La 60 de ani de la câștigarea primului titlu mondial din cele patru la handbal (1961, 1964, 1970 și 1974), naționala masculină a suferit un eșec neașteptat (25-30) cu Kosovo. Și aceasta după ce remizase în meciul tur. Dincolo de tristețea pe care o provoacă aceste rezultate, ele nu sunt, totuși, de neexplicat.
Deranjant pentru fanii sportului cu mingea mică de la noi n-a fost eșecul în sine, ci faptul că a fost înregistrat în fața reprezentantei unei țări cu nici două milioane de locuitori. A unei reprezentative care se află în a patra grupă valorică din Europa. Adică în ultima. Ceea ce nu este, totuși, o premieră. În noiembrie 1997, aceeași reprezentativă masculină de handbal a României a suferit cea mai severă înfrângere din istoria ei: 22-35 la Skopje, cu Macedonia. Adică tot cu o formație fără vreun mare palmares în acel moment și reprezentând tot o țară cu două milioane de suflete… Și, în plus, la acel insucces au participat handbaliști cu o carte de vizită deosebită precum Licu, Toacsen, Beșta, Prisăcaru, Voica.
Și într-un caz, și în celălalt, avem de-a face cu adversari proveniți din spațiul fostei Iugoslavii. Ceea ce ar explica situația. În sensul că atât sportivii din Kosovo, cât și aceia din Macedonia de Nord au moștenit dârzenia, combativitatea, dăruirea, atașamentul celor ai fostei republici federative. Iar o sumedenie de exemple arată că România a făcut un adevărat complex în fața Iugoslaviei, în timp. Dacă ne referim la naționala masculină de handbal avem câteva ediții ale Jocurilor Olimpice în care, după ce învingeau formații ceva mai tari, precum URSS, la Moscova, în 1980, tricolorii se înclinau în fața „plavilor”. Complexul s-a transmis în timp până în zilele noastre și de el suferă și naționala feminină de handbal, care a ratat calificarea la CE din 2006 în fața Serbiei și Muntenegrului după ce câștigase medalia de argint la CM din Rusia, cu un an înainte. Iar „Complexul iugoslav” îl resimțim și în alte sporturi de echipă, precum fotbalul, baschetul sau poloul. Ceea ce mă face să cred că eșecul din „dubla” cu Kosovo nu este, totuși, întâmplător.
