Observ din ce în ce mai mulți influenceri din ăștia care se vând pe un tricou al echipei naționale, care încearcă să schimbe realitatea, ai impresia că suntem în romanul 1984, al lui George Orwell, sau în Ferma animalelor, capodoperă scrisă de același autor britanic. Fotbalul românesc s-a îmbrăcat într-un marketing galben și ești crucificat atunci când încerci să spui adevărul, știm, sună mult a marxism, dar neo-marxismul este o formă periculoasă care atacă libertatea de exprimare. Și o vedem cu toții în fiecare zi.
Fotbalul nostru e o ciorbă de potroace
Chiar dacă am câștigat un amical în Portugalia, la U21, 1-0, selecționerul Daniel Pancu a venit cu niște vorbe extrem de tăioase pentru realitatea fotbalului, încercând să tempereze efervescența falsă din jurul fotbalului. Pancone a explicat că e foarte greu să iei un lot național, care se întâlnește de două ori pe an, cu fotbaliști selectați din toate colțurile lumii, dar care n-au avut o bază. Și spune cu subiect și predicat: “Copii și juniori antrenați de mici, cu metodologie comună, cu viziune comună, dar lumea e refractară în România, sunt lucruri care trebuiau să se întâmple de mult timp. Sunt lucruri care vin de la juniori. Eu ca să fac antrenez relația asta de joc am nevoie de cel puțin o lună. Fotbalul românesc e un amalgam de idei, de moduri de a interpreta fotbalul, e o ciorbă, o amestecătură”. Imaginați-vă să ai un centru național, cu o generație care să crească de la 14 ani, așa cum se întâmplă în Olanda, Portugalia, Spania, Germania, și dacă apare vreun Messi, normal că va fi convocat, dar nu e cazul la noi.
Mi-e teamă ca Pancu să nu fie cumva convocat prin birourile Federației și să i se reproșeze că spune niște adevăruri dureroase, care nu-s în concordanță cu marketing-ul ce asccunde dezastrele sau prăbușirea fotbalului. Sincer, Pancu are dreptate 100%, când afirmă că fotbalul nostru e o ciorbă, doar când te uiți la cum este organizat, Liga I are un sistem, a doua altul, a treia complet diferit, iar la copii și juniori sunt importante diplomele, laudele, chiar dacă acei tineri nu vor ajunge să debuteze nici măcar la Recolta Dănceu. Federația profită de o generație bunicică, una care e undeva în primele 16 din Europa, dar după ce am luat gol de la San Marino și ne-a învins Bosnia, orizontul nu este prea senin. Și cel mai probabil ne vom trezi din nou într-un vid, așa cum a fost după Euro 2008 și iarăși va fi nevoie de aproape 14-15 ani să refacem din temelii fotbalul.
Olanda ne-a mai dat o lecție
Și a fost marți seară și meciul cu Olanda, la U21, unde s-a jucat la o singură poartă, iar 0-2 este cel mai bun rezultat, pentru că putea fi 8 sau 9-0, fără nicio emoție. Noi n-am fost lăsați să jucăm, olandezii sau locuitorii din Țările de Jos, deși Luciano Valente (marcatorul primului gol) e italian, s-au distrat pur și simplu cu o echipă ștearsă, fără nicio șansă. A fost cam ca la Euro, în optimi, când Olanda n-a avut milă de noi și a simțit încă din primele minute că meciul e câștigat, și aici nu e vorba de atitudine, că oricât de multă atitudine ai avea, valoarea se simte de când pășești pe gazon. La 0-3, se încercase o penibilă vină la adresa arbitrilor, cum am făcut și cu Bosnia. Probabil că noi trebuie să pierdem cu 5 sau 6-0 să nu mai căutăm alibiuri. Dar și astea cu arbitrii vin tot din fotbalul românesc, pentru că etapă de etapă se vorbește despre greșelile din arbitraj, e alibiul perfect pentru orice nivel, mai ales atunci când ești foarte slab valoric. Ce bine ar fi să avem mai mulți oameni ca Daniel Pancu, oameni care să spună adevărul, să explice ce e de făcut, dar mai ales să se treacă la treabă. Că la noi se vorbește foarte mult, se aduc argumente, ba chiar ți se spune ce ai de făcut, dar cine face?
