”La Sfântu Gheorghe s-a furat un steag al Ungariei de pe gard și apoi s-a scandat Ria-Ria-Hungaria” sau ”Galeria lui Sepsi cântă în limba maghiară!” sau ”La stația de amplificare s-a pus un cântec xenofob la adresa suporterilor lui Sepsi”.
Acestea sunt genul de știri care răzbat dinspre Covasna. Răzbat, pentru că se consumă. Orice ce se îmbracă în înveliș iredentist are șanse să se citească, să se prizeze. Disputa româno-maghiară începe în bancuri și se termină în perorații ideologice unde toată lumea pretinde că are dreptate.
Sepsi riscă, nedrept, să treacă drept o echipă a disputei interetnice și mai puțin ca o entitate a fotbalului. Da, e adevărat că la meciul cu Dinamo cineva (se susține că era un fan dinamovist, care a înșelat vigilența cerberilor așezându-se într-un scaun cu rotile) a luat un steag al Ungariei de pe gard. Dar la fel de adevărat e că Sepsi a bătut clar, cu 2-0, pe Dinamo! Despre asta nu vorbim?
Ba da, trebuie să vorbim! Sepsi n-a pierdut în play-out și nici în alte ultime două meciuri din sezonul regulat. A ratat în ultimele săptămâni trei victorii pe care minutele de prelungire le-au transformat (doar) în remize. E adevărat, a egalat la Chiajna la ultima fază și a învins la spartul târgului pe Gaz Metan, dar acestea sunt doar trei puncte în plus, pe când cei trei de 2-2 rezultați din 2-1 înseamnă 6 puncte mai puțin. Cu ele, Sepsi ar fi fost salvată. Fără ele, încă nu e!
Se poate rezuma totul prin ideea că Eugen Neagoe e un maestru al play-out-ului. E adevărat, anul trecut l-a parcurs integral fără înfrângere la Iași, acum i-a străbătut prima jumătate tot neînvins, la Sfântu Gheorghe. Dar poate că nu ține doar de măiestria de a naviga în playoff, ci, în sens mai larg, de a te pricepe la fotbal și la antrenorat.
OSK a parcurs toamna cam cu același lot cu care a și venit în prima ligă, și dacă rămânea cu el, poate că acum retrogradarea era deja ștampilată. În iarnă, însă, s-au adus 13 jucători noi. Asta, ca antrenor înseamnă să-ți asumi răspunderea unor transferuri, să-i lămurești pe conducători că aceia și nu alții sunt oamenii cu care-ți propui s-o scoți la capăt. Iar pentru asta, trebuie să câștigi încrederea conducătorilor.
Altfel, dacă nu-ți iese, tu, antrenor, pleci după câteva etape, iar ei, conducătorii, rămân cu jucătorii sub contract.
Dalmau, de prin ligile inferioare spaniole. Croatul Jure Obsivac, de la Atyrau, din Kazahstan. O să se pună întrebarea cine e Atyrau. Atyrau e Atyrau, dar cine e Sepsi? Felipe Oliveira, care a jucat în tinerețe la Chelsea și a petrecut șase sezoane la Videoton, în Ungaria. Marko Simonovski, un macedonean venit de la FC Lahti, nici măcar de la concitadina Kuusysi. Și, mai ales, Tandia, decarul cu meniscul operat de patru ori, omul care a răpus-o pe Dinamo. Tandia vine de la Tours, ultima din liga a doua franceză. Când spui Tours, spui întâi catedrală, abia apoi fotbal. Iar la Tours, Tandia nu prea juca.
Singurii oameni cunoscuți, tangibili, verificați, pe care i-a adus Neagoe în iarnă au fost Vieira, fostul căpitan al Pandurilor, cel care între timp ajunsese în liga a doua turcă, Kuku, nigerianul trecut pe la Clinceni, Tg. Mureș sau Botoșani, Daisuke Sato, fundașul stânga filipinez care a fost și la Iași și mai ales portarul Râmniceanu. Campion cu Viitorul (auto)propus la Steaua, Râmniceanu surprindea prin semnătura cu Sepsi. Dar la fel de surprinzătoare ca venirea a fost și plecarea. După câteva meciuri neconcludente, în care portarul n-a fost ce trebuia să fie, a survenit rezilierea, Neagoe asumându-și să ducă sezonul cu doar doi portari, Niczuly și Fejer, nerecomandați de cine știe ce biografii. După cum tot repede a survenit și rezilierea cu Patrick Petre, în lot rămânând doar trei jucători U21, Hamed, Dima și Veres, dintre care ultimul, extrem de puțin folosit.
Nu e ușor să-i faci pe oamenii ăștia să semneze contracte cu o echipă care în iarnă era aproape condamnată, și nici nu știi pe ce perioadă să le facoi contractele. Scapi? Nu scapi? Sunt genul de înțelegeri la care anexele trebuie să fie mai stufoase decât contractele în sine.
Dar și mai greu decât să-i convingi să semneze e să-i faci să joace într-un ansamblu uns, solid și chiar estetic uneori, așa cum e Sepsi. Revelația primăverii1
