Punând marea victorie U21 cu Croația exact acolo unde trebuie ea pusă, adică în prim-planul rezultatelor all-time ale fotbalului nostru (nu e nicio exagerare!), să ne gândim totuși că noua cucerire a binomului fotbal-televiziune, VAR-ul, și-a pus puternic amprenta asupra meciului din Republica San Marino!
Nu, n-am fost cu nicio centimă favorizați de arbitraj, acest rotund și reconfortant 4-1 fiind oglinda superiorității noastre clare, imaginea limpede a ceea ce s-a întâmplat pe teren. Însă faptul că două decizii cheie, penalty-ul de la primul gol (decisiv în desfășurarea ulterioară a evenimentelor) și acordarea golului patru (important și el, pentru că golaverajul s-ar putea să aibă un rol hotărâtor în matematica accesului în semifinale) s-au luat în urma consultării îndelungi și amănunțite a sistemului video.
Deciziile ne-au fost favorabile nouă, însă au fost cu totul juste! Dacă s-ar fi judecat doar după percepția ochiului uman, România ar fi fost net dezavantajată. Centralul scoțian, altfel extrem de corect, autoritar și excelent pregătit fizic, n-ar fi observat niciodată hențul apărătorului croat, iar asistentul ar fi sancționat în mod eronat o poziție de ofsaid inexistentă a lui Adrian Petre.
Dacă nici după aceste întâmplări nu înțelegem că VAR-ul nu mai e un snobism, ci un ajutor de o importanță deosebită pentru fotbalul contemporan, înseamnă că vom continua să ne furăm singuri căciula, ascunzându-ne în spatele clasicei, comodei și convenabilei explicații cu lipsa de fonduri!
Nu există să n-ai bani pentru VAR! Arbitrajul video a ajuns pentru fotbal ca apa pentru plante, nu se mai poate fără el. Cu ajutorul sistemului video, ierarhiile sunt cele corecte, învingătorii sunt de cele mai multe ori cei îndreptățiți să câștige.
Amânând la nesfârșit importul acestei tehnologii decisive în stabilirea învingătorilor, credităm mai departe echivocul, întoarcem pe toate fețele niște decizii confuze și dăm gir expertizei unor arbitrii care deși ar fi întotdeauna bine intenționați (mai sunt și situații în care acest nivel moral nu e atins), n-au cum să observe ceea ce surprind camerele video.
Ne plângem ba că e nu știu câte sute de mii de euro, ba un milion, ba un milion și ceva pe sezon. LPF și FRF tot semnează contracte cu diverși sponsori (chiar ieri Liga a adus o casă de pariuri, pentru 1,2 milioane de euro pe an), dar bani pentru VAR nu sunt niciodată. Cheltuim cu dezvoltarea fotbalului pe uliță, la sate și în alte spații neconvenționale, dar nu ne dă mâna să alocăm bani arbitrajului video. Vorbim de drepturi tv totale la Liga I de peste 30 de milioane pe sezon și cu doar 5 procente din această sumă am rezolva disputele și polemicile care parcă nu se mai sfârșesc. Nici nu e nevoie de 5 la sută, dacă asigură Liga și Federația o parte din costuri, cluburile de primă divizie n-ar trebui să dea mai mult de două-trei procente din banii, foarte mulți, pe care-i primesc pentru un spectacol de multe ori de calitate discutabilă.
Dacă ne vom mai lamenta că nu putem să aducem VAR-ul, nu ne va crede nimeni. Neaducându-l imediat, din campionatul care va începe în curând, înseamnă că, guvernați de alte interese, n-avem niciun chef să-l aducem!
