Vorbim despre doi imenși fotbaliști, despre doi idoli ai contemporaneității, așa că se cade să fim cuvincioși și să facem reverențe fiecărui gol, fiecărei pase și fiecărei respirații a celor doi iluștri. O planetă întreagă e la picioarele lor și ne pomenim noi, niște amărâți de românași, să-i certăm pe zeii mileniului trei! Dar de ce-i certăm, ce-avem cu ei?
Cu Curaçao? Zău, chiar așa?
Din noaptea de marți spre miercuri, Pământul și-a schimbat nițel viteza de rotație. Asta după ce Messi a trecut de pragul celor 100 de goluri marcate pentru echipa națională a Argentinei. Ba chiar a ajuns la 102 (în 179 de selecții), pentru că Lionel a marcat de trei ori în poarta reprezentativei Curaçao, pe care campioana mondială a răpus-o cu nemilosul 7-0!
Careul lichtensteinezo-luxemburghez
Messi a bătut suta, și-a consolidat poziția de challanger, după ce liderul mondial în domeniu, CR7, și-a dus cifra reușitelor în tricoul Portugaliei la 122 (în 198 de selecții). Zilele trecute, într-un interval de doar 72 de ore, Cristiano Ronaldo a reușit un careu perfect, patru goluri, două în poarta Liechtensteinului și altele două în poarta Luxemburgului. Rețineți rezonanța numelor care au fost cărnile de tun ale lui Leo și Cristiano: Curaçao, Luxemburg, Liechtenstein. Cum să nu dai goluri? Nu se poate prilej mai nimerit decât un astfel de meci ca să-ți îmbunătățești cifrele.
Cu Omul Vineri, în curând
La 38 de ani, câți are CR7, orice jucător își cruță forțele cu liliputanii, pentru a fi „verde” în meciurile grele. Nu și omul nostru, care abia așteaptă câte un astfel de meci (ar mai fi trebuit și unele cu San Marino sau cu Gibraltar) pentru ca producția sa de goluri să sporească. La fel și pentru Messi, după Curaçao poate ar mai trebui niște partide cu insulele caraibiene pe care a crescut capre Robinson Crusoe. Poate că adversarii îl vor avea în poartă chiar pe celebrul Man on Friday, Omul Vineri…
Bietul Gerd Müller
Zâmbind un pic la aceste „realizări”, privim spre golgeterii altor vremuri. Observăm că marele Gerd Müller a dat 68 de goluri în 62 de selecții pentru Germania de Vest, adică mai mult de un gol pe meci. Sigur că și în anii aceia mai erau câte o Maltă, câte un Luxemburg sau câte un Cipru. Dar întâlneai o singură Uniune Sovietică (foarte puternică), o singură Iugoslavie (tare de tot, și ea), nu fărâmele acestora, mult mai slabe decât „sbornaia” sau decât „plavii”. San Marino încă nu juca în UEFA, Gibraltarul era doar o stâncă populată cu maimuțici simpatice, nu o echipă națională, iar despre Curaçao se știa doar că e un lichior albastru, nu un adversar cu care să-ți lustruiești palmaresul. Uneori avem senzația că ne-am întors pe vremea lui nea Nicu, iar în loc de știuleți la hectar, ne-am apucat să raportăm goluri!
