Partidele considerate a fi cele mai importante din această rundă au fost din nou învăluite în acuze, erori de tot felul, injurii, voci ridicate. În ambele, s-au întâlnit câteo bucureșteană vs câteo clujeană.
Hermannstadt – UTA 0-0
Uvertura etapei a fost un meci în timpul căruia a plouat destul de mult. Mai puțin cu goluri. Ambele echipe însă au avut ocazii destul de mari de a le aduce, însă s-a ratat, chiar s-a opus bara. Bara au dat-o gazdele (prin Chițu), dar oaspeții au avut mai multe ocazii clare. Principala realizare a celor de la Hermannstadt este că au ajuns la al 8-lea meci consecutiv fără înfrângere. Însă dacă ar fi câștigat, s-ar fi apropiat la doar două puncte de Rapid și Petrolul, echipele de pe locurile 6-7, deci pe „buza” play-off-ului, care în această rundă au pierdut. Dar privind partea plină a paharului, orice punct e binevenit.
Unirea Slobozia – Dinamo 1-3 (Gele 43 / Hakim Abdallah 35, 82, Selmani 90+2pen)
Adrian Mihalcea a întâlnit echipa de care îl leagă multe lucruri din punct de vedere sufletesc. Dar când se uita la clasament, ieșea imediat din starea de melancolie în care probabil că se adâncise câteva momente. Așa că echipa sa a abordat cu același curaj și această partidă cu un adversar mai bune cotat. Dar în câte partide nu are ea un asemenea adversar? Dinamo însă a dominat și a deschis scorul. A fost ziua de grație a malgașului cu origini în Reunion, Hakim Abdallah el marcând primul gol. Spre finalul primei reprize, VAR-ul a răsplătit o acțiune personală excelentă a lui Gele, care a luat o acțiune pe cont propriu și la capătul acelei curse a șutat din marginea careului în transversală, imaginile video arătând apoi că din cădere, mingea a depășit linia porții. A fost însă singura bucurie a celor de la Slobozia din acest meci, căci chiar dacă n-a fost cea mai inspirată, dominarea dinamovistă avea în cele din urmă să aibă efecte, izbutind să marcheze de două ori, goluri prin care alb-roșii au obținut o importantă victorie.
FC Botoșani – Sepsi 0-0
Al doilea rezultat alb al etapei, între două echipe care aveau destule lucruri în comun, datorită oamenilor, mulți și importanți, care au evoluat la cele două grupări. Ambele însă aveau mare nevoie de victorie. Echipa gazdă pentru a mai ieși din străfundurile clasamentului, cea oaspete în cursa sa de a prinde play-off-ul. Precum afirmam mai sus despre Hermannstadt și ea putea profita de eșecurile Rapidului și Petrolului, ba ea chiar le-ar fi depășit dacă ar fi învins, situându-se pe mult râvnitul loc 6. Însă prestația din Moldova nu i-ar fi dat dreptul la o victorie, căci FC Botoșani a jucat un pic mai bine. De altfel, antrenorul Valentin Suciu a recunoscut după meci că echipa sa nu și-a regăsit ritmul în această partidă. La un asemenea meci fără goluri nu ar mai fi prea multe de spus. Ar fi de amintit doar acea situație hilară din finalul primei reprize, când neexperimentatul arbitru ieșean, Vlad Băban, i-a rechemat pe jucători înapoi, după ce inițial fluierase finalul, dându-și seama că mai era un minut!
Oțelul – FC Buzău 2-1 (Maciel 7, 71 / Jipa 45+2)
Meci foarte important în lupta pentru evitarea retrogradării. Cei de la Oțelul au început bine, profitând de această stare de fapt și deschizând repede scorul, prin Maciel. Mai era însă mult până departe, căci așa cum era de așteptat, oaspeții au căutat să revină. Budescu rămâne un om foarte important pentru FC Buzău, de la el pornind cele mai periculoase acțiuni pentru poarta gălățeană, fie că o făcea personal, fie că își punea coechipierii în poziții favorabile. Așa s-a întâmplat și la unicul gol al echipei sale, când a trimis un șut superb din lovitură liberă, de la aproape 30 m, portarul respingând în corner, din care tot Budescu a executat periculos până în careul mic, unde jucătorii Oțelului s-au precipitat și nu au reușit să respingă prea departe, Jipa șutând din preajma careului. Echipa buzoiană a avut o bună perioadă inițiativa în partea a doua, dar cea care a marcat a fost echipa gazdă. Același Maciel a luat o acțiune pe cont propriu, trecând cu ușurință de Cestor și finalizând din careu. Este clar că portughezul, nu numai că a preluat banderola de căpitan de la plecatul Cisotti, dar a devenit și liderul din teren al acestei echipe gălățene. Și iată cum, după șase partide fără succes, Oțelul a reușit să spargă gheața. Este prima victorie și pentru Ovidiu Burcă, de când a fost instalat pe banca acestei echipe. Și abia a 3-a victorie de pe teren propriu din acest sezon pentru această grupare, explicabilă astfel și bucuria de la final, atât a celor de pe teren, cât și a celor din tribune.
„U” Cluj – Rapid 2-1 (Masoero 20, Thiam 79 / Christensen 35)
Logic, un punct de atracție al etapei, de la care ambele combatante așteptau mult. Iar cele din teren au corespuns așteptărilor, ambele echipe etalând un fotbal bun, având pe rând ocazii și situații de dominare. Ținut rezervă în primele două etape din acest an, fundașul Masoero a profitat de absența lui Iul. Cristea, reapărând pe teren unde s-a dovedit din nou decisiv în ofensivă, marcând un gol foarte important, prin care echipa sa a deschis scorul. Așa cum era de așteptat, încet-încet, oaspeții au revenit în joc și după doar un sfert de oră au egalat, prin prima reușită a lui Christensen în România, la o fază la care a participat un alt fotbalist provenit din nordul Europei, Käit. Partea a doua a fost echilibrată, gazdele având ceva mai multe ocazii, dar Aioani a avut câteva intervenții de excepție. Cu 10 minute înainte de final însă, nu a mai avut ce face la șutul lui Thiam, care înainte de a trage, aflat cu spatele la poartă, a stopat elegant mingea, pe piept, în același timp și pivotând. Păcat că meritata victorie clujeană a fost umbrită de faza din final, când van der Werff l-a călcat complet aiurea în careu pe Cr. Manea, care s-a prăbușind, țipând. Din camera VAR însă nu a venit vreun semnal, așa că s-a fluierat finalul partidei. Din acel moment până în prezent și probabil și pe mai departe, Șumudică a face scandal. Lucrurile au degenerat într-atât, încât până calmul și civilizatul președinte al Rapidului, Viorel Moldovan, îi impută prin telefon comentatorului Emil Grădinescu, cu care avea o relație bună fiind și colegi de emisiuni adesea, că nu ar fi spus hotărât că a fost penalty. Din nou, până mai ieri oropsita „U” Cluj este arătată cu degetul de unii, drept marea manipulatoare a acestei ediții. Ceva ce îmi amintește de Borcea, acum ceva ani, când se minuna că Paszkany, pe-atunci conducătorul lui CFR Cluj, devenise mai tare în jocul de culise ca ei, cei care până atunci făcuseră și desfăcuseră.
CSU Craiova – CSMP Iași 4-1 (Baiaram 2, Al. Mitriță 42, 49, Cicâldău 79 / Alin Roman 45+1)
După meciul din prima etapă a acestui an, Oțelul – Petrolul, în care au dat piept doi antrenori proaspăt instalați, iată că și în această etapă s-a întâmplat un lucru similar la acest meci de la Craiova. Ambele bănci aveau noi locatari, abia instalați în săptămâna premergătoare partidei, Mirel Rădoi, la CSU, Vasile Miriuță, la CSMP. Acesta a fost singurul lucru interesant din acest joc, căci altfel, nu a avut istoric, echipa gazdă impunându-se clar. Repede, după joc, finanțatorul Rotaru s-a grăbit să se bucure și să remarce jocul echipei sale, vrând să demonstreze ce inspirat a fost el cu această nouă schimbare pe banca tehnică. Însă el uită sau se face că uită că „șocul la echipă” foarte drag lui, poate ține foarte puțin, chiar o etapă. Și la echipa ieșeană s-a arătat a fi tot un șoc decizia de același gen a lui Cornel Șfaițăr, căci jocul prestat a arătat mult mai rău ca în perioada Săndoi. CSMP intră serios în pielea unei candidate perfecte la retrogradare.
FCSB – CFR Cluj 1-1 (Miculescu 57 / Louis Munteanu 53)
Conform situației din clasament de dinaintea etapei, dar și a istoricului din ultimul deceniu, acesta a fost derby-ul etapei. Acesta arăta însă dezechilibrat, deoarece echipa gazdă s-a trezit lipsită, din diverse motive, de o pleiadă de jucători foarte importanți, poate cei mai importanți: Olaru, Șut, Bîrligea, Oct. Popescu, la care pe ultima sută de metri s-a adăugat și Musi, răcit. Probabil că acesta din urmă a răcit, etapa trecută, când s-a zvârcolit în careul UTA-ei, pe acel gazon rece, până a primit penalty… A avut și CFR unele absențe, gen Tahtsidēs ori Simão Rocha, dar incomparabile cu cele ale adversarei. Apoi, FCSB venea după un meci foarte greu cu Manchester United, de fapt după o întreagă campanie europeană epuizantă. Colac peste pupăză, a mai rămas și în inferioritate numerică, după ce Fl. Tănase a primit meritat al doilea cartonaș galben, în minutul 75. Având în vedere toate aceste avantaje de care a beneficiat în acest joc, marea perdantă a acestei remize este CFR Cluj. Aceasta din cauză că din nou a jucat fricos, ca o echipă mică. De altfel, după amintita eliminare a lui Fl. Tănase, în loc să se năpustească asupra adversarei aflată în evidentă dificultate, jucătorii clujeni mai aveau puțin și încingeau o horă a bucuriei, că pot păstra rezultatul de egalitate. Abia pe final, când roș-albaștri erau sleiți de puteri, cei de la CFR s-au făcut că încearcă mai multe acțiuni de poartă. Păcat de reușita de excepție a lui Louis Munteanu (în foto), care s-a debarasat cu mare ușurință de un fundaș bine cotat precum Mihai Popescu, pentru a sălta apoi elegant mingea peste Târnovanu. Este un atacant de mare potențial, dar nu are coechipieri de valoare care să-l cultive așa cum trebuie. La meciul acesta s-a văzut cel mai bine cum acest jucător speranță al fotbalului românesc, se irosește, din cauza lipsei unei susțineri pe măsură în joc și a unei tactici nefericite adoptate de antrenorul său, care se calează în proporiție covârșitoare pe defensivă, foarte puțin pe ofensivă. Iar defensiva gafează când ți-e lumea mai dragă, luând un gol copilăresc de la Miculescu, ca la o joacă din aceea de vacanță de pe malul mării când încerci să nu lași mingea să cadă, lovind-o numai cu capul. Cât de mult ar putea să-i coste aceste puncte pe cei de la CFR. Numai dacă privești clasamentul actual vezi că în cazul unei victorii ea ar fi fost pe locul 2 și FCSB pe 4, exact invers de cum este acum. Și acest meci a avut scandalurile lui. Nu în teren, ci în jurul lui, ambele părți acuzând nici mai mult, nici mai puțin, decât viciere de rezultat! Iar Dan Petrescu, în loc să-și reproșeze tactica deplorabilă adoptată la acest joc, s-a plâns din nou fără fundament de… nefericitele programări la care este supusă biata sa echipă.
FCV Farul – Petrolul 2-1 (G. Iancu 35pen, I.S. Cojocaru 88 / Jyry 45)
Ultimul meci al etapei le-a opus pe două echipe apropiate valoric, dar cu griji diferite. Surprinzător, Petrolul era cea cu gânduri mai sus, la play-off, în timp ce FCV Farul, după abundența de rezultate nefaste din ultima vreme, se temea să nu alunece mai jos în clasament. Meciul a semănat într-o oarecare măsură cu cel de la Galați, nu degeaba au avut același rezultat, 2-1 pentru gazde, cu aceeași evoluție a scorului, dar și cu același stil. Cu gazdele încercând primele, apoi oaspeții revenind și controlând jocul. Pentru ca lovitura decisivă să o dea acest talentat I.S. Cojocaru, venit de pe bancă și să nu uităm că în startul sezonului trecut a fost împrumutat la Petrolul, dar nu a fost utilizat nici măcar o secundă! Bucuria-extaz de la final a lui Hagi a spus totul despre cât de mult a însemnat pentru el și cei din jur această victorie. Din nefericire, căpitanul gazdelor, Larie, după ce a absentat o lungă perioadă tot din cauza accidentărilor, a ieșit prematur din teren, punând cu greu un picior pe pământ.
Urmează singura etapă intermediară din a doua parte a sezonului 2024/25.
Cifrele etapei
Jocul 150: Rivaldinho (FCV Farul)
Jocul 50: Hakim Abdallah (Dinamo), Micovschi (Rapid), Thiam („U” Cluj)
Debut: A. Șfaiț (CFR Cluj), C. Creț (CSMP Iași), Skorup (Sepsi), Alisson Safira (CSU Craiova)
Golul 10: Maciel (Oțelul)
Golul 1: Christensen (Rapid)
A primit golul 2.400 FCSB (de la Louis Munteanu)
