„Play-off-ul unic, echilibrat, pe muchie de cuțit, cum nu s-a mai văzut” s-a dovedit până la urmă doar un fâs al unor ziariști nesătui de senzațional ieftin. A fost unul dintre cele mai previzibile de când există acest sistem nefericit. Cum era de așteptat, CFR n-a câștigat la Craiova, așa că FCSB era deja matematic campioană înainte de a juca meciul programat pe Cluj Arena. Și dacă nu s-ar fi întâmplat așa, s-ar fi amânat doar cu o etapă același epilog.
Play-off
CSU Craiova – CFR Cluj 2-2 (Al. Mitriță 50pen, 67 / Emërllahu 53, Nkololo 58)
În urmă cu cinci ani, cele două jucau finala campionatului. Acum a fost doar un simulacru de o așa-zisă continuare a luptei pentru titlu. Dacă CFR Cluj ar fi câștigat, ar fi rămas într-o ipotetică cursă la primul loc. Cei de la CFR însă au aliniat la Craiova o echipă fără mulți titulari ceea ce a însemnat că au judecat situația pragmatic, nemaicontând pe vreo minune în utopica obținere a titlului, mutându-și interesul spre finala Cupei. Însă cei introduși de Dan Petrescu în teren nu s-au descurcat rău. După o primă repriză oribilă, în partea secundă a început să se joace și au apărut și golurile. Ambele echipe aveau să conducă, mai întâi CSU cu 1-0, apoi CFR cu 2-1, dar până la urmă s-a terminat 2-2… pentru FCSB. Din nou Mitriță a ieșit în prim-plan, după ce a transformat un nou penalty, a avut o acțiune în care a înșirat mai mulți adversari, înainte de a izbuti să egaleze cu un șut plasat din careu. Oaspeții au avut atacuri tăioase, greu de oprit pentru apărarea adversă. La al doilea gol a contribuit și o gafă a portarului S. Lung jr. la prima sa apariție în acest sezon de Liga I (după gafa de proporții din etapa trecută, L. Popescu fiind protejat de o posibilă nouă eroare, după cum a explicat Mirel Rădoi). Cu mai multă concentrare, CFR ar fi putut marca în mai multe rânduri, însă Nkololo a risipit mai multe situații, alegând soluții total neinspirate, spre disperarea lui Louis Munteanu. Ba mai mult, cei de la CFR au arătat din nou o caracteristică a acestei echipe din acest sezon, faptul că n-a fost în stare să țină de rezultat. S-a făcut și o inovație la acest joc; gazdele au renunțat la copiii de mingi pentru a evita controversele despre întârzierea jocului din cauza acestora, fiind plasate 18 mingi pe lateralele terenului și în spatele porților, pentru a le permite jucătorilor să repună rapid balonul în joc.
„U” Cluj – FCSB 0-2 (M. Ștefănescu 72, 77)
FCSB, campioană deja încă dinaintea meciului, a câștigat prin „dubla” lui Marius Ștefănescu, deși jucătorii săi au petrecut până în zori înaintea partidei de pe Cluj Arena. Cei de la „U” au început cu hotărâre, inducând ideea greșită că pot câștiga. Au avut câteva ocazii ratate însă cu naivitate, arătând lipsa de profunzime cu care aceștia au abordat partida. Chiar și când nu mai era nevoie, arbitrii au sărit în ajutorul lui FCSB, păzind-o de un penalty, după ce Blănuță a fost dărâmat în careu de Val. Crețu. Dacă s-ar fi petrecut așa ceva în careul Universității, s-ar fi dictat penalty fără ezitare și fără niciun deranj din camera VAR. Încă o dată arbitri noștri de centru au arătat că le lipsește coloana vertebrală atunci când sunt chemați la VAR, unde se duc cocârjați de umilință, gata să își ceară scuze față de cel din fața monitorului că a îndrăznit să aibă o altă opinie de a lui. Acest rol penibil l-a interpretat de această dată Marian Barbu în fața lui Sebastian Colțescu. Ușor-ușor, ofensiva clujeană s-a tocit, oboseala cuprinzând întreaga echipă. Iar pe acest fond de letargie, M. Ștefănescu (în foto) a încercat să facă într-un meci ce n-a reușit într-un sezon, profitând din plin de slăbiciunile adversarilor deveniți dezinteresați, izbutind o victorie mai mult decât dezonorantă pentru „șepcile roșii”. Meciul acesta a fost ca un simbol al întregii lupte la titlu din acest sezon; FCSB, fără să strălucească, a reușit să se impună lejer în fața unor adversari nepregătiți să ducă o asemenea luptă.
Dinamo – Rapid 0-0
La acest meci expresia nimic la nimic se potrivește perfect pentru a-l caracteriza plastic. Dincolo de faptul că era vorba de un derby de tradiție, în care de obicei orgoliile sunt mari, cele două aveau ocazia printr-o victorie să mai salveze un sezon care nu a fost chiar pe placul mulților lor fani. Iar Rapid chiar mai avea șanse de a accede în cupele europene, după ce „U” Cluj cedase în fața FCSB. Însă ea s-a comportat ca echipa care parcă s-ar fi aflat în insolvență și din acest motiv drumul spre eurocupe îi era barat. Căci Dinamo ar fi meritat victoria, dominând marea majoritate a timpului și având mult mai multe ocazii de a marca. Nu-ți venea să crezi că Rapid câștigase etapa trecută la Craiova. Chiar dacă acolo a avut mare noroc, cu acea gafă rarisimă a lui L. Popescu, totuși a etalat un fotbal mai bun, prin care a făcut față asaltului oltenesc. Cel puțin, acum, în prima repriză nu a existat: zero șuturi pe poartă, zero cornere, numai 3 atingeri în careul advers, 8-6 la rubrica faulturi comise și un „galben” încasat de Christensen. Nici partea a doua nu a fost cu mult diferită, omul cel mai bun de la giuleșteni fiind portarul Aioani, care vorba unui confrate din presă, ar trebui să ceară primele tuturor colegilor pentru acest nemeritat punct obținut pe Arena Națională care mărește la 9 partide seria de invincibilitate rapidistă în fața celor de la Dinamo. Nu merită mai mult timp consumat referindu-mă la acest meci.
Play-out
FC Buzău – Unirea Slobozia 0-3 (Purece 1, 54, Vojtuš 67)
Unirea Slobozia a câștigat mult mai ușor decât se aștepta acest meci al noilor promovate și posibil al celor două retrogradate directe. Victoria era singura care mai ținea aprinse speranțele de supraviețuire ale echipei lui Adrian Mihalcea. Iar ea s-a conturat încă din secunda 37, când Aganović a recepționat o minge respinsă greșit de Turda, pasându-i lateral lui Purece, care a deschis scorul cu un șut pe jos, plasat. Gazdele au avut încercări timide de a intra în joc, însă tot cei de la Unirea au fost mai convingători, mai marcând de două ori, din nou Purece, realizând o dublă și Vojtuš, unul dintre cei aduși pentru a umple golul lăsat de Gele. Bună prestația croatului veteran Aganović, care în etapa următoare va juca meciul decisiv, la Clinceni, pentru evitarea retrogradării directe cu fosta sa echipă Sepsi, la care a trăit patru ani plini. Doar o victorie o mai ține pe Unirea în viața primului eșalon.
Sepsi – FC Botoșani 2-0 (Sigér 71, C. Matei 81)
Căci Sepsi, pentru a rămâne cu două șanse de a evita o neverosimilă retrogradare, trebuia acum să câștige meciul cu FC Botoșani, și ea implicată în lupta pentru supraviețuire, nu atât de adânc precum Sepsi și Unirea Slobozia. Între cele două există multe legături de jucători, antrenori și chiar conducători care au activat de-a lungul timpului la ambele. Dar mai mereu când s-au întâlnit, au ieșit scântei. Nici acum nu s-a făcut excepție, meciul fiind presărat cu multe durități. Până la urmă, Sepsi a reușit să spargă gheața și să obțină prima sa victorie din play-out, mai ușor decât spera. S-a văzut că așa cum spune o altă expresie împământenită în fotbalul nostru, și-a dorit mai mult victoria. De altfel și Leo Grozavu, antrenorul oaspeților, s-a referit la acest lucru după meci, afirmând că echipa sa a pierdut în primul rând la capitolul atitudine. Echipa sa a evitat retrogradarea directă, dar e greu de crezut că va putea scăpa de baraje. Fostul om al Botoșaniului, Mailat, a contribuit la primul gol, centrarea sa din corner fiind reluată cu capul de maghiarul Sigér, care i-a dedicat golul colegului său Haruț. Acesta din urmă a suferit o accidentare la gleznă, la unul dintre ultimele antrenamente, fiind între timp operat și va absenta cel puțin o lună de pe teren. Golul lui C. Matei de peste 10 minute a adus descătușarea după mizerabila perioadă din viața acestei echipe, o serie de 9 partide fără succes. Însă marele examen urmează etapa viitoare, când se va confrunta într-o finală a supraviețuirii de care pe care cu Unirea Slobozia. Până atunci, pentru Sepsi a venit o veste bună pe parte financiară, primind o sponsorizare din Ungaria, care va acoperi pierderile financiare cauzate de sezonul sub așteptări. Clubul a anunțat sâmbătă un parteneriat cu Duna Aszfalt Zrt, o companie maghiară care va da numele stadionului din Sfântu Gheorghe în următorii trei ani. Firma face parte din consorțiul de construcții Duna Group, unul dintre cele mai mari din Europa Centrală, controlat de László Szijj, un controversat om de afaceri din anturajul președintelui Viktor Orbán.
FCV Farul – UTA 1-2 (Alibec 90+5 / Zsóri 26, Tziōnēs 50)
Cu victoria de la Ovidiu, UTA și-a asigurat prezența în Superliga și sezonul viitor, iar Mircea Rednic a explicat situația sa contractuală: „Mai am un an de contract. Am spus care sunt cerințele mele. Arad e un oraș de fotbal. Dacă domnul Mészár decide că vrea altceva, nu e nicio problemă”. El a considerat totodată că a fost un sezon ratat pentru echipa sa. Hagi, la rândul lui, din nou a fost supărat pe proprii jucători, nici n-aveam cum altfel. El a spus printre altele: „Cred că jucătorii au rămas datori, inclusiv eu, dar la mine nu e problemă, la mine e simplu. O să facem o analiză și vedem cum mergem înainte. Farul la anul trebuie să arate altfel. I-am zis căpitanului Larie că vom face o echipă bună la anul, foarte bună, mult mai bună ca asta. Așa cred eu. Trebuie să muncim ca lumea, să găsim soluții. Și atenție, cu bani mai puțini”. Mai interesante au fost declarațiile decât meciul în sine, despre care prevedeam că va fi printre cele mai urâte ale etapei, chiar dacă a avut trei goluri. FCV Farul a jucat prost, iar UTA ceva mai puțin prost, cât să obțină această victorie aducătoare de liniște la Arad.
Hermannstadt – CSMP Iași 1-0 (Ianis Stoica 75)
Cu gândul mai mult la finala Cupei, trupa lui Marius Măldărășanu a fost dominată în prima parte a meciului de către CSMP Iași. Era vizibil că echipa oaspete era mai apăsată de situația sa din clasament, iar un rezultat bun i-ar fi redus emoțiile pentru ultima etapă. Mutările făcute la pauză de Măldărășanu s-au dovedit inspirate, mai ales introducerea în teren a lui Ianis Stoica, care avea să-l învingă pe bravul Jesús Fernández, care n-a avut o prestație foarte bună doar în acest meci, ci pe parcursul întregului sezon. Cea mai bună comportare a sa de când e în Liga I. Nici Căbuz n-a fost mai prejos în acest meci, datorându-i-se și lui aceste trei puncte, mai ales după ce a salvat poarta echipei sale la acel șut al lui Skuka. Antwi a contribuit la golul victoriei, servindu-l foarte bine pe Ianis Stoica. Ambii însă vor pleca la finalul sezonului, primul reîntorcându-se la FCSB, de unde e împrumutat, celălalt la o echipă mai cu pretenții. Cu această victorie, Hermannstadt nu numai că rămâne prima în play-out, dar are un moral foarte bun pentru finala Cupei.
Petrolul – Oțelul 1-3 (M. Rădulescu 12 / Cissé 25, Rz. Tănasă 59, Stevanović 73)
Nu doar Sepsi, ci și Petrolul a fost o jale și un chin în acest play-out. De asemenea o echipă care avea la un moment dat șanse de play-off, iar apoi la primele locuri în play-out, iat-o cu trei înfrângeri consecutive ajunsă la un pas de barajele de supraviețuire. Îndepărtat la finele sezonului trecut de pe banca galben-albastră, László Bálint a venit acum cu Oțelul să aducă Petrolului această veste rea. După ce Mihnea Rădulescu a deschis scorul repede, nu se părea că Petrolul va face scor, dar că își va putea atinge obiectivul unei victorii care ar fi scos-o din orice emoție, mai ales că Oțelul nu mai avea vreun obiectiv în actualul sezon. Numai că lucrurile n-au stat așa, oaspeții au preluat controlul partidei fapt care avea să fie tradus și pe tabela de marcaj. Două din golurile gălățenilor, 1 și 3, s-au produs după cornere, arătând marile slăbiciuni din defensiva gazdelor, ieșind „în evidență” și portarul Bălbărău. Prestație modestă, aducătoare de disconfort pentru suporterul ploieștean care va tremura în ultima etapă pentru ca echipa sa favorită să nu ajungă în barajele supraviețuirii. Coincidența face ca și anul trecut în ultima etapă să fi jucat tot la Iași. Atunci însă cei de la Petrolul s-au dus în vacanță, fără a mai avea vreo problemă existențială, facilitându-le ieșenilor evitarea chiar a barajului. Acum lucrurile vor sta cu totul altfel, va fi o a doua finală a supraviețuirii, la o treaptă mai sus, față de cea de la Clinceni.
Cifrele etapei
Jucători
Meciul 150 în Liga I: Braun (Rapid)
Meciul 100: Irobiso (Petrolul)
Meciul 50: Jelev (Oțelul), Burmaz (Rapid)
Debut: Aprodu, Naziru (ambii FC Buzău), Avrămescu (FCV Farul), Lemnaru (Unirea Slobozia), Opriș („U” Cluj), Țăroi (UTA)
Golul 20: Purece (Unirea Slobozia)
Golul 1: Emërllahu (CFR Cluj), Stevanović (Oțelul), Sigér (Sepsi)
Antrenori
A 10-a victorie în Liga I pentru Adrian Mihalcea (Unirea Slobozia)
A 120-a înfrângere pentru Gheorghe Hagi (FCV Farul)
A 110-a înfrângere pentru Ovidiu Sabău („U” Cluj)
Arbitri
A 150-a linie: asistentul Marius Badea (Râmnicu Vâlcea)
Echipe
Prima victorie a lui FCV Farul la Ovidiu (într-a 6-a confruntare acolo)
Unirea Slobozia a mai urcat două locuri, ajungând pe locul 83 în clasamentul all-time (depășindu-le pe Săgeata Năvodari și Internațional Curtea de Argeș)
