Vă mai aduceți aminte de meciul amical România – Belgia, de la 14.11.2012? A fost ultimul pentru naționala noastră din 2012. A fost o reușită a compartimentului de-atunci de la FRF care se ocupa cu contactarea adversarelor pentru asemenea partide, fiind vorba de una dintre cele mai bine cotate echipe din lume, reprezentativa „Diavolilor Roșii”. E adevărat că a ajutat pentru materializarea acestui meci amical și valoarea de-atunci a echipei noastre. Astfel, au putut fi văzuți jucând pe Arena Națională vedete ale fotbalului mondial precum De Bruyne, Lukaku, Witsel, Kompany, Fellaïni sau Vertonghen, printre alții.
Chiar dacă a fost amicală, partida a avut ritm, nerv și cursivitate, lăsându-se cu o răsturnare de scor în favoarea noastră. După un început mai bun, belgienii au deschis scorul în min. 22, dar ai noștri au egalat prin Maxim în min. 31, iar Torje (în foto) avea să înscrie golul victoriei în min. 66, transformând un penalty. Astfel, reprezentativa noastră a obținut o victorie de prestigiu, fie ea și într-un meci amical, dar în fața unui adversar de anvergură, ceva cu care nu prea ne-am mai întâlnit în ultimii ani. A fost însă o singură problemă, dacă-i putem zice așa. Luat de desfășurarea jocului, așa cum avea să recunoască peste ani, selecționerul Victor Pițurcă a efectuat 8 schimbări în repriza secundă. De ce a fost o problemă? Pentru că FIFA recomandase cu vreo doi ani mai înainte ca la partidele amicale internaționale, echipele să efectueze doar cel mult 6 schimbări. Nu am înțeles niciodată această măsură, având în vedere că un amical este destinat verificării potențialului echipei, funcționalității schemelor de joc, dar și a formei unor jucători după cum consideră fiecare selecționer. Dar nu acesta este subiectul acestor rânduri. Așadar, la pauză, Victor Pițurcă a făcut 6 schimbări, ieșind Găman, Pintilii, Nistor, Maxim, Grozav și Chipciu, intrând în loc Goian, Bourceanu, C. Lazăr, Torje, Bg. Stancu și Cr. Tănase. Apoi, în min. 59, Luchin l-a înlocuit pe Chiricheș, iar în min. 68, Șt. Radu pe Latovlevici. Așa, ca o paranteză, aportul ultimilor doi intrați a fost insignifiant. La final de joc, nu a avut nimeni ceva de zis, mai ales belgienii, primii care ar fi trebuit să fie afectați, nici arbitrul italian Mauro Bergonzi, care pe lângă faptul că a fost un amical, și-a dat seama că nu a fost nimic în neregulă. Astfel, partida a fost recunoscută de FIFA și astfel luată în considerare la stabilirea acelui FIFA ranking (cel care contează adesea la tragerile la sorți ale competițiilor oficiale, pentru stabilirea urnelor valorice).
După ce au trecut aproape trei ani de la acel meci, s-au găsit niște lucrători din presă, ziariști nu-i pot numi, de la Gazeta Sporturilor de-atunci (între timp plecați), corecți nevoie mare, care în lipsă de subiecte, au trimis un mesaj către FIFA solicitând un punct de vedere. Li s-a răspuns că „potrivit raportului oficial, jocul s-a disputat în conformitate cu reglementările în vigoare! S-au făcut 6 schimbări, prin urmare a fost considerat un joc valabil”. Vrând însă să ducă răul până la capăt, respectivii au trimis un nou mesaj către forul mondial cu marea… dezvăluire a celor opt înlocuiri. Prin acesta însă și-au atins scopul, făcându-i pe cei de la FIFA să nu mai recunoască acel meci. Mare vitejie ce au izbutit!
Că acei „vidanjorii” de la GSP au făcut asemenea mizerie, să ne forțăm în a le da circumstanța atenuantă a goanei disperate după senzaționalul ieftin. Mirarea a venit de la faptul că tacit, FRF a mers pe aceeași cale, scoțând fără discernământ acel meci din palmares, cu toate că nu impunea nimeni acest lucru, nici FIFA! Era scos doar din calculul acelui Ranking, dar în niciun caz din palmares. Nici măcar belgienii, care mă repet, ar fi fost principalii beneficiari, evitând astfel o înfrângere, l-au păstrat în palmaresul lor. La fel și pe site-urile internaționale. Doar FRF nu. FRF cea care de obicei nu știe cum să pună tot felul de piedici presei, de această dată a fost în același cuget și simțire. Ceea ce înseamnă că a fost o colaborare din interior de-acolo cu amintiții „vidanjorii” de la GSP. O decizie însă cu totul de neînțeles, căci în mod normal, o federație ar fi trebuit să-și apere palmaresul, fiind propriul interes ca acesta să fie cât mai bun, așa cum îl făcea respectiva victorie de prestigiu. Ca să nu mai spun că astfel sunt ciuntite aberant cifrele jucătorilor prezenți atunci în teren, practic o bătaie de joc față de munca lor. Probabil că au vrut să dea o lovitură administrației „dictatorului” Mircea Sandu, căci acea victorie a fost reușită în timpul ultimului său mandat.
Eu însă l-am păstrat și așa va rămâne până mă duc pe lumea ailaltă. De fapt acolo trebuie să rămână în orice bilanț. Și cred că îmi pot da cu părerea pe acest segment mai mult decât oricare de la FRF.
De ce am reamintit toate acestea? Pentru că am văzut aseară o partidă amicală, Germania – Ghana, jucată la Stuttgart. A fost 2-1, iar echipa gazdă a făcut… 8 schimbări! Sună cunoscut. Însă sunt convins că DFB (federația) nu va scoate acest meci din palmares, cum sunt și mai convins că nu vor exista „vidanjori” din presa germană care să reclame la FIFA cele 8 schimbări…
