patra.
54 de ani de așteptare
Ultima clasare similară la bob-2 datează din 1972, de la Sapporo. Mai bine de jumătate de secol în care România nu a mai contat real în această probă la Jocurile Olimpice. În acest interval, sporturile de iarnă au fost adesea tratate ca discipline marginale. Fără infrastructură consistentă, fără bugete competitive, fără centre moderne de pregătire, performanțele au venit sporadic și mai ales din efort individual. Locul 5 de la Cortina nu șterge aceste carențe, dar demonstrează că performanța este posibilă chiar și în condiții limitate. Iar asta schimbă perspectiva.
Un mesaj pentru sistem
Acest rezultat nu este doar al unui echipaj, este un test pentru sistemul sportiv românesc, dar mai ales un mesaj pentru cei care răspund de sportul românesc, de politicienii care se pozează doar cu sportivii, niciodată cu condițiile precare. Un loc 5 olimpic într-un sport tehnic și costisitor ar trebui să însemne: investiții coerente, continuitate în pregătire, sprijin real pentru generația următoare. Dacă performanța rămâne doar un episod festiv, ea se va consuma rapid și va fi uitată sau vor mai trece 50 ed ani.
Dacă devine punct de plecare pentru o strategie, poate produce efecte pe termen lung. Bobul românesc nu a urcat pe podium la Milano Cortina, dar a demonstrat că poate fi prezent în lupta pentru pozițiile care contează.
Într-un sport în care tradiția și resursele par să decidă totul, Tentea și Iordache au arătat că rigoarea și maturitatea competitivă pot echilibra diferențe considerabile. Au fost la 22 de sutimi de locul 4. În limbajul bobului, asta înseamnă aproape. Locul 5 nu este finalul unei povești, este, poate, începutul unei reveniri care nu mai are voie să întârzie încă o jumătate de secol.
100% de acord cu Consideratiile postate de Dl.Narcis Drejan. Am 30 de ani de activitate in Federatia Romana de Bob-Sanie si urmatorii 25 de ani, activitate la varf in FIBT-IBSF . Din anul 2000 am avut ocazia, ca maembru al grupului mare de Oficiali ai Federatiei Internationale (Juriu, Inspectori materiale) sa urmaresc indeaproape evolutiile Echipei Nationale de Bob ale Romaniei la toate competitiile importante: JO 2002, 2006, 2010, 2014, 2018, 2022. La 81 de ani, odata cu terminarea activitatii in cadrul IBSF am putut urmarii, in liniste, de acasa din fata TV, evolutia acestor baieti mininati ai lotului Romaniei. Da Dl. Narcis Drejan, aveti dreptate pe: langa un rezultat pe care iubitorii acestei discipline a-l asteapta de 50 de ani, locul 5 este si un semnal de alarma pentru ”Sistemul sportului” in Romania de astazi unde Mihai Tentea cu echipajul sau Bob 2 si 4 sant singurii sportivi de la Bob-Skeleton calificati la aceste JO 2026 Milano-Cortina